— Dacă ţi-ar mai fi rămas un dram de minte, n-ai asculta tot ce-ţi spun.
— Nu-i chiar aşa, dacă-mi dai voie… Am impresia că Protectorul încearcă să ne spună ceva. Pak au fost strămoşii tăi, iar Teela Brown face parte din propria ta cultură. Dă-ne un sfat!
— Vrea să facem munca murdară în locul ei, spuse Louis. Este plină de contradicţii. La dracu’, aţi studiat doar interviurile lui Brennan, după ce acesta s-a transformat în Protector! Protectorii aveau instincte foarte puternice şi inteligenţă supraumană. Există o limită a conflictului între cele două trăsături.
— Nu înţeleg natura muncii murdare.
— Ea ştie cum să salveze Lumea Inelară. Cu toţii o ştiu. E necesar să fie omorâţi 5 la sută şi salvaţi 95 la sută — dar n-o pot face ei. Nici măcar nu pot să permită altcuiva s-o facă, dar trebuie să determine pe altcineva s-o facă. Dublă gândire.
— Concret?
Ceva în legătură cu acele numere îi gâdila uşor creierul lui Louis. De ce?… La naiba cu asta!
— Teela a ales clădirea aceea pentru că semăna cu închisoarea plutitoare a lui Halrloprillalar, cea pe care am folosit-o noi în prima expediţie. A făcut rost de ea pentru a ne atrage atenţia. A lăsat-o acolo unde am fi dorit noi. Nu ştiu la ce foloseşte această parte a Centrului de Reparaţie, dar este locul potrivit, dintr-o cutie de miliarde de kilometri cubi. Se presupune că noi trebuie să ne imaginăm restul.
— Atunci de ce? Este sigură că suntem prinşi?
— Orice am întreprinde, ea va încerca să ne oprească. Trebuie s-o ucidem. Asta este ceea ce vrea să ne spună. Noi avem însă un singur avantaj. Ea luptă ca să piardă.
— Nu te mai pot urmări, spuse Păpuşarul.
— Ea vrea ca Lumea Inelară să trăiască. Vrea ca noi s-o ucidem pe ea. Ne-a spus toate lucrurile pe care putea să ni le spună. Dar chiar dacă am reuşi, am putea noi ucide atât de multe fiinţe inteligente?
— O compătimesc pe Teela! spuse Chmeee.
— Şi eu.
— Cum putem s-o ucidem? Dacă ai dreptate, atunci trebuie să fi plănuit ceva pentru noi.
— Mă îndoiesc. Cred că a făcut tot posibilul să nu se gândească la ceea ce am putea face noi. A trebuit să se blocheze. Noi suntem pe cont propriu. Iar ea ucide extratereştri din instinct. În faţa mea, ar putea ezita o crucială fracţiune de secundă.
— Foarte bine, spuse Kzinul. Armele mari se află toate pe lander. Noi suntem încastraţi în rocă. Legătura cu landerul, prin discurile de păşit, mai funcţionează?
Ultimul se întoarse pe puntea de comandă ca să afle.
— Mai funcţionează, comunică el, după câteva clipe. Harta Marte este din scrith, dar numai de câţiva centimetri grosime. Nu trebuie să reziste la colosala presiune a fundamentului Lumii Inelare. Instrumentele mele îl penetrează, la fel şi discurile de păşit. Singurul nostru noroc, până acum.
— Bine. Louis, vii cu mine?
— Evident. Care este temperatura la bordul landerului?
— O parte dintre senzori au ars, aşa că nu pot să-ţi spun, preciză Ultimul. Dacă landerul poate fi folosit, foarte bine. Dacă nu, strângeţi-vă echipamentul şi întoarceţi-vă repede. Dacă sunt mult prea intolerabile condiţiile, întoarceţi-vă imediat. Trebuie să ştim pe ce ne bazăm.
— Este evident pasul următor, fu de acord şi Chmeee. Ce facem însă dacă landerul este inoperabil?
— Ar mai exista totuşi o cale prin exterior, interveni Louis, dar am avea nevoie şi de costume presurizate. Ultimule, nu ne aştepta! Află unde suntem noi şi unde este Teela. Trebuie să se găsească într-un spaţiu deschis, ceva potrivit pentru creşterea recoltelor.
— Da, da. Mă aştept să fi parcurs ceva distanţă sub Mons Olympus.
— Nu conta pe asta. Ar fi putut să îndrepte spre noi raza unui laser de putere pentru a ţine Acul în stază, apoi să ne ducă unde avea rocă topită pe cale de a se revărsa. Iar acest loc s-ar putea să se transforme în locul crimei.
— Louis, ai vreo idee referitoare la ceea ce aşteaptă de la noi?
— Nici un fel de idee. Treci peste asta, acum! — Louis tastă o comandă pentru câteva prosoape de baie şi îi trecu unul lui Chmeee. La ele, adăugă o pereche de saboţi din lemn. — Suntem gata?
Chmeee sări primul pe discurile de păşit. Louis îl urmă îndeaproape.
31. CENTRUL DE REPARAŢIE
Era ca şi cum s-ar fi teleportat într-un cuptor. Louis avea saboţii, în schimb labele lui Chmeee erau protejate doar de nişte bucăţi de stofă. Kzinul dispăruse pe scări în jos, miorlăind ori de câte ori atingea metalul.
Louis îşi ţinea respiraţia. Spera ca şi Chmeee să procedeze la fel. Simţea căldura: era suficient de mare pentru a arde plămânii. Podeaua se înclinase la patru sau cinci grade. Imaginea de dincolo de ferestre era o himeră: îl proiectase într-o profundă neîncredere. În semiîntunericul de afară se zăreau oare rechini? Apa mării?
Pierduse două sau trei secunde. Coborî scările mai atent decât o făcuse Chmeee, luptând cu nevoia de a respira şi expirând din când în când prin nări, pentru a alunga aerul fierbinte ce încerca să-i pătrundă în plămâni. Mirosea a cărbune, a stătut, a fum şi fierbinţeală.
Chmeee îşi îngrijea labele arse; blana i se umflase enorm în jurul gâtului. Mânerele dulapurilor erau din metal. Louis îşi înfăşură prosoapele în jurul mâinilor şi se apucă să le deschidă. Kzinul îşi folosi propriul prosop pentru a ridica obiectele aflate înăuntru. Costume presurizate. Centuri de zbor. Dezintegratorul. Ţesătură supraconductoare. Louis pescui din mijlocul lor casca propriului costum şi deschise supapa de aer, apoi îşi înfăşură prosopul în jurul gâtului, pentru etanşare, şi îşi puse casca pe cap. Vântul care adia în jurul feţei lui era doar călduţ. Trase în plămâni aerul dulce şi pieptul i se umflă enorm.
Costumul lui Chmeee nu avea o cască separată. Ca atare, Kzinul trebui să-l îmbrace şi să-l etanşeze. Răsuflarea sa întretăiată răsuna puternic în difuzoarele căştii lui Louis.
— Suntem sub apă, şuieră pământeanul. De ce dracu’ e aşa de cald?
— Întreabă-mă mai târziu. Acum, ajută-mă să car astea. Chmeee pescui centura sa zburătoare, costumul de impact, o bobină de conductor negru, o bucată bună din ţesătura supraconductoare şi dezintegratorul masiv cu două mânere, apoi se îndreptă pe scări în sus. Louis îl urmă, încărcat cu centura de zbor a lui Prill, lanterna-laser, două costume presurizate, precum şi cu elemente din costumul de impact. Carnea începuse să i se prăjească.
Chmeee se oprise în faţa pupitrului de comandă. Bulboane de apă verde, întunecată, se zăreau prin ferestre. Peşti mici se agitau printre frunzele unei păduri de alge submarine. Kzinul pufăi.
— Iată, monitoarele… ţi-au înregistrat răspunsul. Teela a revărsat căldura asupra mea într-o explozie de microunde. A căzut sistemul de asigurare a vieţii. De asemenea, repulsoarele de scrith. Landerul s-a scufundat. Apa a oprit… microundele. Landerul a rămas fierbinte pentru că… pompele de evacuare au căzut primele… izolaţia este prea bună. Nu putem utiliza landerul acum.
— La dracu’! exclamă Louis şi utiliză discurile de păşit.
În clipa următoare, aruncă din braţe tot ce cărase. Transpiraţia îi şiroia în ochi şi în gură. Îşi scoase casca şi trase în piept aerul rece. Harkabeeparolyn îşi aşezase deja umărul sub braţul său şi îl târa spre pat, murmurând cuvinte în limba Constructorilor Oraşului.