„Presupun că este în viaţă şi teafără şi se mişcă foarte repede.” Cu multă precauţie, Louis depăşi creasta dealului şi privi de cealaltă parte. Putea să reuşească, iar coada sa din cablu supraconductor rămăsese încă în lac.
Unde era?
Ceva sări de pe creasta dealului vecin. Lumini verzi izbucniră în aer şi se menţinură până când obiectul acela luă foc. Nu era decât costumul presurizat al lui Chmeee. În schimb, un stol de rachete de mână se îndreptă spre sursa de lumini verzi a laserului. Cele câteva flashuri luminoase care izbiră creasta dealului şi trosnetul ascuţit care le însoţi îi confirmară lui Louis faptul că Kzinul reuşise să transforme bateriile Păpuşarului în bombe.
Teela era aproape şi utiliza şi ea un laser. Şi dacă înconjura lacul, chiar dincolo de creastă… Louis îşi ajustă poziţia.
Costumul ars al lui Chmeee cădea prea încet. Un Protector ar fi trebuit să ştie că era gol. „Pe Cthulhu şi Allah! Cum putea cineva să învingă un Protector norocos?”
Teela se ridică brusc, pe panta dealului, mai jos decât s-ar fi aşteptat, îl ţinti cu câteva săgeţi de lumină verde şi se ghemui din nou, înainte ca degetul lui Louis să se poată mişca. Bărbatul clipi. Protecţia antiflamă din cască îi salvă ochii. Din instinct sau nu, Teela încercase să-l ucidă.
Se ridică din nou, în altă parte. Lumina ei verde muri pe ţesătura neagră. De data aceasta, Louis răspunse. Teela dispăru, şi nu ştia dacă o atinsese sau nu. Zărise doar pielea extrem de ridată, ca o armură, ce atârna pe ea, şi încheieturile umflate enorm: la degete — ca nişte castane, iar la genunchi şi coate — ca nişte pepeni. În afara pielii proprii, nu purta nici o armură.
Louis se rostogoli lateral, spre baza dealului. Începu să se târască repede. Era extrem de greu să te târăşti. Unde putea apărea data viitoare? Nu jucase niciodată un astfel de joc. În două sute de ani de viaţă, nu fusese niciodată soldat.
Două pufăituri de aburi ricoşară pe deasupra lacului.
În stânga sa, Harkabeeparolyn se ridicase brusc şi trăsese. Unde era Teela? Laserul ei nu riposta. Harkabeeparolyn semăna cu o ţintă îmbrăcată în negru; brusc, se aplecă şi începu să coboare în fugă dealul. Se lungi pe sol şi începu să se târască spre stânga şi în sus.
Piatra veni din stânga ei. Cum ajunsese Teela atât de repede acolo? O lovi pe Harkabeeparolyn suficient de tare pentru a-i perfora costumul şi a-i rupe osul. Femeia din specia Constructorilor Oraşului se ridică urlând şi Louis se aşteptă s-o vadă tăiată în două. „Tanj tanj tanj! Urmăreşte doar raza…”
Nu apăru însă nici o rază. Şi nu mai putea privi; trebuia să acţioneze. Văzuse de unde venise piatra. Era o trecătoare între două dealuri — se târî cât de repede putu, pentru a interpune versantul între el şi Teela. Apoi, în jur… „Tanj, unde era acum Chmeee?” Louis riscă o privire peste creastă.
Harkabeeparolyn încetase să mai ţipe. Adulmeca. Îşi dăduse jos centura de zbor şi îşi trăgea de pe ea, cu o mână, ţesătura neagră. Cealaltă mână îi atârna neputincioasă, ruptă. Încerca acum să-şi scoată şi costumul presurizat.
Teela fusese acolo. Unde se deplasase? O ignorase pe Harkabeeparolyn. Casca acesteia nu ceda. Se rostogoli pe deal, încercând să sfâşie materialul cu o mână, apoi să spargă casca cu o piatră.
Trecuse prea mult timp. Teela putea fi, de acum, oriunde. Louis se deplasă din nou spre un defileu săpat de un şuvoi, acum secat. Dacă încerca să ajungă în vârf, l-ar fi văzut. Ar fi putut ea să-i ghicească orice mişcare? Protectorul! Unde era acum?
„În spatele meu?” Louis simţi păianjeni pe gât, în partea din spate. Se răsuci, fără să-şi dea seama de ce, şi ţinti spre Teela, în timp ce o bucată mică din metal îi aluneca de-a lungul coastelor. Proiectilul îi sfâşie costumul şi carnea, dar îşi greşi ţinta. Bărbatul astupă cu braţul stâng ţesătura sfâşiată, în timp ce plimba fasciculul luminos pe locul unde fusese Teela. Apoi, ea trase din nou şi dispăru, înainte ca raza s-o poată atinge, iar o bilă din metal împrăştie scântei din cască.
Louis se rostogoli la vale, ţinând strâns cu braţul costumul sfâşiat. Prin casca opacizată de pete albe, o zări pe Teela cum se apropie ca un imens liliac negru, dar el ridică raza rubinie mai repede ca ea să se poată feri.
„Tanj, la dracu’! Nu se ferise! De ce ar fi făcut-o?” Costumul lui Harkabeeparolyn din ţesătură supraconductoare era acum îmbrăcat de Teela. Menţinea raza asupra ei cu amândouă mâinile. O s-o încălzească mai mult decât o să-i placă, înainte de a-l ucide. Demonul înzăuat se aruncă spre el, dar îmbrăcămintea neagră se sfâşie ca şi cum ar fi fost udă.
„Se sfâşiase. De ce? Şi ce era acel miros?”
Teela se întoarse şi aruncă laserul ca pe o rachetă, lateral, către Chmeee. Dezintegratorul şi lanterna-laser căzură din mâna lui Chmeee. Se prăbuşiră amândoi, încleştaţi.
Mirosul arborelui vieţii era în nările şi în creierul lui Louis. Nu semăna cu sârma. Curentul era suficient prin sine însuşi, o experienţă care nu mai avea nevoie de nimic pentru a fi perfectă! Mirosul arborelui vieţii era extaz, dar declanşa o foame mistuitoare. Acum, Louis ştia ce înseamnă arborele vieţii. Avea la dispoziţie frunze mătăsoase, verde închis, şi rădăcini ca de cartof dulce, şi erau peste tot în jurul său, iar gustul… ceva din creierul său îi aminti de gustul paradisului.
Arborele vieţii era peste tot în jurul lui, iar el nu putea să mănânce. Nu putea să mănânce. Nu putea să mănânce din cauza căştii, dar îşi întoarse cu furie din drum mâinile care încercau s-o scoată, pentru că o variantă umană de Protector Pak era pe punctul de a-l ucide pe Chmeee. Strânse puternic laserul cu amândouă mâinile, ca şi cum acesta ar fi vrut să-i scape. Kzinul şi Protectorul erau inextricabil încleştaţi şi se rostogoleau la vale, presărând în urma lor fâşii de ţesătură neagră. Îi urmărea cu firul de lumină rubinie. „Întâi trage,apoi ţinteşte.Nu eşti cu adevărat flămând. Te va ucide,eşti prea bătrân pentru a te schimba în Protector, te va ucide!”
„Tanj, mirosul!” Creierul se îmbătase de el. Încercarea de a-i rezista era oribilă. De mii de ori mai rea decât resetarea droudului în fiecare seară din cei optsprezece ani. Intolerabil. Louis ţinu raza drept şi aşteptă.
Teela ratase o lovitură mortală. Pentru o clipă, piciorul i se dezvelise. Firul roşu îl atinse şi gamba ei străluci într-un roşu orbitor.
Văzu o altă porţiune descoperită care dispăru, în timp ce trase din nou. O parte din coada fără păr a lui Chmeee se aprinse şi căzu alături, zvârcolindu-se ca un vierme rănit. Kzinul nu părea să-şi fi dat seama. Dar Teela ştia de unde venea fasciculul. Încercă să-l împingă pe Chmeee în bătaia lui. Louis deplasă puţin bagheta de lumină roşie şi aşteptă.
Chmeee fusese ciopârţit — sângera din mai multe locuri — dar se afla deasupra Protectorului şi îşi folosea propria masă. Louis observă o piatră ascuţită în apropiere, ce părea să fi fost cioplită intenţionat sub forma unei securi, care ar fi putut să-i spargă craniul lui Chmeee. Trase piedica şi ţinti. Mâna Teelei, care ţâşnise în direcţia ei, izbucni în flăcări.
Surpriză, Teela!
„Tanj, mirosul!Am să te ucid pentru mirosul arborelui vieţii!”