O mână pierdută şi un picior scurtat: Teela trebuia să fi fost handicapată prin asta, dar cât de rău îl rănise pe Chmeee? Fără îndoială că amândoi obosiseră — Louis zări pentru o clipă ciocul tare al Teelei înfipt în gâtul lui Chmeee. Acesta se răsuci şi, preţ de o fracţiune de secundă, craniul ei se profilă pe cerul albastru. Louis îi trimise lumina direct în creier.
Fusese necesar ca Louis şi Chmeee să tragă împreună pentru a deschide maxilarele Teelei ce continuau să strângă gâtul Kzinului.
— Şi-a lăsat instinctele să lupte pentru ea, spuse Chmeee trăgându-şi sufletul. Nu minţea. Ai avut dreptate, a luptat ca să piardă. Să mă fi ajutat Kdapt dacă ar fi luptat ca să câştige!
Apoi, totul luă sfârşit, cu excepţia sângelui care curgea pe blana lui Chmeee; cu excepţia coastelor rănite şi posibil rupte ale lui Louis şi a durerii care-l încovoia; cu excepţia mirosului — mirosul arborelui vieţii — din ce în ce mai persistent. Şi cu excepţia lui Harkabeeparolyn, care acum stătea până la genunchi în apa lacului, avea ochii injectaţi de furie şi spumă la gură, în vreme ce încerca să-şi scoată casca.
O luară de braţe şi se chinuiră să o tragă la mal. Ea se luptă. Louis se luptă şi eclass="underline" se luptă să se ţină departe de rândurile de arborele vieţii.
Chmeee se opri pe coridor. Desfăcu în grabă casca lui Louis şi o aşeză alături.
— Respiră, Louis! Vântul suflă spre fermă.
Bărbatul inspiră. Mirosul se dusese. Amândoi îi scoaseră apoi casca lui Harkabeeparolyn, pentru a evacua aerul şi din costumul ei. Femeia nu părea că sesizase vreo schimbare. Ochii ei aveau o căutătură de om nebun. Louis îi şterse spuma care i se formase la gură.
— Poţi rezista? întrebă Kzinul. Poţi s-o împiedici să se întoarcă? Poţi să te abţii tu însuţi?
— Cred. Nimeni, în afara unui fost drogat de curent, nu ar fi rezistat.
— Mrrr?
— N-ai să ştii niciodată.
— N-am să doresc niciodată asta. Dă-mi centura ta de zbor! Curelele erau foarte strânse pe el. Trebuie să-l fi jenat teribil, pentru că-i treceau chiar peste răni. Lipsi numai câteva minute. Se întoarse cu centura de zbor a lui Harkabeeparolyn, cu dezintegratorul său şi cu două lanterne-laser.
Harkabeeparolyn era calmă, probabil datorită epuizării. Louis lupta cu o depresie teribilă. Abia dacă îl auzi pe Chmeee spunând:
— Se pare că am câştigat o luptă, dar am pierdut războiul. Ce vom face în continuare? Femeia ta şi cu mine avem nevoie de tratament. S-ar putea să ajungem la lander.
— O să trecem prin Ac. Ce vrei să spui cu „am pierdut războiul”?
— Ai auzit-o pe Teela. Acul este în stază şi noi suntem părăsiţi, cu mâinile goale. Cum am putea afla felul în care funcţionează toate aceste maşinării, fără instrumentele Acului?
— Am învins. — Louis se simţea îngrozitor şi fără pesimismul Kzinului. — Teela nu era infailibilă. Este moartă, nu-i aşa? Cum ar fi ştiut că Ultimul se îndreaptă spre comutatorul de stază? De ce ar fi făcut-o?
— Cu un Protector în nava lui, la o distanţă doar de un perete?
— N-a avut el şi un Kzin captiv în aceeaşi încăpere? Acel perete era carcasă Produs General. Aş spune că Ultimul s-a repezit să închidă discurile de păşit. A fost un pic prea încet.
Chmeee medită câteva momente.
— Avem dezintegratorul.
— Şi numai două centuri de zbor. Hai să vedem, cât de departe suntem de Ac? La aproximativ trei mii de kilometri, aproape pe drumul pe care am venit. Tanj!
— Cum procedează un om când e vorba să vindece un braţ rupt?
— Pune atele.
Louis se ridică. Nu era uşor să înainteze. Găsi o bară de aluminiu şi abia atunci îşi aminti ce-i lipsea. Nu aveau nimic cu care să poată lega, în afara ţesăturii supraconductoare. Braţul lui Harkabeeparolyn se bălăbănea în toate direcţiile. Louis i-l legă. Utiliză apoi cablu negru pentru a coase rănile mai adânci căpătate de Kzin.
Amândoi puteau muri fără tratament, şi aici nu existau şanse să aibă parte de vreunul. Şi, după cum se simţea, Louis s-ar fi aşezat şi el jos să moară. „Continuă să te mişti. La naiba,nu se întâmplă nimic dacă te opreşti din mers! Tot trebuie să renunţ odată.De ce nu acum?”
— Trebuie să întindem un ham între centurile de zbor. Ce-am putea utiliza? Supraconductorul nu este suficient de rezistent.
— Trebuie să găsim ceva. Louis, eu sunt prea rănit ca să mai caut.
— N-o să fie nevoie. Ajută-mă să scot costumul lui Harkabeeparolyn.
Utiliză laserul. Îndepărtă partea din faţă a costumului, apoi tăie ţesătura în fâşii. Făcu găuri în jurul marginilor porţiunii ce mai rămăsese şi introduse fâşiile de ţesătură cauciucată prin ele. Capetele libere le prinse de curelele centurii sale de zbor.
Costumul devenise un soi de ham ce luă forma lui Harkabeeparolyn. O puseră în el. Femeia era foarte docilă şi nu vorbea.
— Isteaţă treabă, spuse Chmeee.
— Mulţumesc. Poţi să zbori?
— Nu ştiu.
— Încearcă. Dacă vei vrea să cobori şi te vei simţi mai bine mai târziu, încă vei mai avea centura de zbor. Poate că vom găsi un semn suficient de mare, şi atunci aş putea să mă întorc după tine şi să te găsesc.
Se îndreptară, în jos, pe culoarul care-i adusese aici. Rănile lui Chmeee sângerau din nou şi Louis înţelese cât erau de dureroase. După trei minute de călătorie, dădură peste un disc de doi metri în diametru, plutind la o înălţime de o jumătate de metru şi încărcat de dispozitive. Aterizară alături de el.
— Trebuia să ne dăm seama, spuse Louis. Este discul de marfă al Teelei — iată încă una din acele coincidenţe interesante…
— O altă parte din jocul ei?
— Probabil. Dacă o să trăim, o să aflăm. — Totul de pe disc se dovedea straniu, străin, cu excepţia unei cutii grele ale cărei balamale fuseseră topite. — Îţi aminteşti de asta? Este trusa medicală de pe aeroscuterul Teelei.
— Nu poate să ajute un Kzin. Şi apoi, medicamentele sunt vechi de douăzeci şi trei de ani tereştri.
— Tot era mai bine decât nimic, pentru ea. În schimb, tu ai putea să iei pilule antialergice, iar aici nu există riscul unei infecţii. Suntem mult prea departe de Harta Kzin pentru a contracta vreo bacterie Kzinti.
Kzinul arăta rău. Nu s-ar fi putut ridica.
— Poţi învăţa comenzile? întrebă el. Eu nu mai am încredere în mine ca să le încerc.
Louis îşi clătină capul.
— De ce să ne complicăm? Tu şi cu Harkabeeparolyn o să mergeţi pe disc. Deja pluteşte. Am să vă tractez. Poţi să şi dormi.
— Perfect.
— Am s-o ataşez mai întâi pe ea la trusa med. Apoi, am să vă leg pe amândoi de pupitrul de control.
33. 1,5 × 1012
Amândoi domniseră pe parcursul următoarelor treizeci de ore. Louis tractase discul, iar coastele sale de pe partea dreaptă erau acum o rană imensă, de culoare purpurie.
Se oprise numai când remarcase că Harkabeeparolyn se trezise.
Povestise ceva extrem de confuz despre o dorinţă teribilă ce pusese stăpânire pe ea, despre oroarea şi plăcerea acelui diavol care era arborele vieţii. Louis încerca să nu se gândească la asta. Povestea ei devenea tot mai poetică, nu erau semne ca avea să tacă prea curând, iar Louis n-ar fi vrut să-i ceară el acest lucru. Acum, ea avea nevoie să vorbească.