— N-aveţi informaţii despre relieful suprafeţei interioare?
— Din păcate, nu. Puterea de rezoluţie a instrumentelor noastre este insuficientă.
— Putem încerca să facem nişte presupuneri, zise Teela. De exemplu, ciclul zi-noapte este de treizeci de ore. Planeta lor de origine trebuie să se fi rotit cu aceeaşi viteză. Credeţi că ăsta este sistemul lor stelar originar?
— Credem că da, deoarece, aparent, ei nu dispun de hiperpropulsie, îi răspunse Chiron. Dar probabil că ar fi putut să-şi mute lumea în alt sistem folosind aceleaşi tehnici ca şi noi.
— Mai mult ca sigur că au şi făcut-o, mormăi Kzinul. Cred că le vom găsi sistemul de origine pe undeva prin apropiere, la fel de lipsit de planete ca şi ăsta de aici. Şi mai cred că au folosit toate tehnicile posibile de terraformare, înainte de a recurge la asemenea măsuri disperate.
— Disperate? se miră Teela.
— După ce au terminat de construit Inelul în jurul acestui soare au fost forţaţi să-şi mute aici toate planetele locuite şi să transfere populaţia pe el.
— Poate că n-a fost aşa, interveni Louis. Poate că au folosit nave imense cu viteză subluminică, în cazul în care sistemul lor de origine era relativ apropiat de acesta.
— De ce disperate?
Cu toţii priviră stupefiaţi spre fată.
— Credeam că au construit Inelul pentru că… pentru… pentru că aşa au vrut!
— De amorul artei? rânji Louis. Pentru o schimbare de peisaj? Pe pumnul cel tare al lui Finagle, Teela, gândeşte-te la resursele pe care au trebuit să le deturneze de la alte scopuri! Aminteşte-ţi că trebuie să fi avut probleme cumplite, provocate de suprapopulaţie. În momentul în care au avut nevoie de Inel, pentru spaţiu vital, probabil că nu-şi puteau permite să-l construiască. Până la urmă, însă, l-au construit, deoarece le era absolut necesar.
Teela părea uluită.
— Nessus revine, anunţă Chiron.
Fără să mai adauge nimic, Păpuşarul se întoarse şi dispăru în interiorul parcului.
CAPITOLUL 7
Discurile de păşit
— A fost un gest nepoliticos, zise Teela.
— Chiron nu doreşte să-l întâlnească pe Nessus. Nu v-am spus? Ei îl cred nebun.
— Cu toţii sunt nebuni.
— Ei nu se consideră chiar aşa, dar asta nu înseamnă că eşti prea departe de adevăr. Tot mai vrei să mergi acolo?
Drept răspuns, Teela îi aruncă aceeaşi privire nedumerită cu care îl învrednicise atunci când încercase să-i explice ce erau zvâcniturile de inimă.
— Tot mai vrei să mergi! confirmă resemnat Louis.
— Bineînţeles! Cine n-ar vrea? Oare de ce se tem Păpuşarii?
— Asta e de la sine înţeles, interveni Interlocutorul. Păpuşarii sunt laşi prin definiţie. Dar nu pot pricepe de ce ţin morţiş să afle mai mult decât ştiu. Au depăşit deja soarele inelat şi călătoresc aproape cu viteza luminii. În felul ăsta, Inelul nu mai poate reprezenta nici un fel de pericol pentru ei, niciodată. Nu pot pricepe care e rostul nostru în afacerea asta, Louis.
— Dar este evident!
— Să iau asta ca pe o insultă?
— Bineînţeles că nu. Este pur şi simplu aceeaşi problemă a suprapopulaţiei. Un Kzin n-ar putea înţelege asta.
— Lămureşte-mă, te rog!
Louis scrută fugitiv jungla de afară, încercând să vadă dacă Nessus era prin apropiere.
— Poate că Nessus ne-ar explica mai bine. În fine, nu contează! Imaginează-ţi o mie de miliarde de Păpuşari pe această planetă. Poţi concepe aşa ceva?
— Pot să simt şi mirosul fiecăruia în parte. Numai când mă gândesc şi-mi vine să sfâşii pe cineva.
— Acum imagineazâ-ţi-i pe toţi trăind pe Lumea Inelară. Arată mai bine, nu?
— Mda… Cu un spaţiu disponibil mai mare de 87 ori… Dar tot nu înţeleg. Crezi că Păpuşarii se gândesc la o anexare? Şi chiar de-ar fi aşa, cum ar efectua transferul la bordul Inelului? N-au încredere în navele spaţiale.
— Nu ştiu. Şi nici nu au caracter de luptători. Nu asta e important. Pentru ei are importanţă cât de sigur este Inelul.
— S-ar putea…
— Vezi? N-ar fi exclus să se gândească deja să-şi construiască propriile lor Inele. Poate că se aşteaptă să găsească unul gol acolo, printre Norii lui Magellan. Că tot veni vorba, nu mi se pare o speranţă nerealizabilă. Dar nu asta e important. Înainte de a întreprinde orice acţiune, ei trebuie să ştie daca Inelul e sigur.
— Se întoarce Nessus, îi întrerupse Teela, ridicându-se şi îndreptându-se spre Zidul invizibil. Pare beat. Păpuşarii obişnuiesc să se îmbete?
Nessus nu se deplasa în trap. Venea tiptil, înconjurând o pată galben-crom lungă de peste un metru cu o prudenţă exagerată, mutându-şi numai câte un picior, rotindu-şi capetele în toate direcţiile şi observând totul. Ajunsese aproape lângă domul de conferinţe, când ceva ca un fluture mare şi negru i se aşeză pe spate. Nessus urlă şi făcu un salt, de parcă ar fi avut de depăşit un obstacol înalt. Ateriză încovoiat ca o bilă şi începu să se rostogolească. Când se opri, rămase în aceeaşi poziţie, cu picioarele strânse şi capetele vârâte între genunchi.
Louis pornise deja în întâmpinarea lui.
— E în faza depresivă! le aruncă celorlalţi peste umăr.
Cu ajutorul memoriei şi al norocului, găsi ieşirea invizibilă a domului, apoi se avântă în întunericul parcului.
Toate florile miroseau a Păpuşar. (Dacă metabolismul tuturor vieţuitoarelor de pe această planetă se desfăşura pe aceleaşi baze chimice, cum putea Nessus să-şi extragă substanţele nutritive din suc încălzit, de morcovi?) Louis urmă un zigzag în unghiuri drepte de alei şi garduri vii portocalii, îngrijit tunse, şi, în cele din urmă, ajunse lângă Păpuşar.
— Sunt eu, Louis, îi zise, îngenunchind lângă el. Acum eşti în siguranţă!
Începu să mângâie cu duioşie coama Păpuşarului. Acesta se smuci la prima atingere, apoi se linişti. Era o criză serioasă. Nu era încă timpul să-l obligi să înfrunte din nou lumea. Louis îl întrebă:
— Era periculos lucrul ăla? Cel care a aterizat pe tine?
— Acela? Nu, răspunse înăbuşit vocea de contralto cu tonuri la fel de pure şi lipsite de tremolo. Nu era decât un… un mirositor de flori.
— Cum a mers discuţia cu Cei-Care-Conduc? Nessus se cutremură:
— Am câştigat.
— Grozav! Ce anume?
— Dreptul de a mă reproduce şi un grup de parteneri.
— Şi de asta erai îngrozit?
Nu era totuşi de neconceput, gândi Louis. Nessus ar fi putut fi hărăzit unei partenere orbite de pasiune sau, la fel de bine, unei virgine nervoase… indiferent de sex.
— Aş fi putut eşua, Louis, îngăimă Păpuşarul printre suspine. I-am înfruntat. Am blufat în faţa lor.
— Continuă!
Louis era conştient de faptul că Interlocutorul şi Teela li se alăturaseră. Continua să scarpine coama lui Nessus. Acesta rămase nemişcat câteva clipe. Apoi, vocea înăbuşită de contralto povesti mai departe:
— Cei-Care-Conduc mi-au oferit dreptul legal de a mă reproduce dacă voi supravieţui călătoriei pe care o vom întreprinde. Dar asta nu era suficient. Pentru a deveni părinte am nevoie de parteneri. Cine ar vrea să se împerecheze cu un nebun? A fost nevoie să blufez. „Găsiţi-mi un partener, le-am spus, sau mă retrag din expediţie. Dacă eu mă retrag, se va retrage şi Kzinul.” Au fost furioşi.