Selver rămase nemişcat. În mintea sa, stânjeneala se transformă în frică. Bărbatul vorbea ca un Mare Visător.
Nu scoase nici un cuvânt.
— Vrei să-mi spui ceva, Selver? Dacă întrebarea nu te ofensează. Nu o să te mai întreb altceva… Au existat omoruri: în tabăra Smith, aici, în Ashsen, apoi în tabăra Noua Javă, unde Davidson şi-a condus grupul rebel. Asta a fost totul. De atunci, nimic… Aşa este? Nu au mai fost crime?
— Eu nu l-am ucis pe Davidson.
— Asta nu contează, interveni Lepennon, înţelegând greşit; Selver voia să spună că Davidson nu era mort, dar Lepennon crezu că altcineva îl ucisese pe Davidson.
Uşurat, văzând că yeomenul putea greşi, Selver nu-l corectă.
— Atunci, n-au mai fost crime?
— Nici una. O să-ţi spună şi ei, arătă Selver către colonel şi Gosse.
— Mă refeream la poporul tău. Athsheeni ucigând Athsheeni.
Selver rămase tăcut.
Ridică privirea spre Lepennon, spre chipul straniu, alb ca masca Spiritului Frasinului, care se schimbă întâlnindu-i căutătura.
— Din când în când apare un zeu, rosti Selver. El aduce un fel nou de a face un lucru, sau un lucru nou. Un fel nou de a cânta, sau o moarte nouă. El îl aduce peste podul care leagă vremea visului de vremea lumii. După ce a făcut-o, aşa rămâne. Nu poţi lua lucruri ce există în lume şi să încerci să le trimiţi înapoi în vis, să le ţii în interiorul visului, cu ziduri şi amăgiri. Asta e o nebunie. Ceea ce este, este. Acum, nu are rost să pretindem că nu ştim cum să ne ucidem unul pe celălalt…
Lepennon îşi lăsă palma lungă pe mâna lui Selver, atât de repede şi de uşor încât Selver îi acceptă atingerea de parcă mâna nu ar fi fost a unui străin. Deasupra lor sclipeau umbrele verzi-aurii ale frunzelor.
— Dar nu trebuie să pretindeţi că aveţi motive să vă ucideţi între voi. Crima nu are motiv, vorbi Lepennon, cu chipul lui tot atât de neliniştit şi trist ca a lui Lyubov: Noi vom pleca. Peste două zile, nu vom mai fi aici. Nici unul. Pentru totdeauna. Atunci, pădurile de pe Athshe vor fi aşa cum erau şi înainte.
Lyubov ieşi din umbrele minţii lui Selver şi rosti:
— Eu voi fi aici.
— Lyubov va fi aici, încuviinţă Selver. Şi Davidson va fi aici. Amândoi. Poate că după ce o să mor eu, oamenii vor fi iarăşi aşa cum erau înainte de naşterea mea şi de sosirea voastră. Dar eu nu mai cred asta.