Desigur, toate acestea sunt simple teorii. Nu se cunosc multe lucruri despre originea fiziologiei sexuale getheniene. Raportul lui Otie Nim făcut în regiunea Orgoreyn a clarificat unele dintre erorile mele iniţiale. Întâi voi rezuma ceea ce cunosc, apoi îmi voi prezenta teoriile, faptele primează.
În medie, ciclul sexual durează între 26 şi 28 de zile (când vorbesc despre el, băştinaşii obişnuiesc să-l considere de 26 de zile, aproximându-l ciclului lunii). Timp de 21-22 de zile, individul este în somer, inactiv sexual, latent. Începând cu a 18-a zi, controlul pituitar iniţiază modificări hormonale, iar din a 22-a sau a 23-a zi, individul intră în kemmer, echivalentul rutului la animale. În această primă fază de kemmer (secher în Karh.), el rămâne complet hermafrodit. Sexul şi potenţa nu se pot obţine în stare de izolare. Dacă unul este singur sau cu gethenieni care nu sunt în kemmer, nu e capabil de acuplare în secher. Totuşi în această etapă, impulsul sexual devine extrem de puternic, controlând întreaga personalitate şi sacrificând totul cerinţei sale. Când individul găseşte un partener în kemmer, secreţia hormonală este stimulată suplimentar (prin atingere? secreţii? mirosuri?) până ce într-unul dintre parteneri se stabileşte o dominantă hormonală, fie masculină, fie feminină. În funcţie de aceasta, aparatul genital se măreşte sau se atrofiază corespunzător, preludiile sexuale se intensifică şi partenerul, impulsionat de transformare, adoptă celălalt rol sexual. Fără excepţie? Dacă există excepţii, rezultând în parteneri de acelaşi sex, ele sunt atât de rare încât pot fi ignorate. Această fază secundară de kemmer (thorharmen în Karh.), procesul mutual de stabilire a sexului şi potenţei apare într-un interval cuprins între două şi douăzeci de ore. Dacă unul dintre parteneri se află deja în kemmer complet, transformarea celuilalt durează destul de puţin. Dacă cei doi intră simultan în kemmer, este posibil să dureze mai mult. Indivizii normali nu au o predispoziţie pentru un anume rol sexual în kemmer. Ei nu ştiu dacă vor fi mascul sau femelă şi nici nu au de ales în această privinţă. (Otie Nim a constatat ca în Orgoreyn este destul de uzuală folosirea derivaţilor hormonali pentru a stabili o sexualitate preferată. N-am întâlnit încă aşa ceva în satele Karhidei.) O dată ce a fost determinat, sexul nu se mai poate modifica în decursul perioadei de kemmer. Faza culminantă a acestuia (thokemmer în Karh.) durează de la două la cinci zile, iar pornirile şi capacitatea sexuală sunt maxime. Ea se încheie destul de brusc şi, dacă n-a avut loc concepţia, individul revine la faza somer după câteva ore (obs.: Otie Nim consideră că „a patra fază" este echivalentă ciclului menstrual), şi ciclul reîncepe. Dacă individul aflat în rolul femelei a fost fecundat, activitatea hormonală continuă şi el rămâne femelă atât în perioada de gestaţie, de 4-8 luni, cât şi în cea de alăptat, cuprinsă între 6 şi 8 luni. Organele sexuale masculine sunt atrofiate (ca în somer), sânii cresc, iar centura pelviană se lărgeşte. O dată cu încetarea alăptării, femela revine în somer şi devine iarăşi un hermafrodit perfect. Nu se stabileşte o deprindere fiziologică. Mama unor copii poate fi tatăl altora.
Observaţii sociale (deocamdată superficiale, deoarece am umblat prea mult şi timpul nu mi-a permis să le grupez într-un ansamblu coerent):
Nu întotdeauna kemmerul este efectuat de un cuplu. Împerecherea pare să fie obiceiul cel mai răspândit, dar în casele-kemmer publice se pot forma şi grupuri, ai căror membri, masculi şi femele, să practice relaţii sexuale promiscue. Opusul extrem al acestei practici este jurământul kemmering (oskyommer în Karh.), o căsătorie monogamă atât ca intenţii cât şi ca scopuri. Nu are un statut legal, dar din punct de vedere social şi etic reprezintă o instituţie străveche şi puternică. Fără îndoială, întreaga structură a Vetrelor de clan şi a Domeniilor karhidish se bazează pe instituţia căsătoriei monogame. Nu sunt sigur asupra divorţului. Aici, în Osnoriner, el există, dar exclude recăsătorirea ulterioară sau după decesul partenerului. Kemme-ringul se jură o singură dată.
Bineînţeles, pe întregul Gethen, descendenţa este maternă, adică dinspre „părintele trupesc" (amha, în Karh.).
Incestul este acceptat, cu diverse restricţii, între copii ai aceloraşi părinţi, chiar şi între cei provenind dintr-o pereche legată kemmering. Fraţilor nu li se permite totuşi să jure kemmering, nici să păstreze kemmeringul după naşterea unui copil aparţinând unui membru al perechii. Incestul între generaţii e strict interzis în Karhide şi Orgoreyn, dar se spune că e permis între membrii triburilor din Perunter, Continentul Antarctic. (S-ar putea să fie o simplă calomnie.)
Ce alte lucruri sigure mai cunosc? Se pare că asta ar fi totul.
Această situaţie anormală prezintă o trăsătură ce ar putea avea valoare adaptativă. Deoarece acuplarea sexuală se petrece numai în timpul perioadei de fertilitate, şansa concepţiei este mare, ca la toate mamiferele cu ciclu de rut. În condiţii dificile, cu mortalitate infantilă ridicată, şansele de supravieţuire a rasei pot fi îmbunătăţite. În prezent, nici mortalitatea infantilă, nici natalitatea nu ating valori însemnate în regiunile civilizate ale Gethenului. (Tinibossol estimează populaţia la maximum o sută de milioane pe cele trei continente şi o consideră stabilă de cel puţin un mileniu. Abstinenta rituală şi etică, precum şi utilizarea anticoncepţionalelor au jucat probabil principalul rol în menţinerea acestei stabilităţi.).
Există aspecte ale bisexualităţii pe care noi abia le-am întrevăzut sau bănuit, şi pe care s-ar putea să nu le înţelegem niciodată complet. Desigur, fenomenul kemmer ne fascinează pe noi, Investigatorii, însă pe gethenieni îi conduce, îi domină. Structurile lor sociale, organizarea industriei, a agriculturii, a comerţului, mărimea aşezărilor, temele legendelor — totul este de aşa natură încât să se potrivească ciclului somer-kemmer. Fiecare are vacanţa lui. Lunar, nimeni, indiferent de funcţie, nu este obligat sau silit să muncească atunci când e în kemmer. Nimănui, fie el sărac sau străin, nu i se interzice accesul în casele-kemmer. Periodic, totul cedează în faţa supliciilor şi extazurilor pasionale. Aşa ceva e uşor de înţeles pentru noi. Mai greu este să acceptăm că patru cincimi din timp, aceşti indivizi nu sunt câtuşi de puţin motivaţi sexual. Există preocupare pentru sexualitate, chiar suficientă, dar este o preocupare aparte. În funcţionarea şi continuitatea ei zilnică, societatea de pe Gethen e lipsită de sex.
De reţinut: Oricine poate încerca orice. Pare foarte simplu, însă efectele psihologice sunt incalculabile. Faptul că orice persoană între şaptesprezece şi treizeci şi cinci de ani, sau cam aşa ceva, este (după expresia lui Nim) „pasibilă de a-şi asuma o naştere" subînţelege că aici nimeni nu-i chiar atât de strict „legat" ca femelele din alte părţi — psihologic sau fizic. Datoriile şi privilegiile se împart aproape egal. Toţi îşi asumă acelaşi risc sau au de făcut aceeaşi alegere. Din acest motiv, nimeni dintre cei de aici nu-i chiar atât de liber cum ar fi oriunde altundeva un mascul independent.
De reţinut: Un copil nu are nici o relaţie psihosexuală cu mama şi cu tatăl lui. Pe Iarnă nu există mitul lui Oedip.