Nopţile au început să fie geroase. În seara asta, un vânt tăios a adus lapoviţă. Toată seara m-am gândit numai la Estre, iar vaietul de afară părea chiar vântul de acolo. I-am scris fiului meu o scrisoare lungă. În vreme ce scriam, am avut permanent impresia că Arek era aici, că dacă m-aş întoarce l-aş putea zări.
De ce fac însemnările acestea? Să le citească fiul meu? Nu l-ar ajuta prea mult. Poate că o fac doar pentru ca să scriu în propria mea limbă.
Harhahad Susmy. Nici acum postul de radio nu suflă un cuvânt despre Trimis. Mă întreb dacă Genly Ai îşi dă seama că în Orgoreyn, în ciuda uriaşului şi vizibilului aparat guvernamental, nimic nu se face la vedere, nimic nu este rostit cu glas tare. Maşina ascunde maşinaţiunile.
Tibe doreşte să-i înveţe pe karhideni să mintă. Ia lecţii de la orgota, o şcoală bună. Cred însă că vom avea necazuri învăţând cum să minţim, după ce am practicat de atâta vreme arta de-a ocoli întruna adevărul, fără a minţi, dar fără a spune lucrurilor pe nume.
Ieri a avut toc o acţiune de proporţii în Valea Ey. Râul a fost trecut şi s-au incendiat hambarele din Tekember. Exact ceea ce doresc Sarful şi Tibe. Oare unde se vor opri lucrurile?
Slose, care analizează declaraţiile Trimisului folosind misticismul Yomesh, interpretează venirea Ecumenului pe pământ ca începutul domniei lui Meshe printre oameni şi pierde din vedere realitatea. „Trebuie să punem capăt acestei rivalităţi cu Karhide înainte de venirea Noilor Oameni", spune el. „Trebuie să ne curăţăm sufletele. Trebuie să ne sacrificăm shifgrethorul, să interzicem orice fel de răzbunări şi să ne unim laolaltă, fără invidii, ca fraţi ai unei singure Vetre.
Dar cum putem face asta înainte de venirea Navei Stelare? Cum putem ieşi din acest cerc vicios?
Guyrny Susmy. Slose e preşedintele unui comitet care-şi propune să suspende piesele obscene jucate în casele-kemmer, similare probabil cu huhuth din Karhide. Le consideră triviale, obscene şi blasfemiatoare.
A te opune unui lucru înseamnă a-l susţine.
Aici se spune: „Toate drumurile duc la Mishnory." La urma urmei, dacă întorci spatele spre Mishnory şi te îndepărtezi de oraş, te afli tot pe drumul lui. A te opune vulgarităţii înseamnă, inevitabil, să fii vulgar. Trebuie să mergi altundeva. Trebuie să ai un alt ţel. Atunci parcurgi un drum diferit.
Azi, în Consiliul Celor Treizeci-şi-Trei, Yegey a declarat: „Sunt cu totul împotriva unei blocade a exportului de cereale spre Karhide şi a spiritului de competiţie ce o motivează."
Are dreptate, însă nu în acest fel va părăsi drumul Mishnory. Trebuie să ofere o alternativă. Atât Orgoreynul cât şi Karhide trebuie să abandoneze calea pe care se află, indiferent care ar fi fost direcţia lor, trebuie să meargă altundeva, să iasă din cerc. Cred că Yegey ar trebui să vorbească numai despre Trimis, şi despre nimic altceva.
A fi ateu înseamnă a susţine implicit ideea de Dumnezeu. Pe planul dovezilor, existenţa sau non-existenţa lui ocupă aproape aceeaşi poziţie. De aceea, dovadă este un cuvânt rar folosit printre handdarata, care au ales să nu-l trateze pe Dumnezeu ca pe ceva ce poate fi pus la îndoială sau adulat. Ei au spart cercul şi-au devenit liberi.
A şti care sunt întrebările la care nu se poate răspunde şi a nu răspunde la ele. Această ştiinţă este extrem de utilă în vremi de urgie şi întuneric.
Tormenbod Susmy. Tulburarea mea sporeşte. În continuare, nici un cuvânt despre Trimis din partea postului de radio central. În Orgoreyn n-a fost autorizată nici una dintre emisiunile realizate în Erhenrang despre Genly Ai, iar zvonurile stârnite de interceptările neautorizate ale emisiunilor sau de istorisirile comercianţilor şi călătorilor nu s-au răspândit prea mult. Controlul Sarfului asupra comunicaţiilor este mult mai complet decât ştiusem sau bănuisem. Posibilităţile sunt uluitoare. În Karhide, puterea regelui şi a Kyorremyei e de aşa natură încât oamenii nu pot face tot ce doresc, însă sunt liberi să asculte destule, iar de vorbit o pot face după pofta inimii. Aici guvernul poate verifica nu doar fapta, ci şi gândul. În mod clar, nici un om nu trebuie să aibă o asemenea putere asupra altora.
Shusgis şi alţii îl însoţesc în mod public pe Genly Ai prin oraş. Mă întreb dacă Trimisul îşi dă seama că această francheţe ascunde propria-i tăinuire. Nimeni nu ştie că e aici. I-am întrebat pe tovarăşii de muncă de la fabrica, dar ei nu ştiu nimic şi cred că e vorba de vreun sectant Yomesh. Nici o informaţie, nimic care să trezească interesul, nimic care să poată susţine cauza lui Ai sau care să-i protejeze viaţa.
Păcat că este atât de asemănător nouă. Deseori, în Erhenrang, oamenii îl recunoşteau pe stradă, deoarece ştiau câte ceva, adevăr sau zvon, şi mai ştiau că el era acolo. Aici, unde prezenţa lui e ţinuta în secret, nu este remarcat. Fără îndoială, lumea îl vede aşa cum l-am văzut şi eu prima dată: un tânăr neobişnuit de înalt, voinic şi brunet, pe punctul de a intra în kemmer. Anul trecut am studiat rapoartele medicilor despre fiziologia lui. Diferenţele dintre noi sunt însemnate, nu superficiale. Trebuie să-l cunoşti, ca să ştii că e străin de planetă.
Atunci, de ce-l ascund? De ce nici un Comensual nu forţează lucrurile, vorbind despre el la radio, în direct? De ce tace chiar şi Obsle? De frică.
Regele meu se temea de Trimis, cei de aici se tem unul de celălalt.
Fiind străin de Orgoreyn, sunt singurul în care se încrede Obsle. E încântat de tovărăşia mea (un sentiment reciproc) şi de câteva ori şi-a abandonat shifgrethorul şi mi-a cerut în mod deschis sfatul. Totuşi, când îl îndemn sa dea o declaraţie, să folosească interesul public ca apărare împotriva intrigilor politice, nu mă aude. „Dacă toată Comensualitatea ar fi cu ochii pe Trimis, Sarful n-ar cuteza să-l atingă, îi spun, şi n-ar îndrăzni să-ţi facă vreun rău."
„Aşa-i, oftează Obsle, dar n-o putem face, Estraven. Radioul, presa scrisă, revistele de ştiinţă, toate sunt în mâinile Sarfului. Ce să fac, să ţin discursuri la colţurile străzilor, ca un preot fanatic?" „Ai putea discuta cu oamenii şi ai putea răspândi zvonuri. Anul trecut, eu am fost nevoit sa fac aşa ceva în Erhenrang. I-am stârnit pe oameni să pună întrebări la care aveam răspunsul, adică îl aveam pe Trimis." „Măcar dacă şi-ar fi coborât blestemata de navă aici, ca să avem ce arăta mulţimii! Dar aşa…" „N-o va coborî până nu ştie că eşti de bună credinţă." „Şi nu sunt? strigă Obsle, umflându-e ca un uriaş peşte-lună. Toată luna trecută ce-am făcut?! Bună credinţă! El se aşteaptă să credem orice ne spune, dar la rândul lui n-are încredere în noi!" „De ce ar avea?" Obsle pufneşte şi nu răspunde. Dintre toate oficialităţile orgota pe care le cunosc, el se apropie cel mai mult de onestitate.
Odgetheny Susmy. Se pare că pentru a face parte din Sarf, trebuie să deţii o anumită formă complexă de stupiditate. Gaum o exemplifică cel mai bine. El vede în mine un agent karhidish care încearcă să-i împingă pe orgota într-o catastrofală pierdere de prestigiu, convingându-i să creadă minciuna Trimisului ecumenic. Bănuieşte că am pregătit toată înscenarea pe timpul când eram prim-ministru. Dumnezeule, am lucruri mai bune de făcut decât să-mi opun shifgrethorul unor oameni de nimic! El însă nu are capacitatea de a pricepe un lucru aşa simplu. Acum, când se pare că Yegey m-a alungat, Gaum crede că pot fi cumpărat şi se pregăteşte s-o facă în felul lui personal. M-a urmărit ori a pus să fiu urmărit îndeajuns de aproape ca să ştie că în Posthe sau în Tormenbod trebuie să intru în kemmer, iar aseară a apărut în plin kemmer, fără îndoială indus hormonal, gata să mă seducă. O întâlnire „întâmplătoare" pe strada Pyenefen. „Harth! Nu te-am mai văzut de-o jumătate de lună. Pe unde te-ai ascuns în ultimul timp? Hai să bem o bere!"