— Nu-mi dau seama, ca să fiu cinstit, stimate prie… vreau să zic, dragă Trevize. Cred că am fost cu totul absorbit de cercetările mele. Când ai acasă un computer excelent, capabil să intre în legătură cu alte computere din orice colţ al galaxiei, nu prea simţi nevoia să te agiţi de colo-colo, înţelegi? Mă aşteptam ca navele spaţiale să fie mai mari decât asta.
— Acesta-i un model mic, dar chiar aşa cum arată, e mult mai spaţioasă înăuntru decât oricare altă navă de mărimea ei.
— Cum se poate? Îţi râzi de ignoranţa mea.
— Nu, nu. Vorbesc serios. Aceasta este una dintre primele nave complet gravitizate.
— Ce înseamnă asta? Nu-mi explica, te rog, dacă e nevoie de cunoştinţe vaste de fizică. Te cred pe cuvânt, aşa cum tu m-ai crezut ieri în legătură cu unicitatea speciei umane şi cu singura lume de origine.
— Să încercăm, Profesore Pelorat. De-a lungul miilor de ani de zbor spaţial au existat motoare chimice, ionice şi hiper-atomice dar toate foarte greoaie şi voluminoase. Vechea Flotă Imperială deţinea nave de cinci sute de metri lungime care nu aveau un spaţiu locuibil mai mare decât un apartament modest. Din fericire, pe parcursul a sute de ani de existenţă, datorită lipsei de resurse materiale, Fundaţia s-a specializat în miniaturizare. Nava aceasta reprezintă culmea perfecţiunii. Utilizează antigravitaţia şi, practic, dispozitivul care înlesneşte acest lucru nu ocupă loc pentru că este inclus în corpul navei. Fără el, încă am mai avea nevoie de motoare hiper…
Un membru al gărzii de siguranţă se apropie:
— Va trebui să urcaţi, domnilor!
Cerul începuse să se lumineze deşi mai era o jumătate de oră până la răsăritul soarelui. Trevize privi în jur:
— Bagajul meu a fost adus?
— Da, Consiliere, veţi găsi nava complet echipată.
— Cu articole de îmbrăcăminte care, presupun, nu sunt pe măsura sau pe gustul meu.
Gardianul nu-şi putu reţine un zâmbet şcolăresc:
— Eu cred că sunt, zise el. Primarul ne-a silit să lucrăm peste program în ultimele treizeci sau patruzeci de ore şi ne-am străduit să asortăm totul. Banii n-au fost o problemă. Să vă mai spun ceva, făcu el şi privi cu fereală în jur pentru a fi sigur că nimeni nu observă sentimentul lui de fraternizare, aveţi mare noroc. Asta-i cea mai bună navă din lume. Complet echipată, doar că nu-i înarmată. Aţi luat caimacul.
— Dacă nu s-a tăiat laptele, i-o reteză Trevize. Ei, bine, Profesore, sunteţi gata?
— Cu asta, da, răspunse Pelorat şi ridică mâna ţinând între degete un mic pacheţel cu latura de aproximativ douăzeci de centimetri care era protejat de un înveliş argintiu din plastic.
Abia acum îşi dădu Trevize seama că Pelorat ţinuse pacheţelul acela încă de când plecaseră de la locuinţa lui şi-l mutase dintr-o mână într-alta şi nu-l pusese nici o clipă jos, nici măcar atunci când se opriseră pe drum ca să ia un mic dejun frugal.
— Ce-aveţi acolo, Profesore?
— Biblioteca mea. E indexată potrivit subiectelor şi surselor şi totul într-un singur disc. Dacă tot susţii că nava e o minune, ce zici de el? O întreagă bibliotecă! Tot ce am adunat! Minunat! Minunat!
— Ei bine, constată Trevize, am luat tot caimacul.
15
Trevize rămase uimit văzând interiorul navei. Spaţiul fusese inteligent utilizat: cameră pentru depozitarea proviziilor de alimente, îmbrăcăminte, filme şi jocuri. Exista şi o mică sală de gimnastică, un salon şi două dormitoare aproape identice.
— Acesta trebuie să fie al dumneavoastră, Profesore. E utilat cu un Lector FX.
— Excelent, exclamă mulţumit Pelorat. Ce nătâng am fost că am evitat să zbor în spaţiu până acum. Aş putea trăi netulburat aici, dragul meu Trevize.
— E mai spaţios decât m-am aşteptat, remarcă Trevize încântat.
— Iar motoarele sunt chiar în corpul navei, cum ai spus?
— În orice caz, instrumentele de control acolo sunt. Nu trebuie să stocăm combustibil. Folosim rezerva de energie fundamentală a Universului, astfel încât combustibilul şi motoarele sunt… sunt afară. Făcu un gest vag cu mâna.
— Dar, dacă nu te superi, ce facem dacă se întâmplă ceva neprevăzut?
Trevize ridică din umeri:
— N-am făcut pregătirea de navigaţie spaţială pe nave de tipul acesta. Dacă s-ar întâmpla ceva cu acţionarea gravitică, mă tem că n-as şti cum să procedez.
— Dar poţi să conduci nava asta? S-o pilotezi, adică?
— Şi eu îmi pun aceeaşi întrebare.
— Crezi că e o navă automată? Nu s-ar putea întâmpla să devenim simpli pasageri? Poate că nu-i nevoie decât să stăm pe fotoliu.
— Există aşa ceva în cazul legăturilor între planete şi staţii spaţiale din interiorul sistemelor stelare, dar încă n-am auzit despre călătorii controlate automat prin hiperspaţiu. Cel puţin până acum.
Aruncă o privire în jur şi fu cuprins de un fior de nelinişte. Reuşise, oare, zgripţuroaica de Primar să meargă atât de departe cu planurile ei? Fusese Fundaţia în stare să automatizeze inclusiv călătoriile interstelare, iar acum avea să ajungă pe Trantor împotriva voinţei lui, ca o simplă piesă de mobilier de pe navă, fără să aibă un cuvânt de spus în privinţa destinaţiei?
Mimând vioiciune şi bună dispoziţie, i se adresă parcă cu gura altuia:
— Domnule Profesor, aşezaţi-vă. Primarul a afirmat că nava este complet computerizată. Dacă dumneavoastră aveţi un Lector FX în cameră, atunci sunt sigur că la mine voi găsi un computer. Fceţi-vă comod şi, între timp, eu voi vedea cum stau lucrurile.
Pelorat deveni dintr-o dată neliniştit:
— Trevize, dragă prietene… Sper că nu vei coborî.
— Nu mi-am pus în minte aşa ceva, Profesore. Şi chiar dacă aş încerca, puteţi fi sigur că aş fi oprit. Intenţia Primarului este să nu mă lase să fug. Nu vreau decât să aflu cum funcţionează Far Star. Zâmbi încurajator: N-am de gând să vă părăsesc.
Încă zâmbea când intră în camera care simţea că-i fusese destinată şi, după ce închise uşa fără zgomot, redeveni grav. Cu siguranţă că existau modalităţi de a lua legătura cu planete din vecinătatea navei. I se părea imposibil de conceput o navă izolată în mod deliberat de restul lumii şi, prin urmare, undeva, într-un perete probabil, trebuia să fie instalat un Comunicator. L-ar putea folosi pentru a lua legătura cu biroul Primarulu pentru a cere instrucţiuni.
Cercetă cu atenţie pereţii, capătul patului şi mobilierul cu linii elegante şi plăcute. Dacă nu descoperea nimic aici, avea să scotocească restul navei.
Tocmai voia să plece când ochii îi fură atraşi de un cerc luminos de pe suprafaţa cafenie şi netedă a biroului. Pe el scria cu litere ordonate: INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE A COMPUTERULUI. Aha!
Inima începu să-i bată mai iute. Existau tot felul de computere şi programe pentru a căror deprindere i-ar fi trebuit mult timp. Trevize nu făcuse niciodată greşeala de a-şi subestima inteligenţa dar, pe de altă parte, nu era un Maestru Desăvârşit. Unii aveau talentul pentru a folosi computerul, iar alţii nu, şi Trevize ştia foarte bine din ce categorie făcea parte.
În scurta lui carieră în Flota Fundaţiei ajunsese la gradul de locotenent şi când şi când îndeplinise funcţia de ofiţer de serviciu, astfel că avusese prilejul să utilizeze computerul navei. Cu toate acestea, nu acţionase de unul singur şi nici nu avuseseră nevoie să cunoască mai mult decât manevrele de rutină pe care le presupunea funcţia.