Şi dacă n-ar fi existat Bayta Darell şi acea acţiune fulgerătoare… Căci şi aceea se petrecuse fără intervenţia sau ajutorul celei de-a Doua Fundaţii.
Iar după aceea, Secolul de Aur când, într-un fel sau altul, Primii Oratori ai vremii au găsit mijlocul prin care au putut deveni activi, punând capăt carierei de cuceritor a Catârului, controlându-i în cele din urmă gândirea, iar apoi oprind chiar Prima Fundaţie atunci când ea a început a fi bănuitoare şi din cale afară de curioasă privind natura şi identitatea celei de-a Doua Fundaţii. Preem Palver, al nouăsprezecelea şi cel mai de seamă Prim Orator, reuşise — nu fără sacrificii îngrozitoare — să îndepărteze toate aceste primejdii şi salvase Planul Seldon.
De o sută douăzeci de ani încoace, a Doua Fundaţie era iarăşi ceea ce fusese odinioară, rămânând ascunsă într-o regiune de pe Trantor. Nu se mai ascundea de reprezentanţii Imperiului, ci de Prima Fundaţie, care era la fel de întinsă ca şi fostul Imperiu Galactic şi care dispunea de o forţă tehnologică mult mai puternică.
În căldura plăcută, Primul Orator închise ochii şi alunecă uşor în starea aceea inexprimabilă în care putea trăi experienţe halucinatorii liniştitoare, când nici nu visa, dar nici nu gândea conştient.
Se sfârşise cu atmosfera sumbră şi apăsătoare. Totul avea să fie bine. Trantor încă era capitala Galaxiei, pentru că a Doua Fundaţie se afla aici, mai puternică şi mai capabilă de a controla evenimentele decât fusese vreodată în stare chiar împăratul.
Prima Fundaţie va fi încorsetată şi dirijată şi va acţiona cum se cuvine. Chiar de-ar avea cele mai grozave nave şi arme, ea n-ar putea întreprinde nimic atâta vreme cât conducătorii ei importanţi ar fi, la nevoie, controlaţi pe cale mentală.
Iar al Doilea Imperiu se va naşte, dar nu va semăna cu primul. Va fi un Imperiu Federal, în care părţilor componente li se vor încredinţa apreciabile puteri de autoconducere, astfel încât să nu se manifeste puterea iluzorie a unui guvern militar şi centralizat, căruia, în fond, să-i lipsească autoritatea. Noul Imperiu va fi mai destins, mai suplu, mai flexibil, mai capabil de a rezista tensiunilor şi va fi întotdeauna dirijat — dar întotdeauna — de către oamenii neştiuţi ai celei de-a Doua Fundaţii. Trantor va fi în continuare capitala, mai puternică, datorită celor patruzeci de mii de psihoistorici, femei şi bărbaţi, decât fusese vreodată cu cele patruzeci şi cinci de miliarde de locuitori ai ei.
Primul Orator se trezi brusc. Soarele coborâse spre asfinţit. Îi scăpase vreun murmur? Spusese ceva cu voce tare?
Dacă a Doua Fundaţie trebuie să ştie mult şi să vorbească puţin, atunci Oratorii cârmuitori trebuiau să ştie cel mai mult şi să vorbească cel mai puţin.
Zâmbi crispat. Era atât de tentant să devină patriot trantorian şi să considere că singurul scop al celui de-al Doilea Imperiu ţintea să aducă hegemonia Trantorului. Seldon atrăsese atenţia asupra primejdiei; anticipase până şi această posibilitate cu cinci secole înainte ca aşa ceva să se poată întâmpla.
Primul Orator nu dormitase prea mult. Încă nu sosise ora audienţei lui Gendibal.
Shandess aştepta cu interes această întrevedere particulară. Gendibal era îndeajuns de tânăr ca să vadă cu ochi mai limpezi întregul Plan Seldon şi suficient de inteligent ca să înţeleagă ceea ce alţii n-ar fi reuşit. Şi nu putea fi exclusă posibilitatea ca Shandess să desprindă ceva nou din ceea ce avea tânărul de spus.
Nimeni nu va şti vreodată cât de mult profitase Preem Palver — însuşi marele Palver — în ziua când tânărul Kol Benjoam, care nu împlinise încă treizeci de ani, venise să vorbească cu el despre căile posibile de a manipula Prima Fundaţie. Benjoam, socotit mult după aceea drept cel mai mare teoretician după Seldon, nu a scos o vorbă despre acea întâlnire în anii ce au urmat, însă a devenit cel de-al douăzeci şi unulea Prim Orator. Unii chiar atribuiau meritele mai mult lui Benjoam decât lui Palver pentru marile realizări din vremea administraţiei Palver.
Shandess se amuză gândindu-se la ceea ce ar putea să-i comunice Gendibal. Era o tradiţie ca tinerii subtili să-şi expună întreaga teorie în chiar prima fază arunci când se aflau pentru prima oară singuri faţă în faţă cu Primul Orator. Neîndoios că niciodată nu solicitau acea primă audienţă pentru ceva lipsit de importanţă, căci dacă Primul Orator socotea că erau lipsiţi de argumente serioase, asta le putea distruge întreaga carieră.
Patru ore mai târziu, Gendibal se afla în faţa lui. Tânărul nu părea stânjenit. Aştepta calm ca Shandess să înceapă discuţia.
— Orator, ai solicitat audienţă într-o problemă importantă. N-ai vrea să mi-o expui în rezumat?
Iar Gendibal vorbi rar şi calm, de parcă ar fi povestit ce mâncase la masa de prânz:
— Prim Orator, Planul Seldon este lipsit de sens!
18
Lui Stor Gendibal nu-i trebuiau dovezi din partea altora care să întărească sentimentul propriei valori. Îşi amintea că aproape întotdeauna se dovedise altfel decât alţii. Nu împlinise nici zece ani când un agent, care intuise capacitatea lui de gândire, îl recrutase pentru a Doua Fundaţie.
După aceea, în cursul anilor de studiu, obţinuse rezultate remarcabile; fusese receptiv la psihoistorie la fel de uşor ca o navă care răspunde unui câmp gravitaţional. Psihoistoria îl atrăsese, iar el se îndreptase către ea, citind textul lui Seldon referitor la problemele fundamentale, în vreme ce alţii de vârsta lui făceau eforturi ca să înţeleagă şi să folosească ecuaţiile diferenţiale.
La cincisprezece ani intrase la Universitatea Galactică Trantor (după cum fusese rebotezată în mod oficial Universitatea Trantor), după o discuţie în cursul căreia, fiind întrebat care-i erau ambiţiile, el răspunsese hotărât: “Să devin Prim Orator înainte de a împlini patruzeci de ani.”
Nu îndrăznea să ţintească spre funcţia de Prim Orator fără pregătirea necesară. Într-un fel sau altul, dobândirea ei i se părea o certitudine, dar scopul lui era să ajungă la această învestitură în tinereţe. Chiar şi Preem Palver avusese patruzeci şi doi de ani când primise rangul.
Expresia de pe chipul examinatorului se schimbase atunci când Gendibal afirmase acest lucru, dar tânărul îşi însuşise deja psiholimbajul şi putuse interpreta acea tresărire.La fel de bine ştia, de parcă examinatorul i-ar fi dat de ştire, că în dosarul lui va apare o scurtă menţiune, în sensul că va fi un student greu de controlat.
Păi bineînţeles! Gendibal voia să fie greu de manipulat.
Peste două luni avea să împlinească treizeci şi unu de ani şi făcea deja parte din Consiliul Oratorilor. Trebuia să mai aştepte cel mult nouă am până să poată deveni Prim Orator şi ştia că va reuşi. Această audienţă la actualul Prim Orator era de însemnătate crucială pentru planurile lui şi, în strădania de a lăsa o impresie deosebită, nu precupeţise nici un efort pentru a stăpâni la perfecţie psiholimbajul.
Când doi Oratori ai celei de-a Doua Fundaţii comunică, limbajul lor nu seamănă cu nici un altul din Galaxie. Este, în aceeaşi măsură, un limbaj compus atât din gesturi evanescente şi cuvinte, precum şi din modele mentale schimbătoare, inteligibile doar lor.