— Deci vrei să elimini cea de-a Doua Fundaţie? întrebă Branno. După ce am ajuns la jumătatea drumului către a Doua Fundaţie vrei ca noi să încercăm a duce sarcina la bun sfârşit prin forţele proprii şi să devenim propria noastră elită? Aşa e?
— Desigur! Desigur! Nu doriţi şi dumneavoastră acelaşi lucru? Nici eu, nici dumneavoastră nu vom trăi s-o vedem şi pe asta, dar aveţi nepoţi şi într-o bună zi voi avea şi eu, iar ei vor avea la rândul lor nepoţi şi aşa mai departe. Vreau ca ei să se bucure de roadele strădaniilor noastre şi aş mai dori ca ei să ne considere sursa acestor reuşite şi să ne slăvească pentru ceea ce-am izbândit. Nu vreau ca totul să fie pus pe seama unei conspiraţii ascunse ticluită de Seldon, care pentru mine nu este un erou. Vă spun eu că el reprezintă o ameninţare mai mare decât Catârul dacă lăsăm ca Planul să se realizeze. Pentru numele Galaxiei, aş vrea ca existenţa Catârului să fi deviat complet şi iremediabil acest Plan. Lui i-am fi supravieţuit. Era unic în felul lui şi pe deasupra muritor de rând. Cea de-a Doua Fundaţie pare a fi nemuritoare.
— Dar ai vrea să distrugi cea de-a Doua Fundaţie, adevărat?
— Dacă aş şti cum!
— De vreme ce nu ştii cum, nu crezi că ar fi posibil ca ea să te distrugă?
Trevize o privi cu un aer dispreţuitor:
— M-am gândit chiar că şi dumneavoastră v-aţi putea afla sub controlul lor. Exactitatea dumneavoastră în ceea ce priveşte vorbele pe care avea să le rostească imaginea lui Seldon şi modul în care m-aţi tratat după aceea puteau fi inspirate de a Doua Fundaţie. Aţi putea fi cutia de rezonanţă prin care ea se exprimă.
— Deci de aceea îmi vorbeşti astfel?!
— Pentru că, dacă vă aflaţi sub controlul celei de-a Doua Fundaţii, soarta mea e oricum pecetluită şi atunci aş putea să-mi vărs furia care clocoteşte în mine ca să mă răcoresc. De fapt, în sinea mea risc să cred că nu sunteţi sub controlul lor şi că pur şi simplu nu vă daţi seama ce faceţi.
— În orice caz, a meritat să joci totul pe cartea asta, fiindcă ai câştigat. Sunt propriul meu stăpân şi nu mă aflu sub controlul nimănui. Şi, cu toate astea, ai putea fi sigur că spun adevărul?Dacă aş fi sub controlul celei de-a Doua Fundaţii aş recunoaşte asta? As şti chiar eu că mă aflu sub controlul ei? Însă cu asemenea întrebări nu vom face nici un pas înainte. Cred că nu sunt manipulată şi nu ai altă ieşire decât să crezi la fel ca mine. Să analizăm, totuşi, situaţia. Dacă a Doua Fundaţie există, e sigur că grija lor de căpetenie ar fi ca nimeni din Galaxie să nu aibă habar de existenţa ei. Planul Seldon funcţionează bine numai dacă pionii — adică noi -, nu au cunoştinţă de modul în care el se desfăşoară şi cum suntem manipulaţi. A Doua Fundaţie a fost distrusă pe vremea lui Arkady doar pentru că acel Catâr a atras atenţia Fundaţiei asupra celei de-a Doua. Ori ar trebui să spun că a fost aproape distrusă, Consiliere? De aici deducem două concluzii logice. Prima, că suntem îndreptăţiţi să presupunem că intervenţiile lor brutale apar extrem de rar. Putem presupune că le-ar fi posibil să ne cucerească. Chiar şi a Doua Fundaţie, dacă există, trebuie să aibă puteri limitate. A lua în stăpânire şi a permite altora să-şi dea seama de acest lucru ar introduce distorsiuni în Plan. Drept urmare, ajungem la concluzia că amestecul lor este cât se poate de discret, indirect şi redus şi, deci, eu nu sunt controlată. Şi nici tu.
— Aceasta este o concluzie logică şi înclin să o accept, sau probabil mă încăpăţânez să cred în ea. Care este cealaltă?
— A doua este mai simplă şi aproape inevitabilă. Dacă cea de-a Doua Fundaţie există şi doreşte să-şi păstreze secretul existentei ei, atunci un lucru este cert. Cel care crede că ea există încă, vorbeşte despre ea şi o anunţă strigând să-l audă toată Galaxia trebuie să fie neîntârziat eliminat de către ei, îndepărtat, uitat, şters, în mod discret. N-ai trage aceeaşi concluzie?
— De aceea m-aţi luat în custodie, Doamnă Primar? Ca să mă protejaţi de cea de-a Doua Fundaţie?
— Parţial adevărat, într-o anumită măsură. Atenta înregistrare făcută de Liono Kodell în legătură cu părerile tale va fi dată publicităţii nu atât pentru a feri populaţia Terminusului şi a Fundaţiei de inutilele confuzii create de vorbele tale necugetate, cât pentru a proteja Fundaţia împotriva altor tulburări. Dacă a Doua Fundaţie există, nu vreau ca atenţia ei să se îndrepte asupra ta.
— Ia te uită, izbucni Trevize cu ironie amară. Spre binele meu? De dragul ochilor mei căprui?
Branno tresări şi apoi, pe neaşteptate, râse delicat:
— Nu sunt chiar atât de bătrână, Consiliere, ca să nu-mi dau seama că ai nişte ochi fermecători, iar cu treizeci de ani în urma, ei ar fi putut fi motivul acţiunilor mele. Acum, însă, n-aş mişca un deget ca să te salvez, dacă ar fi vorba numai de ochi. Dar dacă a Doua Fundaţie există şi-şi îndreaptă atenţia asupra persoanei tale, s-ar putea să nu se mulţumească doar cu asta. Trebuie să mă gândesc şi la viaţa mea şi a altora cu mult mai inteligenţi şi mai valoroşi decât tine, precum şi la planurile pe care le-am făcut.
— Aşa, deci? Credeţi că a Doua Fundaţie există de vreme ce reacţionaţi cu atâta precauţie faţă de un posibil răspuns al ei?!
Branno lovi cu pumnul în masă:
— Cred, bineînţeles, întruchipare a neghiobiei ce eşti! Dacă n-aş şti că cea de-a Doua Fundaţie există şi dacă nu aş lupta împotriva ei din răsputeri, crezi că aş acorda atenţie celor spuse de tine pe tema asta? Dacă a Doua Fundaţie n-ar exista, ar avea vreo importanţă că tu declari contrariul? De luni întregi voiam să-ţi pun lacăt la gură înainte de-a face declaraţii publice, dar mi-a lipsit puterea politică ca să tratez cu duritate un Consilier. Apariţia lui Seldon mi-a consolidat imaginea şi mi-a dat puterea — fie şi temporar — şi exact în momentul acela te-ai dat în spectacol. Am acţionat pe dată, iar acum te-aş ucide fără să mă mustre conştiinţa şi fără să ezit o clipă dacă n-o să faci exact ce ţi se va cere. Discuţia noastră de la această oră din noapte, când aş prefera să dorm, a avut scopul de a te face să crezi cele ce-ţi spun. Vreau să ştii că problema celei de-a Doua Fundaţii, pe care am avut grijă să te fac să o expui singur, mă îndeamnă şi-mi oferă chiar suficiente motive pentru a cere să ţi se şteargă memoria fără proces şi fără judecată.
Trevize dădu să se ridice de pe scaun.
— A, te rog să nu încerci ceva necugetat. Sunt o femeie în vârstă, cum fără îndoială crezi, dar ai muri înainte de a mă atinge. Suntem supravegheaţi de oamenii mei, tinere nesăbuit.
Trevize se aşeză. Cu o voce uşor nesigură spuse:
— Nu mai înţeleg. Dacă aţi crede în existenta celei de-a Doua Fundaţii n-aţi vorbi despre ea atât de direct. Nu v-aţi expune primejdiilor despre care afirmaţi că mă pândesc.
— Recunoşti, deci, că am ceva mai mult bun simţ decât tine. Cu alte cuvinte, crezi că a Doua Fundaţie există, dar cu toate astea vorbeşti fără ocoliş despre ea pentru că eşti nesăbuit. Eu cred că există şi vorbesc şi eu neîngrădit, însă numai pentru că mi-am luat măsuri de precauţie. Întrucât se pare că ai citit cu atenţie istoria lui Arkady s-ar putea să-ţi aminteşti că se referă la tatăl ei, care a inventat ceea ce ea numea “Dispozitiv de Bruiere Mentala”. Serveşte ca un scut faţă de tipul de putere mentală pe care o posedăa Doua Fundaţie. Încă există şi a fost perfecţionat în condiţii deosebite de securitate. Această casă este, pentru moment, sigură în faţa oricărei încercări de interceptare. Dacă tot am limpezit acest aspect, dă-mi voie să-ţi spun ce ai de făcut.