Ivan Antonovici Efremov
Nebuloasa din Andromeda
Traducerea din limba rusă de Tatiana Berindei și Adrian Rogoz
CUPRINS
Personajele romanului
CUVÂNTUL AUTORULUI
Capitolul I. STEAUA DE FIER
Capitolul II. EPSILON TUCAN
Capitolul III. PRIZONIERI AI ÎNTUNERICULUI
Capitolul IV. FLUVIUL TIMPULUI
Capitolul V. CALUL DE PE FUNDUL MARII
Capitolul VI. LEGENDA SORILOR ALBASTRI
Capitolul VII. SIMFONIA ÎN FA MINOR, DE TONALITATE CROMATICA 0.475 MIU
Capitolul VIII. UNDELE ROȘII
Capitolul IX. O ȘCOALĂ DE CICLUL III
Capitolul X EXPERIENȚA DIN TIBET
Capitolul XI. INSULA UITĂRII
Capitolul XII. CONSILIUL ASTRONAUTIC
Capitolul XIII. ÎNGERII CERULUI
Capitolul XIV. POARTA DE OȚEL
Capitolul XV. NEBULOASA DIN ANDROMEDA
Personajele romanului:
ERG NOOR comandantul astronavei „Tantra”
NIZA KRIT tînără astronavigatoare de pe „Tantra”
PUR HISS astronomul expediției „Tantra”
EON TAL biologul expediției „Tantra”
LUMA LASWY medicul expediției „Tantra”
PEL LYN astronaut experimentat de pe „Tantra”
KEY BEER inginer electronist de pe „Tantra”
INGRID DITRA astronom de pe „Tantra”
IONE MAR profesoară de gimnastică ritmică de pe „Tantra”
BINA LED geolog al expediției „Tantra”
TARON mecanic de pe „Tantra”
DAR VETER directorul stațiunilor exterioare
MWEN MAS succesorul lui Dar Veter
VEDA KONG specialistă în istoria antică
EVDA NAL celebră psihiatră
IUNII ANT conduce serviciul mașinilor electronice de memorizat
ZAF FTET șeful informației externe de pe „Lebăda 61”
GRIM ȘAR șeful laboratorului de paralizie generală
AF NUT celebru chirurg
LEAO LAN renumit paleontolog
MIYIKO EIGORO istoric, principala asistenta a Vedei Kong
REN BOZ fizician și matematician de la Academia lărgirii limitelor cunoașterii
KART SAN pictor
CIARA NANDI biolog, modelul lui Kart San
FRIT DON șeful expediției navale
KOR YULL construise cu 170 de ani în urmă în apropierea observatorului din Tibet instalații pe care le va folosi Mwen Mas în vederea unei experiențe e pocale.
GROM ORM președintele Consiliului astronautic, constructorul bazei de pe sistemul planetar al Centaurului
DIS KEN fiul lui Grom Orm
ZIG ZOR compozitor
TOR AN fiul lui Zig Zor, prieten cu Dis Ken
MIR OM cel mai vîrstnic dintre cei patru secretari ai Consiliului astronautic
VLIHH OZ DDIZ ilustru cercetător cosmic de pe “Albirero II”, stea din constelația Lebăda
ONAR o fată dintr-un sat de pe Insula Uitării
CUVÂNTUL AUTORULUI
Încă nu apăruse complet în paginile unei reviste, când sputnicii au și pornit să gonească în jurul planetei noastre.
În fața acestui eveniment incontestabil, ideile esențiale ale romanului se dovedesc — spre bucuria autorului — ca fiind realizabile.
Avântul fanteziei creatoare în domeniul progresului tehnic, credința în necontenita perfecționare și în viitorul luminos al unei societăți umane rațional orânduite își găsesc o confirmare concretă, palpabilă în semnalele emise de micile luni făurite de om. Înfăptuirea miraculos de rapidă a uneia dintre anticipațiile mele m-a pus înaintea următoarei probleme: cât de just am prezentat în perspectiva istorică a viitorului? Încă pe când mai lucram la această carte, m-am decis să modific datele, apropiind de zilele noastre desfășurarea în timp a acțiunii. La început, mi se păruse că acele uriașe transformări din viața pământului și a omenirii n-ar putea fi realizate mai înainte de trei mii de ani. În aceste calcule, porneam de la istoria generală a omenirii, fără însă să țin seama de ritmul accelerat al progresului tehnic și, mai ales, de imensele posibilități, de puterea practic aproape nelimitată pe care o va da omului societatea comunistă.
Desăvârșindu-mi cartea, am redus termenul inițial, mai întâi cu un mileniu. Lansarea sateliților artificiali însă mă face să cred că evenimentele imaginate de mine ar putea avea loc chiar mai curând. De aceea toate datele pe care apucasem să le precizez le-am înlocuit cu altele de natură să lase cititorului grija de a stabili o a jtiologie după propria lui intuiție și capacitate de previziune a viitorului.
O particularitate a romanului — care poate că nu va fi sesizată imediat — o constituie abundența de informații și noțiuni științifice. Pricina acestui fapt n-a fost vreo scăpare din vedere și nici lipsa dorinței de a zapaci unele formulări mai complicate. Mi s-a părut ca fac aceasta ca pe singurul mijloc de ai evoca pe îndepartații noștri urmași de a lumina în culoarea viitorlui actele și cuvintele reprezentanților unei epoci în care stiinta va fi pătruns în mod necesar în toate noțiunile, in gandire si limbaj.
I.A. Efremov
Capitolul I. STEAUA DE FIER
La lumina opalescentă răsfrântă de plafon, cadranele aparatelor păreau o galerie de portrete: cele rotunde aveau un aer malițios, cele ovale, culcate pe lat, zâmbeau parca, sfidătoare și satisfăcute de ele însele; cele pătrate încremeniseră în siguranța lor obtuză. Luminițele viorii, albastre, portocalii și verzi care licăreau în interior accentuau această impresie.
În centrul mesei curbe de comandă se desprindea un cadran mare, roșu. În fața acestuia, o fată stătea aplecată, într-o poziție nu prea comodă. Uitase de fotoliul aflat alături și își apropiase capul de geamul cadranului. Reflexele roșii făceau chipu-i tânăr să pară mai matur și mai sever, descuind umbre aspre în jurul buzelor plinuțe și subțiindu-i puțin năsucul ușor ridicat. Sprâncenele groase, încruntate îi erau foarte negre, dând ochilor o expresie sumbră și dezolată.
Țîrâitul contoarelor fu întrerupt de un ușor zăngănit metalic. Tînăra fată tresări și-și îndreptă spatele trudit, cu mâinile prelungi împreunate după ceafă.
Îndărătul ei se auzi o ușă. O mare umbră apăru și se prefăcu într-un bărbat cu mișcări bruște și precise. O lumină aurie izbucni, aprinzând reflexe vii în părul roșcat și des al fetei. I se luminară și ochii, ațintiți cu neliniște și dragoste asupra noului venit.
— Cum, n-ai adormit? O sută de ore fără somn!…
— Crezi că-i un exemplu prost? întrebă vesel bărbatul, deși fără să zimbească. Glasul său avea inflexiuni metalice, înalte, care parcă-i nituiau cuvintele.
— Toți ceilalți dorm, rosti sfios fata, și… nu bănuiesc nimic, adăugă ea, coborând glasul.
— Poți vorbi fără teamă! Tovarășii noștri dorm. În clipa de față, în Cosmos nu veghem decât noi doi, iar până la Tăinuit slnt încă cincizeci de bilioane de kilometri, adică un parsec[1] și jumătate!
— Dar nu mai avem anamezoii[2] decât pentru o singură accelerare!
În glasul ei vibra spaimă, dar și o undă de exaltare.
Erg Noor, șeful celei de a 37-a expediții astrale, ajunse din doi pași lângă cadranul cel roșu.
— Sîntem la al cincilea tur!
— Da, am intrat în el. Și… nimic. Tînăra fată aruncă o privire grăitoare spre difuzorul aparatului de recepție automat.
— După cum vezi — continuă Erg Noor — nu-i chip de dormit. Trebuie să mă gândesc la toate variantele, la toate posibilitățile. Soluția trebuie găsită până la sfârșitul celui de al cincilea tur.
1
Parsec — unitate de măsură a lungimii definită ca distanța de la care 1 ua se vede sub unghiul de 1" sau Pământul are o mișcare de paralaxă de 1". Este egală cu 3,26163626 ani-lumină, 206.264,806 ua sau 3,08568025 × 1016 m.
2
Anamezon — substanță cu legăturile mezonice intra-nucleare distruse, avlnd o viteză de eflux apropiată de cea a luminii; e folosit de astronavă drept combustibil (noțiune fantastică — n.a.)