În ultimul veac al E.L.D., veac numit al Sciziunii, oamenii și-au dat în sfârșit seama că toate nenorocirile li se trag din lipsa de organizare socială, dintr-o orânduire haotică, vestigiu al epocilor de sălbăticie; au înțeles că toată puterea omenirii, întreg viitorul ei este în muncă, în sforțările unite ale milioanelor de oameni izbăviți de asuprire, în știință și în reorganizarea științifică a vieții. Lumea pricepuse acum legile fundamentala ale dezvoltării societății, cursul dialectic contradictoriu al istoriei, ca și necesitatea unei discipline sociale mai severe, cu atât mai necesara cu cit populația planetei sporea necontenit.
Lupta dintre ideile cele vechi și cele noi s-a ascuțit mai cu seamă în secolul Sciziunii, când lumea întreagă s-a împărțit în două tabere: de o parte, statele cele vechi, capitaliste, de partea cealaltă, statele cele noi, socialiste, cu orânduiri economice deosebite. Tocmai atunci au fost descoperite și cele dintâi forme ale energiei atomice și îndărătnicia apărătorilor lumii celei vechi a fost cât pe aci să împingă omenirea întreagă pe calea celei mai cumplite catastrofe.
Dar orânduirea socială cea nouă nu putea să nu iasă victorioasă, deși această victorie a fost cu mult intârziată din cauza marii înapoieri în domeniul formării conștiinței sociale. Transformarea societății umane pe baza concepțiilor comuniste nu se putea înfăptui fără o modificare radicală a economiei, cu dispariția mizeriei, a foamei și a muncii grele, istovitoare. Dar această modificare a economiei cerea o conducere foarte complexă a producției și a repartiției bunurilor și era cu neputință fără o educare temeinică a conștiinței sociale a fiecărui om.
Comunismul nu s-a extins de îndată la toate popoarele și în toate țările. Smulgerea din rădăcină a vrajbei și, mai cu seamă, a minciunii acumulate prin propaganda dușmănoasă în cursul luptei ideologice, purtate în secolul Sciziunii, a necesitat sforțări uriașe. Pe calea dezvoltării noilor relații dintre oameni s-au săvârșit și destule greșeli. Ici-colo, aveau loc dezordini stârnite de adepții înapoiați ai vechiului, care, în ignoranța lor, încercau să găsească în trecut soluții ușoare pentru a rezolva marile dificultăți din calea omenirii.
Dar organizarea cea nouă a vieții s-a extins necontenit și inevitabil peste întregul pământ, și astfel popoarele și rasele cele mai diferite au format până la urmă o singură familie strâns unită și înțeleaptă.
Astfel a început E.U.M. — Era Unirii Mondiale, care cuprinde secolele Uniunii Țărilor, Graiurilor Diferite, Luptei pentru Energie și Graiului Comun.
Dezvoltarea socială se accelera acum tot mai mult. Orice epocă nouă se scurgea mai rapid față de cea precedenta. Puterea omului asupra naturii creștea cu pași gigantici.
Străvechii utopiști, visând la viitorul fericit al omenirii, năzuiau spre o treptată eliberare a ei de necesitatea muncii. Scriitorii precizau că printr-un efort zilnic de două-trei ore consacrat binelui obștesc, vor fi asigurate toate cele necesare vieții omului, care va putea astfel să-și petreacă restul timpului într-o dulce lenevie.
Aceste ficțiuni proveneau din dezgustul pentru truda penibilă și bazată pe constrangerea de odinioară.
Curând însă, oamenii au înțeles că munca le aduce fericirea, pe care o pot găsi și în neîncetata luptă cu natura, și în înfrângerea greutăților, și în rezolvarea problemelor ivite pe măsura dezvoltării științei și a economiei. O activitate după puterea deplină a fiecăruia, dar o activitate de creație, corespunzătoare capacităților și gusturilor înnăscute, o muncă multiformă care să se schimbe din timp în timp — iată de ce avea nevoie omul. Dezvoltarea ciberneticii — știința auto-reglajului, o vastă cultură și instrucțiune, o desăvârșită educație fizică a oricărui individ le-au permis oamenilor să-și schimbe profesiunile, să se perfecționeze în scurtă vreme în orice specialitate nouă și să-și varieze la infinit activitatea, găsind în ea satisfacții din ce în ce mai mari. Știința în plină dezvoltare a îmbrățișat întreaga viață umană și bucuria de a descoperi tainele naturii a devenit accesibilă unor imense mulțimi de oameni. Artei i-a revenit un rol extrem de important în opera de educare socială și de orânduire a vieții, și astfel a început E.M.G. — Era Muncii Generale, cea mai frumoasă din istoria omenirii cu secolele Simplificării Lucrurilor, ale Reorganizării, ale Primului Belșug și ale Cosmosului.
Descoperirea procedeului de condensare a energiei electrice, care a dus la realizarea unor acumulatori de capacitate imensă și a unor motoare mici dar foarte puternice, a constituit cea mai însemnată revoluție în domeniul tehnicii din timpurile noi. Și mai înainte oamenii ajunseseră să lege, cu ajutorul unor semiconductori, cele mai complexe rețele de curenți slabi și să construiască mașini cibernetice, autodirijate. Tehnica a devenit o înaltă măestrie, o artă rafinată de giuvaergiu, și, în același timp, și-a subordonat forțe de proporții cosmice.
Dar necesitatea de a se da fiecăruia totul, a impus o simțitoare simplificare a vieții de toate zilele. Omul a încetat să mai fie sclavul lucrurilor, iar elaborarea unor standarde amănunțite a permis crearea oricăror obiecte și mecanisme pornind de la un număr minim de elemente, după cum numeroasele specii de organisme vii sunt constituite din celule destul de puțin variate; celula din albumine, albuminele din proteine etc. În urma măsurilor luate pentru încetarea fantasticei risipe de alimente din timpurile de demult, miliarde de oameni și-au văzut hrana asigurată.
Toate energiile pe care societatea le irosise în antichitate pentru făurirea unor mașini de război, pentru întreținerea unor armate imense fără nici o muncă utilă de îndeplinit, pentru propaganda politică și strălucirea de paradă, au fost acum îndreptate spre organizarea vieții și dezvoltarea cunoștințelor științifice.
La un semn al Vedei Kong, Dar Veter apăsă pe un buton, și, alături de frumoasa specialistă în istorie, apăru un mare glob terestru.
— Am început, urmă Veda, prin a modifica în mod complet repartiția zonelor locuibile și a celor industriale ale planetei.
Dungile cafenii de pe glob, de-a lungul latitudinii 30° din emisferele boreală și australă, reprezintă un șir neîntrerupt de așezări urbane, concentrate pe litoralul mărilor calde, în zona climei dulci care nu cunoaște iarna. Omenirea nu mai cheltuiește cantități colosale de energie pentru încălzirea locuințelor în lunile de iarnă, pentru fabricarea hainelor călduroase și groase. Populația cea mai compactă s-a concentrat în jurul Mării Mediterane, leagănul culturii omenești. Zona subtropicală s-a lărgit de trei ori, după topirea artificială a ghețurilor polare.
Spre nord de zona aceasta locuită, se întinde o zonă uriașă de câmpii și stepe, în care pasc nesfârșite turme de animale domestice.
Spre sud (în emisfera boreală) și spre nord (în emisfera australă), unde în vechime se aflau zonele deserturilor uscate, dogoritoare, au înflorit adevărate grădini. Aici au fost construite odinioară uriașe termocentrale, acționate de energia Soarelui.