— Nu! Mai avem doar rezerva intangibilă de carburanți, păstrată pentru rotirea orbitală și coborâre.
— Ce-i de făcut atunci?
— Să așteptăm. Am reușit să deviez puțin astronava. Totuși trecem mult prea aproape de stea. În clipa de față se desfășoară o luptă crâncenă între forța ei de atracție și viteza în descreștere a „Tantrei”. Aceasta înaintează acum cu viteza unei rachete selenare și, dacă va reuși să se depărteze, ne vom îndrepta spre Soare. Ce-i drept, durata călătoriei noastre se va mări simțitor. Peste vreo treizeci de ani vom lansa apelul nostru și după încă opt, ne va sosi ajutorul…
— Treizeci și opt de ani! șopti Beer, abia auzit, la urechea Ingridei. Aceasta îl trase de mânecă și-i înr toarse spatele.
Erg Noor se lăsă pe rezemătoarea fotoliului cu mâi-nile pe genunchi. Oamenii tăceau, aparatele cântau încet. În acordurile normale ale aparatelor de bord, se amesteca de astă dată o melodie stranie discordantă și care, tocmai de aceea, părea amenințătoare. Era chemarea stelei de fier, resimțită aproape fizic, puterea reală a masei sale negre, ce urmărea nava extenuată.
Obrajii Nizei Krit ardeau, inima îi bătea repede în piept. Așteptarea aceasta inactivă devenea insuportabilă pentru tânăra fată.
…Timpul abia se târa. La postul central de comandă, astronauții treziți din somn apăreau unul după altul; curând se adunară toți cei paisprezece membri ai expediției.
„Tantra” își încetinea zborul într-o progresie mult prea rapidă față de viteza de depărtare[44], pentru a putea scăpa de steaua de fier. Uitând de mâncare și de somn, rămaseră cu toții de veghe. Orele treceau într-o tăcere apăsătoare. Drumul „Tantrei” devenea din ce în ce mai curb. Cînd ea se angaja pe elipsa orbitei fatale, soarta astronavei deveni limpede tuturora.
Un urlet neașteptat îi făcură să tresară. Astronomul Pur Hiss sări de la locul său și începu să dea din mâini.
Fața lui schimonosita era de nerecunoscut; nu mai semăna cu un om din Era Marelui Cerc. Spaima, mila față de sine însuși și setea de răzbunare alungaseră de pe chipul savantului orice urmă de intelectualitate.
— El e de vină, el! zbieră Pur Hiss, arătându-l cu degetul pe Pel Lyn. Imbecilul, viermele ăsta fără creier!… Astronomul se opri, încercând să-și amintească înjurăturile străbunilor, de mult ieșite din uz.
Niza, care stătea lângă el, se trase cu scârbă la o parte. Erg Noor se ridică în picioare.
— Condamnarea unui tovarăș nu ne poate fi de nici un folos. Timpurile când greșelile puteau fi premeditate au trecut de mult. În cazul de față (Noor manipula mașina electronică de calculat), după cum vedeți, probabilitatea unei erori reprezintă treizeci la sută. Ținând seama și de depresiunea inevitabilă care survine spre sfârșitul orelor de gardă, ca și de zguduirea produsă în organism din pricina legănării navei, nu mă îndoiesc că și dumneata, Pur Hiss, ai fi comis aceeași greșeală!
— Dar dumneata? strigă astronomul ceva mai pu{in furios.
— Eu n-aș fi comis-o. Mi s-a mai întâmplat să văd destul de aproape un monstru asemănător în timpul celei de a 36-a expediții astrale… Cea mai mare vină o port eu: crezând că voi conduce personal astronava în regiunea nestudiată, n-am prevăzut chiar totul, limitân-du-mă la simple instrucțiuni!
— Dar cum puteai ști că, fără dumneata, vor nimeri tocmai în regiunea aceasta? interveni Niza.
— Trebuia să știu acest lucru, răspunse ferm Erg Noor. Dar despre aceasta ar avea sens să vorbim numai pe Pământ…
— Pe Pământ! țipă Pur Hiss și până și Pel Lyn se încruntă îngrijorat. Să vorbești astfel când totul este pierdut și nu te așteaptă decât pieirea!?
— Nu, nu pieirea, ci o luptă dârză, răspunse calm Erg Noor, așezându-se pe fotoliul din fața mesei. Luați loc. Avem tot timpul până ce „Tantra” va descrie o revoluție și jumătate…
Cei de față se supuseră în tăcere. Niza schimbă cu biologul uu zâmbet triumfător, în ciuda situației lor desperate.
— Steaua aceasta are incontestabil o planetă, poate chiar și două, dacă ar fi să judecăm după curbele izogravelor urmă Erg Noor, făcâud rapid o schemă remarcabilă prin precizia ei: Planetele astea trebuie să fie de dimensiuni mari și, în consecință, să aibă și atmosferă. N-avem însă deocamdată nevoie să coborâm, deoarece avem provizii mari de oxigen atomic[45] în stare solidă.
Erg Noor tăcu o clipă, adunându și gândurilc, apoi reluă:
— Ne vom roti în jurul planetei, în. felul unui satelit. Dacă atmosfera planetei se va dovedi respirabilă și ne vom fi cheltuit tot aerul, restul de carburant planetar[46] ne va permite să descindem și să trimitem un apel. Peste o jumătate de an vom fi calculat direcția. Atunci vom transmite rezultatele privitoare la Zirda, vom chema o astronavă de salvare și iată-ne scoși din încurcătură.
— Dacă vom reuși… se strâmbă Pur Hiss, căutând să-și stăpânească bucuria.
— Da, dacă vom reuși! repetă Erg Noor. Dar telul este clar, deci trebuie să ne concentrăm toate forțele ca să-l realizăm. Dumneata, Pur Hiss, împreună cu Ingrid veți avea sarcina să observați și să calculați dimensiunile planetelor; Beer și Niza vor calcula, în funcție de masa planetelor, viteza de depărtare, iar cu ajutorul ei — viteza orbitală și radiantul optim[47].
Cercetătorii începură să se pregătească șl pentru o eventuală descindere. Biologul, geologul și medicul puneau la punct pentru lansare o stație-pilot automată.
Mecanicii reglau radiolocatoarele și proiectoarele de coborâre, montau racheta-satelit pentru transmiterea comunicărilor pe Pământ.
După spaima și desperarea prin care trecuseră, lucrau acum cu un spor deosebit, întrerupându-se numai în timpul când astronava începea să se legene intrând în vârtejurile gravitației. Dar acum viteza „Tantrei” era simțitor micșorată, și oscilațiile ei nu mai erau atât de primejdioase pentru organismul uman.
Pur Hiss și Ingrid stabiliră prezența a două planete. Au fost nevoiți să renunțe la încercarea de a se apropia de cea exterioară: uriașă și rece, învăluită într-o atmosferă groasă, probabil otrăvitoare îi amenința cu pieirea. Și dacă era vorba să aleagă felul de moarte, parcă era preferabil să se prefacă în scrum lingă suprafața unei stele de fier decât să piară în bezna unei atmosfere amoniacale, înfiuidându-și nava în ghețuri groase de mii de kilometri. Sistemul solar are și el planete uriașe atât de înfricoșătoare: Jupiter, Saturn, Uranus, Neplun.
„Tantra” se apropia inevitabil de steaua de fier. După nouăsprezece zile dependente, astronauții reușiră să precizeze dimensiunile planetei interioare: era mai mare decât Pământul. Aflată la o distanță foarte mică de astrul ei, de fier, ea se învârtea în jurul lui cu o viteză nebună: anul era pentru ea cel mult de două sau trei luni terestre. Steaua invizibilă T o încălzea probabil suficient cu razele-i negre: în cazul în care avea o atmosferă, viața era posibilă pe suprafața ei, ceea ce ar fi făcut ca descinderea să fie deosebit de primejdioasă…
O viață străină, dezvoltată în condițiile altor planete, pe alte căi de evoluție, deși păstrând forma generală a corpurilor albuminoide, era extrem de dăunătoare pentru locuitorii pământului. Imunitatea organismelor pe care pământenii o elaboraseră in decurs de milioane de veacuri, luptând împotriva rezidurilor nocive și a bacteriilor patogene era ineficace în alte părți. Și, în aceeași măsură, viața de pe acele planete era primejduită în condițiile terestre.
44
Viteza de depărtare — viteza care permite înfrângerea forței de gravitație a unui corp ceresc și desprinderea în spațiul cosmic (n.a.).
45
Oxigen atomic solidificat — oxigen sub formă de atomi izolați, nu în stare moleculară (O2). Oxigenul atomic dă reacții chimice mai intense și permite o comprimare mai mare decât în stare moleculară (n.a.).
46
Carburant folosit pentru motoarele navelor planetare, precum si pentru asolizarea si decolarea astronavelor (noțiune fantastică — n.a.)
47
Radiantul optim este cea mai favorabilă rază a orbitei descrisă de o astronavă în jurul unei planete în afara atmosferei acesteia. Depinde și de dimensiunile și de masa planetei (noțiune fantastică — n.a.).