Activitatea elementară a vieții animale — de a ucide și a devora — se manifestă cu o înfiorătoare cruzime în cazul când ființe din lumi diferite vin în contact. Cele dintâi cercetări întreprinse pe planete locuite, dar fără oameni, fuseseră însoțite de izbucniri de boli nemaipomenite, de epidemii fulgerătoare, de agenți vătămători care se înmulțeau cu o iuțeală monstruoasă. Insă și lumile locuite de ființe omenești gânditoare întreprindeau nenumărate experiențe și pregătiri prealabile înainte de a stabili o legătură interastrală directă. Pe Pământul nostru, depărtat de zonele centrale ale Galaxiei[48], unde abundă viața, n-au ajuns încă oaspeți de pe planetele altor stele, reprezentanți ai altor civilizații. Abia de curând, Consiliul Astronautic încheiase pregătirile pentru primirea prietenilor ce trebuiau să ne sosească de pe stelele mai apropiate fâcând parte din constelațiile Ophiuchus, Lebăda, Ursa Mare și Phoenix.
Îngrijorat de eventualitatea unei întâlniri cu organisme vii, necunoscute, Erg Noor dispuse să se scoată din depozite mijloacele de protecție biologică.
În cele din urmă, „Tantra” își echilibra viteza orbitală cu aceea a planetei interioare a stelei de fier și începu să se rotească în jurul ei. Suprafața tulbure, brună a globului, sau mai de grabă atmosfera lui luminată de reflexele sângerii ale uriașei stele nu era vizibilă decât prin intermediul invertorului electronic. Toți membrii expediției, fără excepție, erau ocupați lângă aparate.
— Temperatura suprafeței straturilor pe partea luminată: trei sute douăzeci de grade Kelvin![49].
— Rotația în jurul axei — aproximativ 20 de zile.
— Radiolocatoarele atesta prezența apei și a uscatului.
— Grosimea atmosferei — 1.700 de kilometri.
— Masa e de 43,2 ori mai mare decât aceea a Pământului.
Comunicările se succedau neîntrerupt, caracteristicile planetei devenind din ce în ce mai precise.
Erg Noor aduna cifrele obținute și datele necesare pentru calcularea regimului orbital. 43,2 mase terestre… planeta era deci mare. Forța de gravitație era capabilă să strivească nava de sol. Oamenii se vor transforma în niște biete insecte încleiate…
Șeful expediției își aduse aminte de relatările înspăi-mfntătoare. Jumătate de domeniul legendei, jumătate reale, cu privire la astronauții care au nimerit pe planete gigante. Navele interastrale de odinioară își găseau adesea pieirea din pricina vitezei lor reduse și a carburantului lor prea slab. își închipui urletul motoarelor și tremurul convulsiv al navei, care nemaiputându-se smulge, se lipea de suprafața planetei. Nava rămânea întreagă, frângându-se doar oasele oamenilor, care încercau să se târască în interiorul ei.
Groaza de nedescris a acestor catastrofe răzbea în strigătele întretăiate ale ultimelor mesaje, în transmisiunile de adio…
O asemenea primejdie nu amenința echipajul,Tantrei” cât timp aceasta urma să se rotească în jurul planetei. Dacă însă vor fi nevoiți să coboare pe suprafața ci, numai oamenii cei mai puternici vor izbuti să ducă povara propriului lor trup în viitorul lor adăpost, în care aveau să stea zeci de ani… Vor reuși oare să supraviețuiască în asemenea condiții, sub o greutate copleșitoare, în noaptea veșnică a soarelui infraroșu, în acea atmosferă compactă? Oricum ar fi, mai exista totuși speranța unei salvări. N-aveau altă alegere.
„Tantra” evolua aproape de marginea atmosferei. Astronauții nu puteau scăpa ocazia de a cerceta o planetă până atunci necunoscută, aflată la o depărtare relativ mică de Pământ. Latura luminată sau, mai bine zis, încălzită a planetei se deosebea de cea umbrită nu numai printr-o temperatură mult mai înaltă, dar și prin enorme acumulări de electricitate, care tulburau chiar și funcționarea puternicelor radiolocatoare, denaturându-le aproape complet indicațiile. Erg Noor hotărâ să întreprindă studierea planetei cu ajutorul stațiilor-bombă. Lansară o stație fizică[50], și automatul îi informă în curând despre existența uimitoare a oxigenului liber în straturile atmosferei neonoazotice[51], ca și despre prezența vaporilor de apă la o temperatură de douăsprezece grade deasupra lui zero. Condițiile acestea erau, în linii mari, asemănătoare cu acelea pământești. Numai presiunea atmosferică era superioară cu patru zecimi și atracția întrecea de peste 2,5 ori pe aceea a globului nostru.
— Aici se poate totuși trăi! — spuse cu un zâmbet palid biologul, transmițând șefului comunicările stației.
— Dacă putem trăi noi, pe această planetă sumbră, cu siguranță că vor fi existând acolo și alte ființe vii. probabil mărunte și dăunătoare.
Pentru cea de a 15-a tură a astronavei, pregătiră o stație bombă cu un puternic teleemițător. Dar cea de-a doua stațiune fizică, lansată în umbră după ce planeta se rotise cu 120°, dispăru mai înainte de a fi transmis vreun semnal.
— O fi nimerit într-un ocean, presupuse geologul Bina Led, mușcîndu-și de necaz buzele.
— Vom fi nevoiți să facem sondaje cu ajutorul radiolocatorului principal, mai înainte de a lansa televizorul robot. N-avem decât două.
Trimițând un fascicul de radiații dirijate, „Tantra” evolua în jurul planetei, sondând contururile continentelor și ale mărilor, neclare din cauza deformării. După un timp se precizară marginile unei câmpii uriașe, care înainta în mijlocul unui ocean sau despărțea două mări, aproape la ecuatorul planetei. Proiectorul navei mătură în zig-zag cu lumina lui o zonă lată de două sute de kilometri. Deodată, pe ecranul radiolocatorului se aprinse uu punct luminos. Un șuierat le biciui nervii încordați, confirmând că n-au în fața lor o halucinație.
— Metal! exclamă geologul. Zăcăminte deschise. Erg Noor clătină din cap:
— Deși n-a durat decât o clipă, am putut distinge contururi precise. Este fie o bucată mare de metal — un meteorit, fie…
— O navă! rostiră în același timp Niza și biologul.
— Închipuiri! mormăi Pur Hiss.
— Sau, poate, realitate, răspunse Erg Noor.
— În orice caz, discuția n-are nici un rost, nu voi sa dezarmeze Pur Hiss. Tot n-avem nici o posibilitate să controlăm. Doar n-o să coborâm…
— Vom verifica acest lucru peste trei ore, când vom ajunge din nou deasupra acestei câmpii. Vă atrag atenția că obiectul metalic se află pe un „teren” pe care și eu l-aș fi ales pentru descindere. Vom lansa postul nostru de televiziune tocmai acolo… Reglați fasciculul radiolocatorului la un avans de șase secunde!
Planul trasat de șeful expediției izbuti, și „Tantra” porni pentru a doua oară să înconjoare timp de trei ore planeta întunecată. Acum, apropiindu-se de câmpia continentală, nava fu întâmpinată de o comunicare a tele-robotului. Oamenii își ațintiră privirile avide asupra ecranului luminat. Raza vizuală se conecta cu un țăcănit ușor și începu să se deplaseze asemenea unui ochi omenesc, dibuind contururile obiectelor aflate în fundul abisului întunecat. Key Beer își închipui limpede cum se răsucește capul mobil al stației, asemenea unui far, ieșit de sub carapacea tare. În zona luminată de raza automatului, se perindau râpe scunde, dealuri, văi șerpuitoare și negre. Deodată, în timp ce raza smulgea din umbră marginile unui platou, pe ecran trecu viziunea unui contur scînteietor în formă de pește, apoi întunericul se așternu din nou.
— O astronavă! izbucni din mai multe piepturi. Niza îi aruncă lui Pur Hiss o privire triumfătoare.
Ecranul sc stinse, deoarece „Tantra” se depărtase iar de postul televizor. Dar biologul Eon Tal apucase să fixeze pelicula clișeului electronic. Cu degetele tremurând de nerăbdare, introduse filmul în proiectorul ecranului emisferic, ai cărui pereți interiori oglindiră o imagine mărită.
48
Sistemul solar din care face parte Pământul se află spre marginea vestică a Galaxiei, adică a universului nostru (n.r.).
50
Stație fizică-robot care determină condițiile fizice de pe suprafața unei planete (noțiune fantastică — n.a.).