— Temperatura straturilor superioare ale atmosferei este normală! strigă bucuroasă Niza.
Erg Noor zâmbi și începu să coboare, prudent, volută după volută, încetinind treptat avansarea în spirală a astronavei, care se apropia de suprafața planetei. Zirda avea dimensiuni ceva mai reduse decât Pământul, și un zbor la înălțime mică în jurul ei nu necesita viteze considerabile. Astronomii și geologul confruntau pe hartă caracteristicile planetei cu observațiile aparatelor optice de pe bordul „Tantra”. Continentele își păstrau întocmai vechile lor contururi, mările seînteiau liniștit în lumina roșie a soarelui. Nu-și schimbaseră forma nici crestele muntoase, pe care le cunoșteau din fotografiile mai vechi. Numai că planeta tăcea.
Timp de 35 de ore, membrii echipajului nu-și părăsiră posturile de observație.
Compoziția atmosferei, iradierea astrului roșu — totul coincidea cu vechile date ce le aveau despre Zirda. Erg Noor deschise un volum de tabele privitoare la această planetă și găsi coloana cu datele referitoare la stratosfera ei. Ionizarea se dovedi a fi mai ridicată decât cea normală. În mintea lui Noor începuse a miji o bănuială alarmantă.
La cea de a șasea volută a spiralei de coborâre, începură să se distingă contururile orașelor mari. Dar nici acum receptoarele astronavei nu înregistrară vreun semnal.
Niza Kril ieși din schimb ca să mănânce și ațipi. I se păru că n-a dormit decât câteva clipe. Astronava zbura pe deasupra părții umbrite a Zirdei cu o viteză care nu depășea pe aceea a unei obișnuite spironave[15] terestre. Aici, dedesubtul lor, trebuia să se întindă orașe, uzine, porturi. Dar oricât de mult ar fi scrutat întunericul, puternicele stereotelescoape, în bezna adâncă nu se zări nici măcar o licărire. Bubuitul de tunet al atmosferei spintecate de astronavă ar fi trebuit să se audă la distanțe de zeci de kilometri.
Trecu un ceas, dar nicăieri nu se aprinse vreo lumină. Așteptarea chinuitoare era acum de neîndurat. Noor conecta sirenele navei. Un urlet înspăimântător zbură deasupra abisului negru; oamenii Pământului sperau că, însoțit de bubuitul zborului, vuietul acela va fi auzit de locuitorii Zirdei, care nu dădeau nici un semn de viață.
O pală de lumină vie mătură tenebrele, și „Tantra” ieși pe partea luminată a planetei. Dar sub ca se așternea și acum un văl negru, catifelat. Fotografiile mărite rapid arătară un covor des de flori ce semănau cu macii negri de pe Pământ. Desișuri de maci negri se întindeau pe distanțe de mii de kilometri, înlocuind orice alta vegetație: pădurile, tufișurile, papura și ierburile. În mijlocul acestui covor negru, se zăreau străzile orașelor, asemenea coastelor unor schelete uriașe; construcțiile de fier ruginite arătau ca niște răni sân-gerânde. Nicăieri vreo suflare de viață, nici măcar un copăcel. Numai și numai maci negri și nimic altceva!
„Tantra” lansă o stație-bombă de observație, apoi se cufundă din nou în noapte. Peste șase ore, această stație robot prezentă un raport privind compoziția aerului, temperatura, presiunea și alte condiții de la suprafața solului. Totul era normal pentru această planetă, în afară de o radioactivitate sporită.
— Ce înspăimântătoare tragedie! murmură încet biologul Eon Tal, înregistrând ultimele date transmise de stație. S-au distrus pe ei și au distrus întreaga planetă!
— Adevărat? întrebă Niza, stăpânindu-și cu greu lacrimile. Ar fi groaznic! Dar gradul de ionizare nu este chiar atât de marc.
— Au trecut ani destui, răspunse posomorit tânărul biolog. Fața lui virilă, cu nas coroiat de caucazian, se întunecă. O asemenea dezagregare radioactivă, continuă el, este cu atât mai primejdioasă, cu cât se acumulează pe neobservate. În decurs de veacuri, radiațiile puteau spori cor cu cor[16], după cum numim noi biodozele[17], apoi deodată s-a petrecut un salt calitativ! O ereditate pe cale de destrămare, încetarea reproducției, la care se adaugă și epidemiile provocate de radiații… Nu este prima oară că se întâmplă așa ceva; Cercul cunoaște asemenea catastrofe…
— De pildă, așa numita „Planetă a soarelui violet”, se auzi din spatele lor glasul lui Erg Noor.
— Cel mai tragic lucru — adăugă sumbru Pur Hiss — îi constituie faptul că bizarul ei soare — din clasa spectrala A-zero și de șaptezeci și opt de ori mai luminos decât ai noștri — putea asigura populației o energetica foarte ridicată.
— Și unde se află această planetă? se interesă Eon Tal. N-o fi chiar aceea pe care Consiliul și-a propus s-o colonizeze?
— Ba da. În amintirea ei a și fost botezată „Algrab”, nava care a pierit.
— Steaua Algrab, numită și Delta Corbul! exclamă biologul. Dar pană la ea este foarte departe!
— Patruzeci și șase de parseci. Dar pe Pământ se construiesc acum astronave pentru curse din ce în ce mai depărtate…
Biologul dădu din cap, mormăind printre dinți că n-ar fi trebuit să i se dea astronavei numele unei planete dispărute.
— Dar planeta însăși n-a pierit. În mai puțin de un veac, o vom acoperi cu plante și-o vom repopula, afirmă convins Erg Noor.
Se hotărâse să recurgă la o manevră grea: să schimbe traseul orbital al astronavei de pe cercul de latitudine, pe cel de longitudine, adică să o situeze în planul axei de rotație a Zirdei. Se puteau depărta de planetă fără a fi lămurit definitiv dacă toți locuitorii ci au pierit sau nu? Poale că supraviețuitorii nu erau în stare să cheme în ajutor astronava din cauză că centralele energetice și aparatajul lor erau distruse.
Nu era prima oară când Niza îl vedea pe șeful ei la masa de comandă în timpul unei manevre pline de răspundere. Cu fața lui impenetrabilă și mișcările-i bruște, dar totdeauna precise, Erg Noor îi părea un erou legendar.
„Tantra” parcurgea din nou un drum decepționant în jurul Zirdei, de rândul acesta de la un pol la altul. Ici-colo, mai cu seamă pe la paralele mijlocii, apărură zone întinse de sol dezgolit. Acolo, în aer, plutea o ceață galbenă, prin care se ghiceau, ca niște valuri, crestele uriașe ale unor nisipuri roșii bătute de vuituri.
Mai departe se așterneau covoare din catifeaua cernită a macilor negri — singurele plante care reușiseră să reziste radioactivității sau să dea naștere sub influența ei unei mutații[18] viabile.
Totul era acum limpede. Ar fi fost nu numai inutil, ci și riscant să mai caute undeva, printre ruinele acestea neînsuflețite, rezervele de anamezon pregătite pentru oaspeții din alte lumi conform recomandării Marelui Cerc (Zirda nu poseda încă astronave, ci numai aparate de zbor interplanetare). Tantra 4 începu deci să-și lărgească încetul cu încetul spirala zborului în sens opus, depărtându-se de planetă. Accelerând cu ajutorul motoarelor trigger-ionice[19], folosite la zborurile interplanetare, nava ieși din câmpul de gravitație al planetei moarte și porni spre sistemul nelocuit, desemnat numai printr-un cifru convențional, unde fuseseră aruncate câteva faruri-bombă și unde ar fi trebuit să-i aștepte „Algrab”. Conectară motoarele cu anamezon.
Cu ajutorul lor, în 52 de ore astronava atinse viteza ei normală de 900 de milioane de kilometri pe oră. Mai aveau până la locul întâlnirii cincisprezece luni de drum, egale cu unsprezece luni calculate în timpul dependent al navei. Așadar, în afară de cei care rămâneau de gardă, întregul echipaj putea acum să se cufunde în somn. Dar discuțiile, calculele și pregătirea raportului ce trebuia să fie prezentat Consiliului mai luară încă o lună. Ghidurile privitoare la Zirda menționau experiențele riscante care fuseseră făcute acolo cu carburanți atomici cu dezintegrare parțială. Găsiră articole ale unor savanți de seamă care semnalaseră simptomele unor influențe dăunătoare vieții și stăruiseră sa se sisteze experiențele. Cu 118 ani în urmă, fusese trimisă prin Marele Cerc o scurtă avertizare, suficientă pentru niște oameni inteligenți, dar, precum se vede, neluată în seamă de guvernul Zirdei.
18
Mutație — fenomen de naștere doar aparent spontană a unei specii dintr-o altă specie; aici sub influenta radiațiilor (n.r.).
19
Motoare trigger-ionice — motoare în care jetul reactiv se realizează pe calea reacției „trigger” (în cascadă) a substanței ionizate (n.a.) Jetul ionic e un flux gazos de atomi ionizați, folosit ca propulsor la astronave. Noțiuni fantastice (n.r.).