— Di-i, di-i, da-ra-ra—, parcă-i răspunseră deodată pereții postului do comandă.
Ingrid tresări, se uită în jurul ei și, după o clipă, pricepu. Intensitatea câmpului de atracție crescuse, iar aparatele de gravitație artificială răspundeau printr-o schimbare a melodiei lor.
— Ce coincidență nostimă! zise râzând Ingrid, cu un sentiment ușor de vinovăție.
— Gravitația a sporit, cum și era de așteptat în prezența unui nor obscur. Acum poți fi cu desăvârșire liniștită. Așa că lasă-l pe Lyn să doarmă!
Spunând acestea, Key Beer trecu In biblioteca puternic luminată și se așeză la un mic pian-vioară electronic și se cufundă în lucru. Se scurseră astfel vreo câteva ceasuri. Deodată, ușa ermetică a bibliotecii se deschise larg și în prag apăru Ingrid.
— Key dragă, trezește-l pe Lyn!
— Ce s-a întâmplat?
— Intensitatea câmpului de gravitație crește mai mult decât a fost prevăzut în calculele noastre.
— Și ce se vede în față?
— Întuneric, ca și mai înainte. Și Ingrid dispăru. Key Beer îl trezi pe astronavigator. Acesta sări în picioare și se precipită la postul de comanda, la aparate.
— Nu văd nimic amenințător. Un singur lucru: de unde provine oare un asemenea câmp de gravitație? Pentru un nor obscur este cu mult prea puternic, iar in apropiere nu e nici o stea…
Lyn se gândi o clipă, apoi apăsă pe butonul de deșteptare de la cabina lui Erg Noor, se mai gindi un pic și conecta și cabina Nizei Krit.
— Dacă nu se întâmplă nimic, vor veni pur și simplu să ne schimbe, explică el, văzând-o pe Ingrid sculandu-se.
— Și dacă se întâmplă? Erg Noor nu-și poate reveni la normal decât după cinci ore. Ce-i de făcut?
— Trebuie să așteptăm, răspunse calm navigatorul. Ce s-ar putea întâmplă în decurs de cinci ore aici, atât de departe de orice sistem stelar?…
Tonalitatea aparatelor era din ce în ce mai joasă, amintind o modificare a condițiilor în care se desfășura zborul. Clipele treceau încet în această atmosferă de încordată așteptare. Două ore li se părură lungi cât un schimb întreg. Pel Lyn păstra o aparență de calm, dar nervozitatea Ingridei i se comunicase și lui Key Beer. Acesta, deși știa că deșteptarea din somnul prelungit era lentă, se întorcea mereu spre ușă, nerăbdător să-l vadă pe Erg Noor, apărând cu obsnuita-i impetuozitate.
O sonerie sună prelung, făcându-i pe toți să tresară. Ingrid se crampona de Key Beer.
— „Tantra” e în pericol! Intensitatea câmpului de gravitație depășește de două ori prevederile!
Astronavigatorul păli. Iată un factor neașteptat, care cerea o neîntârziată hotărâre! Soarta navei era în mâinile lui. Atracția crescîndă reclama o încetinire a mersului, nu numai din cauza greutății sporite a navei, ci și pentru ca devenise evident că în calea lor se afla o mare aglomerare de materie densă. Dar, după această încetinire, nu mai aveau cu ce să asigure o nouă accelerare. Pel Lyn strânse din fălci și întoarse maneta de conectare a motoarelor ionice planetare, ce serveau pentru frânare. In melodia aparatelor, se amestecară bubuituri care acoperiră sunetul de alarmă al aparatului ce calcula corelația dintre gravitație și viteză. Soneria se opri, și acele confirmară succesuclass="underline" viteza și gravitația erau acum egale. Dar de îndată ce Pel Lyn deconecta dispozitivul de frânare, soneria răsună din nou. Această teribilă forjă de atracție silea nava să frâneze. Era acum evident că ea se precipita spre un puternic centru de gravitație.
Astronavigatorul nu se hotăra să schimbe traseul care fusese stabilit în urma unei munci mari și de cea mai înaltă precizie. Folosindu-se de motoarele planetare, frâna astronava, deși acum era vădită eroarea pe care o săvârșiseră, îndreptându-se mult prea aproape de masa unei materii necunoscute.
— Cîmpul de atracție este vast, remarcă Ingrid cu jumătate de glas. poate că…
— Ar mai trebui să încetinim mersul, spre a putea întoarce exclamă navigatorul, apoi să accelerăm apoi zborul, depărtându-ne pe tangentă[33]… În glasul său se simțea o șovăială funestă.
— Am și străbătut zona turbulentă de contact[34] cu cîmpul de gravitatie învecinat, răspunse Ingrid. Gravitația crește acum neîntrerupt și rapid.
Se auzira dese bubuituri: motoarele planetare intraseră automat în funcțiune, după ce mașina electronică care pilota astronava simțise în fața ei o acumulare uriașă de materie. „Tantra” începuse să se clatine. În ciuda încetinirii zborului oamenii de la postul de comandă începură să-și piardă cunoștința. Ingrid căzu în genunchi, iar Pel Lyn, alezat în fotoliul său, încerca să-și ridice capul, greu ca de plumb. Key Beer, cuprins de o absurdă frică animalică, se simțea neputincios ca un copil.
Din ce în ce mai frecvente, loviturile motoarelor se contopiră într-un tunet neîntrerupt. Creierul electronic al navei lupta acum în locul stăpânilor săi pe jumatate leșinați, puternic în felul său, dar limitat, întrucat nu era in stare să prevadă consecințele complexe, nici sa găsească o soluție în cazuri excepționale.
Legănarea Tantraei se domoli. Coloanele care indicau rezervele de încărcătură planetară ionică coborâră rapid. Trezindu-se, Pel Lyn înțelese că această creștere bizara a gravitației progresa atât de iute, încât se impunea luarea unor măsuri urgente pentru frânarea navei, iar apoi pentru o bruscă schimbare de direcție.
Pel Lyn mișcă maneta motoarelor cu anamezon. Vizibil, printr-o crăpătură speciala a panoului, se aprinseră înăuntru patru cilindri înalți din nitrură de bor. lumină o clipă, și în ei începu a se zbate fulgerul nebun al unei văpăi de un verde viu. șiroind și învârtejindu-se in patru spirale strânse. În partea din față a navei, un puternic câmp magnetic îmbrăcase duzele motoarelor, scapându-le de la o distrugere imediată.
Navigatorul mută maneta mai departe. Prin peretele verde, învolburat, se vedea acum raza directoare — un torent cenușiu de particule K[35]. Încă o mișcare, și de-a lungul razei cenușii trecu un fulger violet orbilor, semnalând începutul vertiginoasei scurgeri a ana-mezonului. Tot trupul astronavei răspunse printr-o vibrație de înaltă frecvență, greu de suportat, dar lizibilă.
Erg Noor absorbise rația necesară de hrană dar mai stătea culcat într-o stare de toropeală, sub acțiunea cât se poate de plăcută a mesajului electric, care-i refăcea sistemul nervos. Negura neființei, care-i mai învăluia creierul și trupul, se destrăma treptat. Melodia de deșteptare avea tonalități din ce în ce mai majore, ritmul tot mai frecvent.
Deodată, o impresie neplăcută năvăli din lumea exterioară, curmându-i bucuria revenirii la viață după un somn de nouăzeci de zile. Avu deodată conștiința faptului că el este șeful expediției și începu să lupte desperat, căutând să se întoarcă la starea normală. În cele din urmă, își dădu seama că astronava își pierde viteza și că fuseseră conectate motoarele cu anamezon, dovadă că s-a întâmplat ceva. Încercă să se scoale din pat. Dar trupul nu-l ascultă încă, picioarele i se tăiară și căzu pe podeaua cabinei, inert, ca un sac. După un timp, izbuti să se tarască până la ușă și s-o deschidă. Conștiința mijea în el prin negura somnului. Pe culoar, se ridică în patru labe și astfel trecu pragul postului central de comandă.
Oamenii, cu ochii pe ecrane și cadrane, se întoarseră speriați și se repeziră spre șef. Acesta, nereușind încă să se ridice în picioare, rosti cu greu:
— Reflectoarele cele din față… treceți pe infra-roșu… opriți… motoarele!
34
zona de contact dintre cîmpurile gravitationale a doua sisteme solare, în care au loc tulburari si vîrtejuri. (n.a.)
35
Particule K — particule ale nucleului atomic care ar proveni din fragmente ale norului mezonic inelar (noțiune fantastică) (n.a.)