Aş fi vrut să fiu acolo, se gândi. Poate într-o zi am să fiu destul de bine situat ca să călătoresc în Europa şi să văd tot ce s-a înfăptuit. Ruşine să scapi. Lipit aici, pe Coasta de Vest, unde nu se întâmplă nimic. Istoria trece pe lângă noi.
8
LA ORA OPT DIMINEAŢA, Freiherr Hugo Reiss, consulul Reich-ului în San Francisco, păşi afară din Mercedes-Benz-ul lui, 220-E şi o luă vioi în sus pe treptele consulatului. În urma lui veneau doi tineri angajaţi ai Ministerului de Externe. Uşa fusese deschisă de portar, iar el pătrunse înăuntru, ridicând mâna în semn de salut către cele două operatoare de la centrala telefonică, vice-consulul Herr Frank, iar apoi, în biroul interior, către secretarul lui, Herr Pferdehuf.
— Freiherr, spuse Pferdehuf, chiar acum a sosit o radiogramă codificată, de la Berlin. Prefaţa unu.
Asta însemna că mesajul era urgent.
— Mulţumesc, spuse Reiss, scoţându-şi pardesiul şi dându-i-l lui Pferdehuf să-l atârne în cuier.
— Acum zece minute a telefonat Herr Kreuz von Meere. Vă roagă să-l sunaţi dumneavoastră.
— Mulţumesc, spuse Reiss.
Se aşeză la măsuţa aşezată sub fereastra din biroul lui, dădu la o parte capacul de pe micul dejun şi îşi văzu pe platou chifla, ouăle prăjite şi carnaţii; îşi turnă cafea neagră fierbinte, din cafetiera de argint, apoi îşi desfăcu ziarul de dimineaţă.
Cel care sunase, Kreuz von Meere, era şeful Sicherheitsdienst din zona S.P.A.; sediul lui era plasat, sub un alt nume, la aeroport. Relaţiile dintre Reiss şi Kreuz von Meere erau destul de încordate. Jurisdicţia lor se suprapunea în nenumărate chestiuni, o politică deliberată fără îndoială, a celor de sus, din Berlin. Reiss deţinea un grad onorific în SS, cel de maior, iar asta îl făcea din punct de vedere tehnic, subordonatul lui Kreuz von Meere. Gradul îi fusese acordat cu câţiva ani în urmă şi la timpul acela Reiss sesizase scopul. Dar nu avusese ce face. Oricum, se mai liniştise.
Ziarul expediat cu Lufthansa şi sosit la şase dimineaţa, era Frankfurter Zeitung. Reiss citi cu atenţie pagina întâi. Von Schirach arestat la domiciliu, probabil mort până acum. Păcat. Göring locuind la o bază de antrenament a Luftwaffe, înconjurat de veterani de război, toţi loiali Grasului. Nimeni nu s-ar putea strecura până la el. Nici un cuţitar SD. Dar ce-i cu Goebbels?
Probabil în inima Berlinului. Bazându-se ca întotdeauna, pe propria-i inteligenţă, pe abilitatea de a ieşi din orice ţinând discursuri. Dacă trimite Heydrich un comando să-l cureţe, reflectă Reiss, micuţul Doctor nu numai că i-ar face să renunţe, dar probabil i-ar convinge să o întoarcă. Să-i facă funcţionari ai Ministerului Propagandei şi ai învăţământului public.
Şi-l putea imagina pe Doctor Goebbels în acest moment, în apartamentul vreunei şocante actriţe de cinema, sfidând unităţile Wermacht-ului înghesuite pe străzile de dedesubt. Nimic nu-l înspăimânta pe acest Kerl[52]. Goebbels ar zâmbi, cu zâmbetul lui batjocoritor… ar continua să mângâie sânul încântătoarei doamne cu mâna stângă, în vreme ce cu dreapta şi-ar scrie articolul zilei pentru Angriff [53]…
Gândurile lui Reiss fură întrerupte de bătaia în uşă a secretarei lui.
— Mă scuzaţi, von Kreuz von Meere este iarăşi la telefon.
Ridicându-se, Reiss se duse la biroul lui şi ridică receptoruclass="underline"
— Reiss la telefon.
Accentul greoi, bavarian al şefului local SD:
— Ceva despre personajul acela din Abwehr?
Nedumerit, Reiss încercă să-şi dea seama la ce se referea Kreuz von Meere.
— Hmmm, murmură. După câte ştiu eu, sunt trei sau patru "personaje" Abwehr pe Coasta Pacifică în momentul ăsta.
— Cel care a sosit cu Lufthansa în ultima săptămână.
— Oh, spuse Reiss.
Ţinând receptorul între ureche şi umăr, îşi scoase cutia cu ţigări.
— Nu a venit deloc pe aici.
— Cu ce se ocupă?
— Dumnezeule, nu ştiu. Întreabă-l pe Canaris.
— Aş vrea să suni la Ministerul de Externe, să sune ei la Cancelarie, ca să ia careva legătura cu Amiralitatea şi să ceară Abwehr-ului fie să-şi retragă oamenii de aici, fie să anunţe de ce se află aici.
— Tu nu poţi face asta?
— Este harababură în toate.
L-au pierdut cu totul pe omul Abwehr-ului, hotărî Reiss. Lor — S.D.-ului local — li s-a spus de către cineva din personalul lui Heydrich să-l urmărească, dar au pierdut contactul. Iar acum vor să-i scot eu din încurcătură.
— Dacă vine aici, spuse Reiss, am să pun pe cineva pe urmele lui. De asta poţi fi sigur.
Desigur, erau puţine şanse, dacă era vreuna, ca omul să vină. Şi o ştiau amândoi.
— Cu siguranţă că foloseşte un nume de împrumut, îi dădu înainte Kreuz von Meere. Desigur, nu ştim care. Este un tip cu înfăţişare aristocratică. De vreo patruzeci de ani. Căpitan. Numele real Rudolf Wegener. Una dintre familiile alea monarhiste din estul Prusiei. Probabil l-a sprijinit pe von Papen în Systemzeit.
Reiss se aşeză comod la biroul lui în vreme ce Kreuz von Meere continua să bâzâie. Singura soluţie pe care o văd eu cu lingăii ăştia monarhişti este să se taie bugetul Marinei, ca să nu-şi mai poată permite.
În cele din urmă, Reiss reuşi să închidă telefonul. Când se întoarse la micul lui dejun, îşi găsi chifla rece. Cafeaua, oricum, era încă fierbinte; o bău şi reîncepu să citească ziarul.
Nu se mai sfârşeşte, se gândi. Tipii ăştia de la S.D. lucrează şi în schimbul de noapte. Te sună la trei dimineaţa.
Secretarul, Pferdehuf, îşi băgă capul în birou, văzu că a terminat cu telefonul şi-i zise:
— Chiar acum a sunat Sacramento, în mare agitaţie. Se plâng că este un evreu care se plimbă pe străzile din San Francisco.
Izbucniră amândoi în râs.
— E-n regulă, zise Reiss. Spune-le să se liniştească şi să trimită documentele necesare. Altceva?
— Aţi citit mesajele de condoleanţe?
— Mai sunt, încă?
— Câteva. Le ţin la mine în birou, dacă le doriţi. Am trimis deja răspunsuri.
— Trebuie să iau cuvântul la întrunirea de azi, zise Reiss. La unu după-amiază. Oamenii ăia de afaceri.
— N-am să vă las să uitaţi, zise Pferdehuf.
Reiss se lăsă pe spătarul scaunului.
— Facem un pariu?
— Nu pentru deliberările din Partei. Dacă la asta vă gândiţi.
— Hangman va fi.
Stând puţin pe gânduri, Pferdehuf zise:
— Heydrich s-a dus cât de departe a putut. Tipii ăia nu trec niciodată la conducerea Partei pentru că toţi se tem de ei. Mahării din Partei fac criză numai cu gândul la asta. Ai o coaliţie în douăzeci şi cinci de minute, imediat ce prima maşină S.S. iese de pe Prinzalbrechtstrasse. Toţi au dat lovituri mari economice, Krupp şi Tayssen…
Se întrerupse. Unul dintre criptografi venise la el cu un plic.
Reiss întinse mâna. Secretarul îi aduse plicul.
Era radiograma codificată, descifrată şi bătută la maşină.
Când o termină de citit, văzu că Pferdehuf aştepta să audă. Reiss rupse mesajul în bucăţele în scrumiera cea mare din ceramică de pe biroul lui şi îi dădu foc cu bricheta.
— Este posibil ca un general japonez să se fi deplasat încoace, incognito. Tedeki. Mai bine te-ai duce la biblioteca publică să iei una dintre revistele militare oficiale japoneze, care să aibă o fotografie a lui. Fă-o discret, desigur. Nu cred să avem aici ceva despre el.