Lobacevski! mi-am dat eu seama.
„La dispoziția dumneavoastră, domnule. Ah, da, Steven Anton Matuchek. Veți fi atât de bun să mă scuzați pentru scurtul răstimp de care voi avea nevoie ca să-mi revin?”
Aceasta și incredibila învălmășeală a două conștiințe, care îi urmă, se desfășurau în subconștientul meu. In rest eram iarăși în formă; aproape nefiresc de în formă. L-am îndepărtat pe Ashman cu un „Totu-i în regulă” și am privit scena din fața mea.
Deoarece Svartalf se afla într-o stare de isterie, era periculos să te apropii de dânsul. Ginny umplu un lighean cu apă și-l aruncă peste el. Svartalf urlă, sări jos de pe masă, se repezi într-un colț și începu să mârâie.
— Bietul de tine, îl consolă ea. N-am avut de ales. Apoi găsi un prosop. Vino la mama, să te usuce.
Dar trebui să meargă ea la el. Se lăsă pe vine și începu să-l șteargă.
— Ce l-a apucat? întrebă Charles.
Ginny ridică privirile. În contrast cu părul roșu, fața îi era foarte palidă.
— Bună întrebare, amirale. Ceva s-a întâmplat. L-am șocat fizic, turnând apă peste el. Reflexele naturale de pisică au preluat controlul, iar spiritul care l-a invadat și-a pierdut dominația. Dar este încă acolo. Imediat ce-și va găsi reperele psihosomatice, va încerca să preia controlul și să îndeplinească misiunea pentru care a venit.
— Ce misiune?
— Nu știu. Ar fi mai bine să-l legăm.
M-am ridicat.
— Nu, așteaptă, am spus. Pot eu să aflu.
Toți își îndreptară privirile spre mine.
— Știți, eu, ăă, l-am căpătat pe Lobacevski.
— Cum? protestă Karlslund. Sufletul lui în… Nu se poate! Niciodată sfinții…
L-am dat la o parte, am îngenuncheat lângă Ginny, am luat între mâini capul lui Svartalf și i-am spus:
— Liniștește-te. Nimeni nu vrea să-ți facă rău. Oaspetele meu crede că înțelege ce s-a întâmplat. Pricepi? Numele lui este Nikolai Ivanovici Lobacevski. Tu cine ești?
Mușchii i se încordară, își dezveli colții iar camera fu străbătută de un miorlăit. Svartalf era pe cale să facă o nouă criză.
„Domnule, dacă-mi permiteți,” îmi trecu prin minte.,Nu ne este ostil. Mi-aș fi dat seama. Este dezorientat de ceea ce i s-a întâmplat și n-are la dispoziție pentru a gândi decât un creier de pisică. Evident, nu este familiarizat cu limba dumneavoastră. Pot să încerc eu să vorbesc cu el?”
Buzele mele începură să vorbească rusește. Svartalf tresări, apoi l-am simțit cum se relaxează puțin. Mă privea și mă asculta atât de atent, de parcă aș fi fost o gaură de șoarece. Când m-am oprit, clătină din cap și mieună.
„Deci nu este nici de naționalitatea mea. Dar se pare că a înțeles intenția noastră.”
„Uite ce e,” m-am gândit eu, „puteți înțelege limba engleză folosindu-vă de cunoștințele mele. Și Svartalf o cunoaște. De ce nu reușește… ocupantul lui Svartalf… să facă același lucru?”
„V-am mai spus, domnule, creierul felin este inadecvat. Nu se aseamănă cu structura celui uman. Pentru a-și păstra rațiunea, sufletul-oaspete trebuie să folosească fiecare celulă corticală disponibilă. Dar poate să-și însușească nestingherit experiențele terestre ale gazdei sale, mulțumită imensei capacități de stocare de care dispune chiar și creierul unui mamifer atât de mic. În consecință, vom putea folosi limbile pe care le știa înainte.”
I-am răspuns: „înțeleg. Nu-l subestimați pe Svartalf. Este un pur-sânge dintr-o veche familie de animale sacre vrăjitorești și mult mai inteligent decât oricare pisică obișnuită. Iar vrăjile care l-au înconjurat toată viața trebuie să fi avut anumite efecte.”
„Excelent. Sprechen sie Deutsch? (Vorbiți nemțește?)
— Mii-ou, încuviință Svartalf cu înverșunare.
„Guten Tag, gnädiger Herr. Ich bin der Mathematiker Nikolai Iwanowitsch Lobatschewski, quondam Oberpfarrer zu der Kasans Universität in Russland. Je suis votre très humble serviteur, monsieur?” (Bună ziua, stimate domn. Sunt matematicianul Nikolai Ivanovici Lobacevski, profesor la Universitatea din Kasan, din Rusia. Prea plecata dumneavoastră slugă, domnule).
— W-r-r-rar-r.
Ghearele zgâriară podeaua.
Ginny rosti, cu venerație și cu ochii holbați:
— Vrea să scrie… Svartalf, ascultă-mă! Nu fi supărat. Nu-ți fie teamă. Lasă-l să facă ce vrea. Nu te împotrivi, ajută-l. Când se termină chestia asta, o să-ți dau mai multă frișca și sardele decât o să poți să mănânci. Îți promit. Fii motan cuminte.
Îl scărpină sub bărbie. Nu mi se părea chiar tratamentul potrivit pentru un savant venit în vizită, dar merse, deoarece până la urmă Svartalf începu să toarcă.
În timp ce ea și Griswold făceau pregătirile, eu m-am concentrat încercând să mă obișnuiesc cu Lobacevski. Ceilalți stăteau în jurul meu, șocați de ceea ce se întâmplase, realizând brusc că viitorul putea aduce numai lucruri necunoscute. O fracțiune din mine trase cu urechea la șușotelile lor.
Charles:
— Cea mai ciudată apariție de sfinți de care am auzit vreodată! Karlslund:
— Amirale, te rog!
Janice:
— Dar de ce? E adevărat. N-ar fi trebuit să se bage în niște trupuri de parcă… de parcă ar fi demoni care le iau în posesie.
Griswold:
— Poate că au fost nevoiți s-o facă. Am neglijat să le punem la dispoziție masa transferabilă pentru trecerea printre intercontinuumuri.
Karlslund:
— Nu sunt draci! Până acum n-au avut nevoie de masă transferabilă.
Barney:
— Ho! Ia hai să ne gândim puțin la asta. Un spirit sau un gând poate să călătorească liber printre universuri. Poate că de aceea sfinții care s-au arătat au fost întotdeauna viziuni, nu corpuri palpabile.
Karlslund:
— Dar se știe precis că unii au fost concreți.
Nobu:
— Eu bănuiesc că un sfânt poate să utilizeze orice masă ca să formeze un trup. De exemplu, aerul plus câteva kilograme de praf, pentru substanțele minerale, ar putea să furnizeze atomii necesari. Nu uitați că, din câte cunoaștem noi, el — sau ea — este un suflet din rai, adică ceva apropiat de Dumnezeu. Cum ar putea să nu primească însușiri remarcabile și eminență spirituală chiar de la sursa puterii și a creației?
Charles:
— Atunci ce-i în neregulă cu ăștia?
— Messieurs, spuse corpul meu, îndreptându-se spre ei. Implor îngăduința dumneavoastră. Încă nu m-am obișnuit pe deplin să gândesc în acest trup diferit. Faceți-mi onoarea să vă amintiți că el este altul decât cel pe care l-am locuit inițial. Nici n-am asimilat încă detaliile problemei care v-a determinat să cereți ajutor. Și în afară de asta, fiind închis într-o formă omenească, nu am posibilități mai mari decât dumneavoastră să descopăr identitatea gentlemanului din pisică. Cred că-i cunosc intențiile, dar, dacă doriți, haideți să așteptăm, să aflăm mai multe înainte de a trage concluzii.