Lista celor de bio-apărare era deosebit de impresionantă, de înspăimântătoare. Se derula fără să se oprească. Rica nu auzise niciodată de trei sferturi din bolile care fuseseră dezlănţuite pentru a-i întâmpina, dar ele păreau extrem de neplăcute. Se părea că Anittas se unise deja cu marele program al universului. Evident, următorul ei obiectiv trebuia să fie izolarea punţii de restul navei, să iradieze şi să dezinfecteze, apoi să vadă cum putea aduce acolo aer necontaminat. Nu putea suporta costumul mai mult de o zi, două. Citi pe ecran:
BIO-APĂRARE, FAZA UNU (MICRO)
RAPORT PREZENTAT
BIO-APĂRARE, FAZA DOI (MACRO)
RAPORT ÎN CURS
Rica se încruntă. Macro? Ce naiba însemna asta? Molime uriaşe? BIO-ARME PREGĂTITE, ÎN AŞTEPTARE: 47 îi spuse ecranul, iar frântura criptică de informaţie fu urmată de o listă lungă a speciilor, pe numere. O listă plictisitoare. Rica se lăsă iar pe speteaza tronului căpitanului. Când lista se termină, pe ecran apărură alte mesaje.
TOATE PROCEDURILE DE CLONARE COMPLETE
PROASTĂ FUNCŢIONARE ÎN BAZINELE: 671, 3312, 3379
NEFUNCŢIONALITĂŢILE ÎNTRERUPTE
CÂMPUL DE STAZĂ OPRIT CICLUL DE ELIBERARE ÎN CURS DE EXECUTARE
Rica nu era sigură că-i plăcea ceea ce vedea. Ciclu de eliberare. Ce era eliberat? Pe de o parte, Kaj Nevis se afla acolo, jos. Dacă această a doua fază a apărării putea să-l stânjenească, să-l distragă sau să-l distrugă, ar fi fost în avantajul ei. Pe de altă parte, se gândea cum o să scape de belelele alea; nu avea nevoie de alte probleme. Rapoartele începură să se deruleze mai iute:
SPECIA # 22-743-88639-04090 PLANETA DE ORIGINE: VILKAKIS
NUME OBIŞNUIT: DRACULA CU GLUGĂ
Rica se ridică. Auzise de Vilkakis şi de dracula cu glugă. Chestii dezgustătoare. Un soi de sugători de sânge nocturni, îşi aminti ea. Cu inteligenţă redusă, dar incredibil de sensibili la sunete şi maladiv de agresivi. Mesajul se şterse. În locul lui, apăru o singură linie: INIŢIEREA ELIBERĂRII îi comunică ecranul. După un moment, mesajul fu înlocuit de o linie mai scurtă, un singur cuvânt care pâlpâi o dată, de două ori, de trei ori, apoi dispăru: ELIBERAT
Putea un dracula cu glugă să-l mănânce pe Kaj Nevis? Puţin probabil, cât timp purta costumul acela stupid, blindat.
— Grozav! exclamă ea.
Nu purta un costum de luptă, ceea ce însemna că Arca îi crea ei probleme, nu lui Nevis.
SPECIA # 13-612-71425-88812 PLANETA DE ORIGINE: ABBATOIR NUME OBIŞNUIT: PISOI DIABOLICI
Rica nu avea idee ce era un pisoi diabolic, dar n-avea chef să afle. Sigur, auzise de Abbatoir — o planetă măruntă, care digerase trei echipe diferite de colonizare. Se presupunea că formele de viaţă de acolo erau la fel de antipatice. Atât de antipatice încât să-şi croiască drum prin costumul de luptă al lui Nevis? Se îndoia…
INIŢIEREA ELIBERĂRII
Câte chestii avea de gând nava să vomite? Patruzeci şi ceva, îşi aminti ea.
— Groaznic! comentă tânăra.
Să umpli nava cu vreo patruzeci de monştri flămânzi, fiecare dintre ei în stare s-o înghită pe fiica favorită a mamei sale! Nu, nu trebuia să se întâmple asta! Rica se ridică şi se uită în jurul ei. Unde ar fi putut să se ducă, pentru a pune capăt acestui nonsens?
ELIBERAT
Rica sări peste scaunul căpitanului, se îndreptă iute către zona pe care o identificase ca punct de comandă a apărării şi ordonă să fie anulat programul în curs.
SPECIA # 76-102-95994-12965
PLANETA DE ORIGINE: JAYDEN DOI
NUME OBIŞNUIT: PÂNZĂ UMBLĂTOARE
Luminile pâlpâiră în faţa ei, iar ecranul mic al consolei Ti aduse la cunoştinţă că sfera externă de apărare a Arcei fusese înlăturată. Dar, pe ecranul principal, parada continua.
INIŢIEREA ELIBERĂRII
Rica dădu drumul unui şir de înjurături. Degetele ei se mişcară iute pe consolă, încercând să comunice sistemului că nu voia să oprească apărarea externă, ci bio-apărarea, faza numărul doi. Maşinăria nu părea s-o înţeleagă:
ELIBERAT
În cele din urmă, obţinu un răspuns. Că se afla la o consolă nepotrivită. Se încruntă şi privi în jur. Bineînţeles. Aici era apărarea externă, sistemul pentru armament. Trebuia să existe un post separat pentru bio-comenzi.
SPECIA # 54-749-37377-84921
PLANETA DE ORIGINE: PSC92, TSC749, FĂRĂ NUME NUME OBIŞNUIT: BERBEC ROSTOGOLITOR
Rica se duse la următorul post.
INIŢIEREA ELIBERĂRII
Sistemul răspunse la cererea ei de anulare cu un semn de întrebare. Nu exista nici un program activ pe subsistemul acela.
ELIBERAT
Patru, gândi Rica, supărată.
— Suficient, spuse ea, cu voce tare.
Se duse la următoarea staţie, tastă ordinul de anulare, plecă înainte să vadă dacă mesajul ei avusese efect, se opri la altă consolă, pentru a introduce alt ordin de anulare, se duse mai departe.
SPECIA # 67-001-00342-10078 PLANETA DE ORIGINE: PĂMÂNT (DISPĂRUT)
NUME OBIŞNUIT: TYRANNOSAURUS REX
Acum alerga. Aleargă, anulează, aleargă, anulează, aleargă, anulează…
INIŢIEREA ELIBERĂRII
Făcu un circuit al întregii punţi, cât de repede putu. Când termină, nu ştia ce comandă, de la care consolă, rezolvase problema. Dar pe ecran se lăfăia mesajuclass="underline"
CICLUL DE ELIBERARE TERMINAT
BIO-ARME EŞUATE: 3
BIO-ARME ELIBERATE: 5
BIO-ARME PREGĂTITE, ÎN AŞTEPTARE: 39
BIO-APĂRARE FAZA DOI (MACRO) RAPORT COMPLET
Rica Dawnstar se opri, încruntată, cu mâinile în şolduri. Cinci libere. Nu era prea rău. Se gândi că ar fi putut opri programul după patru eliberări, dar întârziase cu o fracţiune de secundă. Ce naiba era un tyrannosaurus rex?
Cel puţin, jos nu era nimeni, în afară de Nevis.
Lipsit de dunga de dirijare, Jefri Lion nu pierduse timpul rătăcind în labirintul coridoarelor interconectate. Adoptase, în cele din urmă, o politică simplă: alegea coridorul cel mai larg, dintre cele din jur, cotea la dreapta când culoarele erau de aceeaşi mărime, mergea în jos de fiecare dată când putea. Sistemul părea să funcţioneze. Foarte curând, auzi un zgomot.
Se lipi de perete, deşi încercarea de a se ascunde fusese compromisă de cocoaşa făcută de tunul cu plasmă din spatele lui. Ascultă. Da, era un zgomot. În faţă. Zgomot de paşi. Paşi grei, la oarecare distanţă, venind spre el — Kaj Nevis, în costumul lui de luptă.
Zâmbind satisfăcut, Jefri Lion desprinse tunul cu plasmă şi începu să-i aranjeze trepiedul.
Tyrannosaurul răgea.
Un sunet înspăimântător, gândi Haviland Tuf. Îşi strânse buzele, supărat, şi se ghemui încă o jumătate de metru în interiorul nişei. O poziţie evident neconfortabilă. Tuf era un om solid, iar spaţiul, redus. Stătea cu picioarele strânse unul sub altul, cu spatele îndoit într-un fel chinuitor, cu capul izbindu-se de tăblia punctului de lucru de deasupra. Dar era mulţumit. Nişa mică îi asigurase o ascunzătoare. Din fericire, fusese destul de abil să se strecoare acolo. Avusese noroc şi pentru că punctul de lucru, cu waldo-uri, microscanere şi terminale de calculator, se afla pe o masă grea, groasă, din metal, ancorată de perete şi podea, nu o mobilă simplă, ce putea fi dată uşor la o parte.
Cu toate acestea, Haviland Tuf nu era complet mulţumit de sine. Se simţea caraghios. Demnitatea îi fusese compromisă în mod decisiv. Abilitatea lui de a se concentra asupra a ceea ce făcea fusese, într-un fel, de vină. Un asemenea grad de concentrare poate fi considerat un defect atunci când îi permite unei reptile carnivore, înaltă de şapte metri, să se furişeze lângă tine.