Reporterii de la ştiri săriră în picioare şi începură să răcnească întrebări. Tolly Mune era deprimată şi încruntată, în vreme ce primul consilier Cregor Blaxon rămăsese liniştit, privind drept înainte, cu un zâmbet pe figura-i ascuţită, slabă, cu ochii sticloşi.
— Un moment, vă rog, se adresă vălmăşagului Haviland Tuf. Să concluzionez. Aţi auzit recomandările mele şi aţi văzut speciile cu ajutorul cărora intenţionez să reproiectez ecologia dumneavoastră. Fiţi atenţi! Presupunând că Înaltul Consiliu va opta într-adevăr pentru folosirea animalului-de-came, a păstăilor-tricotate şi a păsării ororo, în felul pe care l-am expus, calculatoarele Arcei prevăd o remediere semnificativă a crizei alimentare. Priviţi!
Toţi ochii se îndreptară spre teleecran. Chiar şi Tolly Mune întoarse capul. Primul consilier Cregor Blaxon, cu zâmbetul încă pe buze, se ridică de pe scaun, cu mâinile în buzunare, şi privi curajos ecranul. Pe acesta apăru o grilă, o linie roşie fugări una verde, iar datele se înşirară pe o axă, pe cealaltă fiind mărimea populaţiei.
Zgomotul încetă.
Tăcerea se prelungi.
Apoi, într-un târziu, până şi cei din fundul sălii îl auziră pe Cregor Blaxon tuşind şi zicând:
— Tuf, e greşit!
— Domnule, vă asigur că nu.
— Asta-i înainte, nu-i aşa? Nu după. Uite, toată ecoingineria, în cazul în care cultivăm doar păstăile alea, mările sunt acoperite de eşarfa neptuniană, cerul se întunecă din cauza hranei zburătoare, munţii-de-carne se află în fiecare pivniţă…
— Animale-de-carne, îl corectă Tuf, dar recunosc că munte-de-came dovedeşte un anumit fler… Aveţi darul limbajului colorat şi al terminologiei ce rămâne în memorie.
— Toate astea, continuă încăpăţânat Blaxon, sunt schimbări radicale, Tuf. Aş zice că avem dreptul să ne aşteptăm la îmbunătăţiri radicale. Câţiva loialişti începură să aclame.
— Dar această schemă, concluzionă primul consilier, arată… dar poate o interpretez greşit.
— Prim consilier, popor al S’uthlam-ului, zise Haviland Tuf, interpretarea dumneavoastră este corectă. Dacă adoptaţi fiecare sugestie a mea, veţi amâna cu adevărat ziua catastrofală a socotelilor. O veţi amâna, domnule, nu o veţi înlătura. Veţi avea foamete în masă peste optsprezece ani, după extrapolarea actuală, sau peste o sută nouă, după cum arată cealaltă extrapolare, dar veţi avea cu siguranţă foamete. Singura, adevărata şi permanenta soluţie nu se găseşte la bordul Arcei mele, ci în mintea şi măruntaiele fiecărui cetăţean s’uthlamez. Trebuie să practicaţi abstinenţa şi să introduceţi imediat controlul naşterilor. Trebuie să încetaţi imediat procrearea fără discernământ!
— Oh, nu! gemu Tolly Mune.
Dar văzuse ce se petrecea şi sări în picioare, îndreptându-se spre el şi strigând să se formeze un cordon de securitate, înainte să se dezlănţuie iadul.
— A devenit o amărâtă de obişnuinţă să te salvez, spuse Tolly Mune mult mai târziu, când se întorseseră în siguranţa navetei lui Tuf, Phoenix, aflată în dana de pe ramificaţia şase.
Două plutoane de pază, înarmate cu puşti paralizante şi măciuci, stăteau în afara navei, ţinând la distanţă mulţimea zgomotoasă, ce sporea din ce în ce.
— Ai o bere? întrebă ea. Am poftă de una.
Alergarea înapoi la navetă fusese chinuitoare, chiar înconjuraţi de paznici. Tuf fugise în salturi uimitoare, bizare. Trebuia însă să recunoască faptul că avusese o viteză surprinzătoare.
— Cum te simţi? se interesă Tolly.
— O baie zdravănă a înlăturat majoritatea scuipatului de pe persoana mea, răspunse Haviland Tuf, aşezându-se pe scaun cu demnitate. Veţi găsi bere în frigiderul de sub masa de joc. Serviţi-vă, dacă doriţi.
Dax începu să zgârie piciorul lui Tuf, înfigându-şi ghearele micuţe în stofa sinilie a costumului de paraşutist, în care se îmbrăcase acesta. Tuf întinse mâna-i imensă şi ridică motanul.
— În viitor, îi spuse el cotoiului, va trebui să mă însoţeşti tot timpul, astfel încât să fiu avertizat despre posibilitatea ivirii unor asemenea manifestări.
— Ai fi fost teribil de atenţionat, interveni Tolly Mune, scoţând o bere, dacă mi-ai fi spus că intenţionezi să condamni credinţa noastră, biserica si întregul nostru mod amărât de viaţă. Te aşteptai să-ţi dea o medalie?
— Aplauze ar fi fost de ajuns.
— Te-am avertizat cu mult timp în urmă, Tuf. Nu eşti popular pe S’uthlam dacă te declari anti-viaţă.
— Refuz să fiu etichetat astfel. Mă exprim deschis în favoarea vieţii. Într-adevăr, creez zilnic viaţă în bazinele mele de clonare. Am o hotărâtă aversiune personală faţă de moarte, găsesc entropia dezgustătoare, iar dacă aş fi invitat să asist la moartea fierbinte a universului, aş prefera, cu siguranţă, să fac altceva. Cu toate acestea, comandant de port Mune, am spus ceea ce trebuia spus. Procrearea nelimitată, aşa cum o predică Biserica Evoluţiei Vieţii şi cum e practicată de majoritatea s’uthlamezilor, cu excepţia dumneavoastră şi a camarazilor dumneavoastră zeroişti, este iresponsabilă şi nebunească, producând o creştere în progresie geometrică a populaţiei, ceea ce, cu siguranţă, va distruge mândra dumneavoastră civilizaţie.