— Haviland Tuf, profetul pieirii! oftă comandanta de port. Te plăceam mai mult în postura de ecolog tâlhar şi iubăreţ.
— Oriunde mă duc, descopăr că eroii reprezintă o specie pe cale de dispariţie. Poate că-s mai plăcut din punct de vedere estetic când răcnesc neadevăruri liniştitoare printr-un filtru de păr facial, într-un videospectacol melodramatic, plin de fals optimism şi de complezenţă postcoitală. Un simptom al gravei boli s’uthlameze — preferinţa orbească pentru lucruri aşa cum le-ar vrea oamenii, nu aşa cum sunt. E timpul ca planeta pe care trăiţi să vadă adevărul gol-goluţ, fie că-i figura mea lipsită de păr sau foametea aproape certă din viitorul dumneavoastră.
Tolly Mune sorbi din bere şi se uită la el.
— Tuf, îţi aminteşti ce am spus acum cinci ani?
— După câte ţin minte, aţi spus multe lucruri importante.
— La sfârşit, se răsti ea nerăbdătoare. Când am decis să te ajut să fugi cu Arca, în loc să-l ajut pe Josen Rael să ţi-o ia. M-ai întrebat de ce şi ţi-am spus ce motive aveam.
— Aţi spus că puterea corupe, că puterea absolută corupe în mod absolut, că Arca îi corupsese deja pe primul consilier Josen Rael şi pe colaboratorii săi, că era mai bine ca nava de germinare să rămână în posesia mea, pentru că eu sunt un om incoruptibil. Femeia avu un zâmbet şters.
— Nu chiar, Tuf. Am spus că nu cred că există un om incoruptibil, dar dacă ar exista, acela ai fi tu.
— Într-adevăr… zise Tuf, mângâindu-l pe Dax. M-aţi corectat.
— Acum mă întreb din nou… Ştii ce-ai făcut? Pentru început, ai dărâmat alt guvern. Creg nu va supravieţui acestei poveşti. Ai spus întregii planete că-i un mincinos. Poate aşa-i corect: tu l-ai ridicat, tu l-ai doborât. Se pare că primii consilieri nu rezistă la putere multă vreme când apari. Dar să lăsăm asta. Ai spus unei mulţimi formate din vreo treizeci şi ceva de miliarde de membri ai Bisericii Evoluţiei Vieţii că cele mai profunde credinţe religioase ale lor nu-s decât vorbe goale. Şi că baza întregii filosofii tehnocratice, care a dominat politica guvernului timp de secole, e greşită. Vom fi norocoşi dacă la următoarele afurisite de alegeri nu-i vom avea din nou la putere pe expansionişti. Iar dacă se întâmplă asta, vom avea război. Vandeen, Jazbo şi ceilalţi aliaţi nu vor tolera alt guvern expansionist. Probabil că m-ai distrus şi pe mine. Din nou. În afară de cazul în care picioarele mele afurisite vor fi mai iuţi decât atunci când ai fost aici ultima oară. În loc de o iubită interstelară sunt o birocrată încuiată, bătrână, căreia îi place să mintă despre escapadele ei sexuale. Şi am ajutat anti-viaţa, oftă ea. Se pare că eşti decis să mă vezi în dizgraţie. Dar asta nu-i nimic, Tuf. Pot avea grijă de mine. Problema principală rămâne că ţi-ai asumat rolul de a dicta politica a peste patruzeci de miliarde de oameni, având doar o vagă idee despre consecinţe. Cu ce autoritate? Cine ţi-a dat dreptul?
— Consider că orice fiinţă umană are dreptul de a spune adevărul.
— Şi dreptul de a cere ca o reţea planetară de ştiri să-i răspândească vorbele? De unde vine amărâtul ăsta de drept al tău? Există mai multe milioane de oameni pe S’uthlam, inclusiv eu, care fac parte din facţiunea zeroistă. N-ai spus nimic în plus faţă de ceea ce spunem noi de ani de zile. Tu ai strigat doar mai tare.
— Sunt conştient că-i aşa. Sper că vorbele din această seară, indiferent cu câtă amărăciune au fost primite, vor avea până la urmă un efect benefic asupra politicii şi societăţii s’uthlameze. Poate că Cregor Blaxon şi tehnocraţii săi vor descoperi adevărul că nu poate exista o salvare reală în ceea ce a numit „Înflorirea produsă de Tuf”, iar dumneavoastră i-aţi spus „miracolul pâinilor şi peştilor”. Poate că, din acest moment, politica şi opiniile se vor schimba. Poate că facţiunea zeroistă va triumfa la următoarele alegeri.
Tolly Mune se încruntă.
— Al naibii de puţin probabil, după cum ştii prea bine. Si dacă zeroiştii vor câştiga, se pune problema ce dracu’ putem face. Vom avea dreptul să impunem controlul naşterilor? M-aş mira. Oricum, să lăsăm asta. Ideea mea e că nu deţii monopolul afurisitului de adevăr. Orice zeroist ar fi putut ţine discursul tău. Ce naiba, jumătate din tehnocraţi ştiu ce conţine registrul de stare civilă! Creg nu-i prost. Cum n-a fost nici sărmanul Josen. Ceea ce ţi-a permis să faci ce-ai făcut a fost puterea, Tuf. Puterea Arcei. A ajutorului pe care puteai să-l dai sau să nu-l dai, după plac.
— Într-adevăr…, clipi Tuf. Nu pot să vă contrazic. Tristul adevăr al istoriei este că masele iraţionale îl urmează pe cel puternic, nu pe cel înţelept.
— Şi tu ce eşti, Tuf?
— Doar un umil…
— Da, da, se răsti ea. Ştiu, un afurisit de umil inginer ecolog. Un umil inginer ecolog care a decis, de capul lui, să facă pe profetul. Un umil inginer ecolog care a vizitat S’uthlam-ul exact de două ori în viaţă, cu totul vreo sută de zile, dar se consideră îndreptăţit să ne răstoarne guvernul, să ne discrediteze religia, să spună unei mulţimi de patruzeci şi ceva de miliarde de persoane necunoscute câţi copii amărâţi trebuie să aibă. Concetăţenii mei pot fi proşti, cu vederi înguste, orbi, dar sunt ai mei, Tuf! Nu cred că-s de acord cu venirea ta aici în scopul de a ne remodela conform vederilor tale luminate!
— Resping această acuzaţie, doamnă! Oricare ar fi standardele mele personale, nu caut să le impun pe S’uthlam. M-am străduit să elucidez anumite adevăruri, să fac populaţia dumneavoastră conştientă de anumite ecuaţii reci, nemiloase, al căror rezultat fiind cu certitudine dezastrul, iar acest lucru nu poate fi schimbat prin credinţe, rugăciuni sau poveşti de dragoste melodramatice pe reţeaua video.
— Ai fost plătit…, începu Tolly Mune.
— Insuficient, o întrerupse Tuf. Femeia zâmbi, fără să vrea.
— Ai fost plătit pentru inginerie ecologică, Tuf, nu pentru instruire religioasă sau politică. Mulţumesc!
— Cu plăcere, comandant de port Mune. Ecologie… Să analizăm cuvântul, dacă vreţi. Să medităm asupra înţelesului său. Probabil că un ecosistem poate fi asemănat cu o mare maşinărie biologică. Dacă vom continua această analogie, umanitatea ar putea fi considerată o parte a maşinăriei. O parte importantă — motorul sau un circuit-cheie — , dar nu ceva în afara mecanismului, după cum se crede în mod greşit. În concluzie, atunci când unul ca mine reface o ecologie, trebuie, în mod necesar, să remodeleze şi oamenii.
— Mă înfiorezi, Tuf! Ai stat prea mult singur pe nava asta!
— O opinie pe care n-o împărtăşesc.
— Oamenii nu-s inele-pulsatorii vechi sau ţevi de blaster, să-i poţi regla.
— Oamenii sunt mai complecşi şi mai recalcitranţi decât orice componentă mecanică, electronică sau biochimică, fu de acord Tuf.
— Nu asta am vrut să spun.
— S’uthlamezii sunt deosebit de dificili. Tolly Mune scutură din cap.
— Aminteşte-ţi ce-am spus! Puterea corupe.
— Într-adevăr.
În acest context, femeia nu-şi dădu seama ce înţeles atribuise el vorbelor.
Haviland Tuf se ridică de pe scaun.
— Sejurul meu aici va înceta în scurt timp, spuse el. Chiar în acest moment, cronourzeala Arcei accelerează creşterea organismelor din bazinele de clonare. Vasiliscul şi Manticora sunt pregătite să facă livrarea, în cazul în care Cregor Blaxon — sau succesorul său — va decide, până la urmă, să-mi accepte recomandările. Estimez că, în zece zile, S’uthlam-ul va avea animale-de-carne, păstăi-tricotate, ororo şi celelalte. Iar după aceea voi pleca.