Acum, cele trei module ale Protectorului pluteau lipite unul de celălalt. Pentru prima dată după ani buni, Elroy intră în nava centurană.
Când se aşeză în faţa comenzilor, o lumină verde inundă cabina. Activă imediat ecranele antisolare.
Brennan pătrunse prin ecluză, răcnind:
— I-am păcălit! Dac-ar fi făcut asta acum o jumătate de oră, ne-ar fi prăjit de viii.
— Crezusem că-şi terminaseră rezervele de energie.
— Nu, ar fi fost o prostie, totuşi bănuiesc că erau la nivelul minim. Au crezut că voi aştepta până în ultima clipă şi abia atunci voi decupla navele. Încă n-au habar ce sunt eu! Şi nu ştiu că beneficiez de ajutor. Perfect, mai avem la dispoziţie o ora până va trebui să ieşim. Începe alinierea.
Elroy se folosi de jeturile direcţionale pentru a amplasa nava centu-rană în poziţia a patra, înapoia arsenalului Protectorului. Se simţea excelent aflându-se la comenzi, făcând ceva constructiv în războiul lui Brennan. Prin ecranele antisolare, componente Protectorului sclipeau verde ca veninul. Începuseră deja să se îndepărteze una de cealaltă sub acţiunea fluxurilor gravitaţionale ale stelei neutronice.
— l-ai dat vreun nume stelei?
— Nu, răspunse Brennan.
— Tu ai descoperit-o şi dreptul respectiv îţi aparţine.
— Atunci o să-i zic Steaua lui Phssthpok. Fii martor! Cred că-i suntem datori cu asta.
DENUMIRE: Steaua lui Phssthpok. Ulterior, redenumită BVS-1, de către Institutul Cunoaşterii de pe Jinx.
CLASIFICARE: Stea neutronică.
MASĂ: 1,3 mase solare.
COMPOZIŢIE: O sferă cu diametrul de 17,5 kilometri de neutro-nium, acoperită de 800 metri de materie colapsată, peste care se află aproximativ 4 metri de materie normală.
GRAVITAŢIA LA SUPRAFAŢĂ: 1,7x 1011g.
OBSERVAŢII: Prima stea neutronică non-radiantă descoperită vreodată. Atipică prin comparaţie cu mulţi pulsari cunoscuţi; totuşi, stelele de tip BVS sunt mai rare decât pulsarii. Este posibil ca BVS-1 să-şi fi început existenţa ca pulsar, cu un înveliş de gaze radiant, cu o sută de milioane până la un miliard de ani în urmă. Ulterior, ea şi-a transferat rotaţia învelişului gazos, disipându-l în decursul procesului.
Aveau să treacă al naibii de rapid pe lângă Steaua lui Phssthpok.
Cele patru module ale Protectorului căzură separat. Nici chiar cablul Pak nu le-ar fi menţinut laolaltă. Mai rău chiar: efectul fluxului gravitaţional le-ar fi dispus coliniar cu centrul masic al stelei. Având cablurile intermediare rupte, cele patru module ar fi ieşit pe orbite cu totul diferite.
În felul acesta, nava centurană cu posibilităţi independente de manevră putea fi utilizată la cuplarea celorlalte module după periheliu. Totuşi, Elroy şi Brennan n-o puteau dirija aici. Cabina de comandă se afla în botul navei, mult prea departe de centrul masic.
Elroy ştia toate astea în mod logic. Înainte de a părăsi nava, putu chiar să le simtă.
Înainte ca laserul Pak să se stingă, Protectorul apăru pe ecran sub forma a trei puncte verzi care se micşorară întruna, până deveniră invizibile. Steaua neutronică era o pată de un roşu-întunecat. Elroy îi simţea efectul de maree gravitaţională trăgându-l în faţă, apăsându-l în plasa de siguranţă a fotoliului.
— Dă-i drumul, zise Brennan.
Tânărul se eliberă din plasă. Se ridică în picioare pe plasticul transparent al hubloului din botul navei, apoi se căţără pe perete. Treptele fuseseră montate pentru ascensiunea în direcţie opusă. Pătrunderea în ecluză fu dificilă. Peste câteva minute, ar fi devenit imposibilă. Alte minute, şi mareele l-ar fi strivit de hublou, ca pe un gândac sub călcâi.
Fuzelajul era neted, lipsit de mânere. Nu putea să aştepte acolo. Se agăţă de marginea uşii ecluzei, apoi îşi dădu drumul.
Nava se îndepărtă. Elroy zări o minusculă siluetă umanoidă ghemuită în ecluză. Apoi patru sclipiri. Brennan luase una dintre armele de mare viteză şi trăgea spre urmăritori.
Elroy simţea acum mareele gravitaţionale, şoapta unei forţe în interiorul corpului său. Picioarele i se răsuciră spre pata roşie din faţă.
Brennan pornise după el, folosindu-se de jeturile raniţei.
Forţa din interiorul trupului era mai puternică. Mâini blânde îi trăgeau capul şi picioarele în sensuri opuse, încercând să-l rupă în bucăţi. Pata roşie se îngălbenea, luminându-se, venind spre el ca o bilă incandescentă.
Rămase pe gânduri aproape o oră. Brennan îl intimidase destul de mult. Se gândi şi se răsgândi, apoi îi spuse tovarăşului său că-l considera nebun.
Se legaseră printr-un cordon de un metru. Cordonul era puternic întins, deşi steaua neutronică rămăsese un punctulet roşu înapoia lor. Iar Brennan continua să aibă arma.
— Nu am îndoieli în privinţa opiniei tale profesionale, zise Brennan. Totuşi, ce anume te-a determinat să afirmi aşa ceva?
— Arma asta. De ce ai tras în nava Pak?
— Voiam s-o avariez.
— Dar n-o puteai nimeri. Ţinteai drept spre ea. Te-am văzut. Gravitaţia stelei trebuie să fi curbat traiectoria gloanţelor.
— Gândeşte-te! Dacă într-adevăr sunt sărit de pe fix, ai tot dreptul să preiei comanda.
— Nu neapărat. Uneori, nebunia este preferabilă prostiei. În realitate, mă tem de posibilitatea ca focurile de armă pe care le-ai tras spre nava Pak să fi avut sens. Tot ceea ce întreprinzi tu are sens, mai devreme ori mai târziu. Dacă şi asta are sens, mă las păgubaş pentru totdeauna.
Brennan căuta nava centurană, folosindu-se de amplificarea video a căştii.
— Să nu faci asta, îl povăţui el. Consider-o ca pe o problemă. Dacă nu sunt nebun, de ce am tras spre nava Pak?
— La naiba! Viteza de ieşire a gloanţelor din ţeavă nu-i deloc suficientă… Cât timp am la dispoziţie?
— Două ore şi cincizeci de minute.
— Oho!
Reveniseră deja în cabina izolată a Protectorului, urmărind ecranele şi — în cazul lui Brennan — indicaţiile a vreo douăzeci de instrumente. Al doilea tandem Pak cădea spre steaua micuţă în patru module: propulsia, semănând cu o secure cu două tăişuri, apoi o cabină de comandă de forma unei pălării, iar după un interstiţiu de câteva sute de kilometri un modul propulsie mult mai mare şi altă pălărie. Prima dintre pălării tocmai trecea periheliul când steaua neutronică se aprinse brusc.
Cu o clipă în urmă, apăruse pe ecran ca un glob roşu-închis. Acum pe suprafaţa ei se ivise o steluţă alb-albastră. Steluţa se lăţi, pălind; se răspândi pe întreaga suprafaţă, fără să ridice nici un norişor. Contoarele şi acele lui Brennan începură să piuie şi să se agite.
— Asta artrebui să-i ucidă, rosti satisfăcut Brennan. Oricum, probabil că indivizii ăia nu-s prea sănătoşi. Cred c-au acumulat destulă radiaţie în treizeci şi unu de mii de ani-lumină petrecuţi în spatele unui statoreactor Bussard.