Cei trei cosmonauți erau complet dezorientați, revenind în centrul de comandă pentru a discuta posibilele căi de urmat. O’Toole fu primul ce menționă posibilitatea unui atac.
— Credeți că octospiderii, sau unii dintre bioți ar fi putut urca la bord? La urma urmei, nu-i greu de pătruns în Newton dacă sistemul de auto-protecție nu este activat.
Nimeni nu dorea să exprime în cuvinte ceea ce gândeau de fapt cu toții. Dacă cineva sau ceva le capturase sau ucisese colegii, atunci era posibil să se afle încă în împrejurimi, în care eventualitate se găseau ei înșiși în pericol…
— De ce nu luăm legătura cu Pământul, anunțându-i că suntem în viață? rupse tăcerea Richard.
— Grozavă idee, zâmbi O’Toole. Se îndreptă spre pupitrul de comandă și activă panoul. Pe ecran apăru afișajul standard de stare a sistemului. Bizar, comentă generalul. Conform cu datele afișate, în prezent nu avem legătură video cu Pământul. Doar telemetrie. De ce să fi fost oare modificată configurația sistemului?
Introduse în computer o serie de comenzi cu scopul de a restabili legătura normală. Pe monitor apăru un șir nesfârșit de mesaje de eroare.
— Ce naiba! exclamă Richard. Arată ca și cum partea video a căzut. Se întoarse spre O’Toole. Asta-i specialitatea ta, generale. Ce părere ai?
Figura lui O’Toole deveni extrem de serioasă.
— Nu-mi place, Richard. Așa de multe mesaje de eroare am mai văzut doar o singură dată — pe parcursul primelor teste, când cine știe ce găgăuță a uitat să încarce programul de comunicații. Trebuie să fie o problemă majoră de software. Probabilitatea unor defecțiuni hard într-un timp atât de scurt este practic nulă.
Richard îi sugeră să supună programul propriului test de verificare. Testul raportă că bufferele de eroare ale algoritmului se umpluseră înainte de a fi completat un singur procent din procedeu.
— Așadar, vinovatul este în mod cert programul de comunicații, afirmă Richard, analizând datele obținute. Introduse câteva comenzi. Va lua ceva timp până vom reuși să punem totul în ordine.
— O clipă, interveni Nicole. N-ar fi cazul să încercăm să înțelegem evenimentele de până acum, înainte de a ne apuca de sarcini precise?
Cei doi bărbați se opriră din lucru, așteptând-o să continue.
— Heilmann, Yamanaka și o navetă lipsesc de la bord, enumeră Nicole plimbându-se încet în centrul de control, iar cineva a încercat să amorseze automat cele două bombe din coridorul de acces. Între timp, software-ul de comunicații o ia razna, după ce a funcționat impecabil sute de zile, dacă punem la cap și perioada de simulări dinaintea lansării. Are careva dintre voi o explicație logică pentru toate acestea?
Tăcerea se prelungi.
— Sugestia generalului O’Toole referitoare la o invazie ostilă ar putea să se potrivească, opină Richard. Heilmann și Yamanaka au încercat să se salveze, iar extratereștrii au distrus deliberat programul.
Nicole nu se arătă prea convinsă.
— Nimic din ce am văzut nu indică prezența extratereștrilor, sau chiar a bioților, la bordul lui Newton. Până nu avem o dovadă cât de mică…
— Poate că Heilmann și Yamanaka au încercat să spargă codul generalului, și le-a fost teamă―
— Oprește-te, strigă brusc Nicole. Se întâmplă ceva cu ecranul. Cei doi bărbați se răsuciră la timp pentru a vedea chipul Amiralului Heilmann materializându-se pe monitor.
— Salut, generale O’Toole, spuse zâmbind Heilmann. Această videocasetă a fost declanșată de intrarea ta pe Newton. Cosmonautul Yamanaka și cu mine am pregătit-o înainte de a pleca cu una din navete, la trei ore înainte de ziua I-9. Ni s-a ordonat să evacuăm nava la mai puțin de un ceas după ce tu ai intrat în Rama. Am amânat plecarea atât cât am putut, dar în cele din urmă a trebuit să ne conformăm instrucțiunilor.
Ordinele tale sunt simple și clare. Trebuie să introduci codul de activare în cele două arme din coridorul de acces și în celelalte trei rămase în depozit. Vei părăsi apoi nava în celălalt vehicul EVA, la maximum opt ore după aceea. Nu-ți face griji în legătură cu dispozitivele electronice plasate pe cele două bombe de pe coridor. Statul major COG a ordonat amplasarea lor pentru a testa niște tehnici noi de decriptare. Vei descoperi că se pot deconecta foarte ușor.
Navetei i s-a atașat un sistem suplimentar de propulsie, iar software-ul ei a fost programat să te conducă într-o poziție predeterminată, unde vei face contact cu un remorcher ASI. Tot ce ai de făcut este să introduci în computer momentul exact al plecării tale. Totuși, sunt nevoit să subliniez că noul algoritm de navigație este valabil doar dacă părăsești Newton-ul înainte de ziua I-6. După aceea, mi s-a spus că parametrii de ghidare devin din ce în ce mai impreciși, așa încât va fi aproape imposibil să fii recuperat.
În discursul lui Heilmann surveni o scurtă pauză, apoi glasul său deveni extrem de insistent.
— Nu mai pierde timp, Michael. Activează bombele și du-te direct la navetă. Am încărcat deja alimente și tot ceea ce-i necesar în ea… Succes și drum bun. Ne vedem pe Pământ.
58. FĂRĂ IEȘIRE
— Sunt sigur că Heilmann și Yamanaka au fost extrem de prevăzători, explică Richard Wakefield. Probabil că au plecat mai devreme, astfel încât să poată lua cu ei provizii suplimentare. Și în cazul acestor vehicule ușoare, fiecare kilogram contează.
— Cât de mult contează? întrebă Nicole.
— Mă rog — poate să însemne diferența între a te înscrie pe o orbită în jurul Pământului — și a trece pe lângă el atât de repede, încât să nu mai fii salvat.
— Înseamnă cumva asta, se interesă cu voce sumbră generalul, că doar unul dintre noi va putea folosi capsula?
Richard nu răspunse imediat.
— Mi-e tare teamă că-i posibil; totul e funcție de timpul plecării. Va trebui să facem câteva calcule rapide pentru a ne da seama cu precizie. Personal însă nu văd de ce nu am lua în considerație pilotarea întregii nave. La urma urmei, am fost antrenat ca pilot de rezervă… Am dispune de un control limitat, din moment ce nava este atât de mare, dar dacă aruncăm în vid tot ce nu este absolut necesar, am putea să reușim… Dar din nou trebuie întâi să calculăm.
Lui Nicole îi reveni sarcina de a verifica alimentele deja înmagazinate în navetă, verificându-le proporția, și apoi de a aproxima atât masa, cât și volumul ocupat la bord de două sau de trei persoane. În plus, Richard, încă în favoarea pilotării întregii nave Newton, o rugă să verifice materialele existente la bord, pentru a determina masa lucrurilor la care se putea renunța.
În timp ce O’Toole și Wakefield foloseau computerele din centrul de control, Nicole lucra singură în cala navei. La început verifică cu mare atenție vehiculul EVA rămas la dispoziția lor. Deși astfel de capsule erau în mod normal utilizate de o singură persoană pentru activități extravehiculare locale, fuseseră proiectate și pentru cazuri de urgență. În spatele hubloului frontal, transparent și rezistent, puteau sta doi oameni, având pe rafturile amenajate în spate rezerve pentru o săptămână. Dar trei pasageri? se întrebă Nicole. Imposibil. Cineva ar trebui să se înghesuie între alimente. Și atunci nu va mai rămâne destul spațiu pentru ele. Nicole reflectă un moment cum i-ar sta înghesuită între rafturile acelea, vreme de șapte sau opt zile. Va fi chiar mai rău decât în groapa din hambar.