Borzov nu se putu abține să nu rânjească.
— De ce ai asemenea dificultăți cu Nicole des Jardins? Bănuiesc că de vreme ce sunteți amândouă femei, ar trebui să-ți fie mai ușor să tratezi cu ea.
— E total refractară la rolul presei în această misiune. Mi-a și spus-o de câteva ori. Și devine foarte încăpățânată când se pune chestiunea vieții ei particulare. Francesca ridică din umeri. Publicul în schimb e absolut fascinat de ea. La urma urmei, nu numai că e medic, lingvistă și fostă campioană olimpică, dar mai e și fiica unui celebru romancier, și mama unei fete de paisprezece ani, cu toate că n-a fost niciodată căsătorită…
Valerii Borzov își privi ceasul.
— Pentru cultura mea generală, o întrerupse el, câte puncte mai ai pe agenda dumitale de lucru — parcă așa ai denumit-o? Suntem așteptați în sala de conferințe peste zece minute, îi zâmbi el. Și sunt constrâns să-ți reamintesc că doamna des Jardins s-a întrecut pe sine astăzi, acceptându-ți cererea de a relata în presă desfășurarea briefing-ului.
Francesca îl studie timp de câteva secunde. Cred că e îndeajuns de pregătit, reflectă ea. Și dacă nu cumva l-am judecat greșit, va înțelege imediat. Scoase din servietă un mic obiect de formă cubică și i-l întinse peste birou.
— Iată și ultimul punct de pe agenda mea.
Comandantul șef al misiunii Newton păru uluit. Răsuci în mână cubul.
— Ne-a fost vândut de un jurnalist independent. Tonul ei deveni serios. Am fost asigurați că e singura copie existentă.
Făcu o pauză, în vreme ce Borzov introducea cubul în computerul de pe birou. Când prima imagine video apăru pe monitor se îngălbeni vizibil. Urmări vreo cincisprezece secunde zvârcolirile teribile ale Natașei, fiica sa.
— N-am vrut să cadă în mâinile presei de scandal, adăugă Francesca cu o voce moale.
— Cât durează banda? întrebă calm generalul Borzov.
— Aproape jumatate de oră, răspunse ea. Sunt singura care am văzut-o în întregime.
Generalul Borzov oftă adânc. Sosise clipa pe care soția sa, Petra, îl așteptase cu groază din momentul când fusese anunțată oficial numirea lui în postul de comandant al misiunii Newton. Directorul institutului din Sverdlovsk promisese că nici un reporter nu va avea acces la fiica sa. Iată că acum apăruse o înregistrare video a unui interviu de o jumătate de oră cu ea. Petra avea să fie complet dărâmată.
Privi fix pe fereastră. Evalua în minte ce s-ar fi întâmplat cu misiunea dacă schizofrenia acută a fiicei sale avea să fie adusă la cunoștința publicului. Admise că situația ar fi fost jenantă, dar misiunea nu va fi pusă în pericol serios… Generalul Borzov o privi pe Francesca. Ura tranzacțiile. Și nici nu era sigur dacă nu cumva însăși Francesca pusese la cale interviul cu Natașa. Cu toate astea…
Borzov se relaxă și izbuti să zâmbească.
— Probabil trebuie să-ți mulțumesc, deși nu mi se pare lucrul cel mai potrivit. Făcu o pauză. Presupun că se cade să-mi exprim recunoștința în vreun fel anume.
Până acum, toate bune, socoti Francesca. Știa că nu trebuie să spună încă nimic.
— În regulă, continuă generalul după o tăcere prelungită. Voi anula simulările suplimentare. S-au plâns și alții de ele. Răsuci în mână cubul. Iar eu și Petra vom veni cât mai curând la Roma pentru interviu, așa cum ai sugerat dumneata odată. Mâine voi reaminti tuturor despre petrecerea de Anul Nou și voi adăuga că e de datoria lor să participe. Dar nici eu și nici altcineva nu-i poate cere lui Nicole des Jardins să-ți vorbească despre altceva decât propria-i muncă. Se ridică brusc în picioare. E timpul să mergem la consfătuirea de biometrie.
Francesca se aplecă înainte și-l sărută pe obraz.
— Mulțumesc, Valerii, rosti ea.
8. BIOMETRIE
Briefing-ul medical începuse înainte de sosirea Francescăi și a generalului Borzov. Erau prezenți restul astronauților și încă douăzeci și cinci sau treizeci de ingineri și oameni de știință implicați în misiune. Patru reporteri și o echipă de televiziune completau audiența. În fața tuturor stătea în eternul ei combinezon cafeniu de zbor Nicole des Jardins, ținând în mână un indicator laser. Lângă ea se afla un japonez înalt, într-un costum de seară albastru, ascultând cu atenție o întrebare pusă de cineva din sală. Nicole îl întrerupse pentru a-i saluta pe noii sosiți.
— Sumimasen, Hakamatsu-san, spuse ea. Permiteți-mi să vi-l prezint pe generalul Valerii Borzov din Uniunea Sovietică — comandantul misiunii noastre — și pe reportera-cosmonaut Francesca Sabatini.
Se întoarse spre cei doi întârziați.
— Dobrii utra, se adresă Nicole generalului, apoi o salută din cap și pe Francesca. Acesta e doctorul Toshiro Hakamatsu, cel care a proiectat și pus la punct sistemul de biometrie pe care-l vom utiliza în zborul nostru — inclusiv minusculele sonde ce ne vor fi implantate în trupuri.
Generalul întinse mâna.
— Îmi pare bine, Hakamatsu-san. Madame des Jardins ne-a informat în detaliu despre remarcabila dumneavoastră activitate.
— Mulțumesc, replică bărbatul, înclinându-se în direcția lui Borzov după ce îi strânse mâna. E o onoare pentru mine să particip la acest proiect.
Francesca și generalul Borzov se așezară pe cele două scaune neocupate din primul rând și consfătuirea reîncepu. Nicole îndreptă indicatorul spre un panou amplasat pe o latură a unui mic podium și în fața celor prezenți apăru — sub forma unei imagini holografice tridimensionale — un model multicolor în mărime naturală a sistemului cardiovascular uman, cu venele indicate în albastru, iar arterele în roșu. Minusculi marcatori albi circulau în interiorul vaselor de sânge, indicând direcția și viteza de curgere.
— Comisia de Științe Biologice a ASI a aprobat săptămâna trecută noile sonde Hakamatsu drept principalul sistem de supraveghere a sănătății echipajului pe parcursul misiunii, începu Nicole. Au așteptat până în ultimul moment, pentru a evalua just rezultatele testului de solicitare la care au fost supuse sondele, într-o mare varietate de circumstanțe. Chiar și în aceste condiții nu a apărut nici o indicație a existenței mecanismelor de respingere, la nici unul din subiecții testați. Suntem norocoși că putem utiliza acest sistem, menit să ne facă viața mai ușoară atât mie — ca ofițer biolog — cât și dumneavoastră. În timpul misiunii nu veți fi supuși la obișnuitele tehnici de injectare/scanare folosite până acum. Aceste sonde sunt introduse o singură dată — de două ori în cel mai rău caz — în decursul misiunii de o sută de zile și ele nu necesită să fie înlocuite.
— Cum s-a rezolvat problema respingerii pe termen lung? o întrerupse un doctor din sală.
— Voi răspunde detaliat în cadrul consfătuirilor pe secții din această după amiază, replică Nicole. Momentan este suficient să menționez doar faptul că, din moment ce factorii chimici cheie care guvernează respingerea se concentrează asupra a patru sau cinci parametri, incluzând aciditatea, sondele sunt acoperite cu substanțe adaptabile la condițiile locale din zona de implant. Cu alte cuvinte, odată ce ajunge la destinație, ea sondează imperceptibil mediul chimic înconjurător, apoi se acoperă cu un înveliș proiectat să fie compatibil cu natura gazdei, evitând astfel orice respingere.