Выбрать главу

Întorcându-se cu fața spre modelul circulației sanguine a omului, Nicole continuă:

— Sondele vor fi introduse aici, în brațul stâng, fiecare dispersându-se; conform programelor prestabilite, în treizeci și două de puncte distincte ale corpului. Se vor insera singure în țesutul primitorului. Pe măsură ce vorbea, interiorul modelului holografic se animă și audiența putu să urmărească apariția a treizeci și două de semnale luminoase intermitente, începând de la brațul stâng și răspândindu-se în tot corpul. Patru se localizară în creier, trei în inimă, patru în glandele primare ale sistemului endocrin, celelalte douăzeci și unu împrăștiindu-se în diferite părți și organe, începând de la ochi până la degetele de la mâini și de la picioare.

— Fiecare sondă conține atât o multitudine de sensori microscopici pentru determinarea parametrilor importanți de sănătate, cât și un sistem sofisticat de înregistrare a datelor, care transmite apoi informațiile la o simplă comandă dată de scaner. În practică, intenționez să vă scanez pe fiecare și să centralizez toate informațiile referitoare la starea dumneavoastră fizică o dată pe zi, deși aparatele sunt în stare să înregistreze încontinuu timp de patru zile. Nicole se opri și privi în sală. Sunt întrebări până în aici?

— Da, se auzi din primul rând Richard Wakefield. Înțeleg cum acest sistem înmagazinează miliarde de biți de informație. Dar asta e partea cea mai ușoară a întregii operații. Nu există nici o posibilitate ca dumneata, sau oricare altcineva, să le studiați în totalitate. Cum se sintetizează aceste informații, așa încât să descoperiți dacă ceva nu e în regulă?

— Nimerești întotdeauna drept la țintă, nu-i așa, Richard? zâmbi Nicole. Tocmai intenționam să abordez problema. Ridică în sus un mic obiect, subțire și plat, cu o claviatură plasată pe o parte. Iată un scaner standard programabil, care permite gruparea în diverse feluri a informațiilor stocate. Pot solicita datele complete de pe fiecare și/sau de pe toate canalele, ori să le obțin numai pe cele de avertizare…

Femeia observă în sală multe priviri derutate.

— Voi repeta, rosti Nicole. Măsurătorile luate de fiecare instrument au «limite de siguranță» stabilite — variind, firește, de la individ la individ — dar și o plajă mai largă, de «toleranță», folosită pentru a identifica o urgență reală. Dacă o anume măsurătoare depășește limita stabilită, ea este introdusă în fișierul de avertizare, marcat printr-un identificator de alarmă. Una dintre opțiunile de utilizare a scanerului e de a citi numai aceste fișiere. Dacă un astronaut se simte bine, procedura normală constă numai în verificarea datelor introduse în bufferul de avertizare.

— Dar dacă obții o măsurătoare peste limita de toleranță, observă Janos Tabori, atunci trebuie să fii atent. Aparatul de control activează transmițătorul de urgență și folosește întreaga sa energie pentru a emite un «bip-bip» de-a dreptul înfricoșător. Vorbesc din proprie experiență. Mi s-a întâmplat în timpul unui scurt test, cu ceea ce s-au dovedit a fi valori false de toleranță. Pe moment am crezut că sunt terminat. Comentariul lui Janos — ofițerul biolog de rezervă — produse un hohot general de râs. Imaginea micului Janos învârtindu-se înjur și emițând un bip strident era într-adevăr amuzantă.

— Nici un sistem nu e infailibil, iar acesta e. la fel de bun ca și setul de valori introduse pentru declanșarea semnalului de avertizare, și a celui de urgență, continuă Nicole. Vedeți deci de ce sunt esențiale datele etalon. Am cercetat cu mare atenție antecedentele dumneavoastră medicale, introducând în computer valorile inițiale. Dar trebuie să vedem și rezultatele concrete, transmise de sondele introduse în trupurile voastre. Acesta este scopul activităților zilei de astăzi. Vom introduce sondele și vom înregistra datele pe durata celor patru exerciții finale de simulare care încep joi, iar apoi, dacă va fi nevoie, vom reactualiza valorile de alarmă înaintea lansării.

În sală se produse o agitație involuntară, pe măsură ce fiecare se gândea la perspectiva introducerii în propriul trup, pe un timp nedefinit, a unor mici laboratoare medicale. Erau obișnuiți cu sondele normale, inserate pentru a se obține anumite informații specifice — precum gradul de arterioscleroză — dar ele erau întotdeauna temporare. Gândul unei invazii electronice permanente era cel puțin tulburător. Generalul Michael O’Toole puse două întrebări ce frământau cea mai mare parte a echipajului.

— Nicole, se interesă el cu gravitatea-i caracteristică, poți să ne spui cum te asiguri că sondele se îndreaptă spre locurile dorite? Și mai ales, ce se întâmplă dacă una funcționează nesatisfăcător?

— Desigur, Michael, replică ea afabil. Ține minte, chestiile astea vor fi introduse și în mine, așa încât mi-am pus aceleași întrebări. Nicole des Jardins avea cam treizeci și cinci de ani, pielea de un arămiu strălucitor, ochii negri migdalați, părul bogat și negru ca tăciunele. Din ea radia o aură clară de încredere în sine, interpretată uneori drept aroganță.

Nu veți părăsi astăzi clinica până ce nu ne vom convinge că sondele sunt corect poziționate, continuă ea. Bazându-ne pe unele experiențe recente, sunt în măsură să vă spun că la unul sau doi dintre dumneavoastră ar putea să apară pe monitor deviații de traiectorie, ușor de remediat cu echipamentul de care dispunem, așa încât le vom deplasa spre locul prestabilit fără probleme. În ceea ce privește funcționarea necorespunzătoare, există câteva niveluri de protecție. În primul rând, fiecare monitor își testează propria baterie de senzori de peste douăzeci de ori zilnic. Orice instrument care nu reacționează la test este imediat decuplat de programul propriului său monitor. În plus, fiecare grup de sonde este supus la un auto-test complet și riguros de două ori pe zi. Ratarea lui constituie unul din multiplele cazuri când monitorul ordonă secreția unor chimicale ce vor distruge sonda, absorbită fiind după aceea de corp. Ca să nu aveți nici un fel de necazuri, am verificat toate variantele în decursul unor teste, anul trecut.

Nicole rămase câteva clipe tăcută în fața colegilor săi.

— Alte întrebări? După câteva momente de ezitare, reluă: Atunci am nevoie de un voluntar să ia loc lângă infirmierul-robot, pentru a fi inoculat. Setul meu personal de sonde a fost injectat și verificat săptămâna trecută. Cine vrea să fie următorul?

Francesca se ridică în picioare.

— În regulă, începem cu la bella signora Sabatini, declară Nicole. Făcu un semn echipei de televiziune. Reglați-vă camerele pe simulatorul cu atomi marcați. E un spectacol de-a dreptul fascinant să vezi sistemul sanguin năpădit de lăcuste electronice.

9. NEREGULARITATE DIASTOLICĂ

În lumina slabă de decembrie, Nicole distingea cu greu prin hublou câmpurile acoperite de zăpadă ale Siberiei, aflate la mai mult de cincizeci de mii de picioare dedesubt. Supersonicul încetinea îndreptându-se spre sud, spre Vladivostok și insulele Japoniei. Nicole căscă. După numai trei ore de somn, va fi un adevărat chin să rămână trează întreaga zi. Era aproape ora zece în Japonia, însă la ea acasă, în Beauvois, pe Valea Loarei nu departe de Tours, fiica ei Genevieve mai avea încă patru ore de somn înainte ca deșteptătorul să-i anunțe ora șapte.

Monitorul video din spătarul scaunului din față se declanșă automat, amintindu-i că mai erau doar cincisprezece minute până ce avionul avea să aterizeze la Centrul de Transport Kansai. Drăgălașa japoneză îi sugeră — de pe ecran — că sosise momentul să facă sau să confirme rezervările de transport și cazare de la sol. Nicole activă sistemul de comunicații din fotoliu, și un suport subțire, dreptunghiular, pe care se aflau o claviatură și un mic display îi alunecă înainte. În mai puțin de un minut își aranjă atât călătoria cu trenul la Kyoto, cât și transportul cu troleibusul de la gară la hotel. Pentru toate tranzacțiile își folosi Cartea Universală de Credit, după ce în prealabil se identifică corect, menționând că numele de fată al mamei sale era Anawi Tiasso. Apoi, dintr-o latură a suportului căzu o foaie de hârtie de format mic, cu datele de identificare ale trenului și troleibusului, orele de sosire și cele de tranzit (sosirea la hotel era programată pentru 11:14 dimineața, ora Japoniei).