Omul de știință japonez luă o gură de ceai și aruncă o privire spre stânga, peste copacii îngrijit tăiați și spre colinele dominând orașul.
— Copil fiind, continuă într-o engleză șoptită, obișnuiam să escaladez acele dealuri în nopțile senine și să privesc cerul, în căutarea locului de baștină al inteligențelor care realizaseră acea incomparabilă și gigantică mașină. Odată am urcat împreună cu tatăl meu și ne-am ghemuit unul în celălalt în răcoarea nopții, privind la stele, în vreme ce el îmi povestea cum decurseseră lucrurile în satul său în zilele primei întâlniri cu Rama, cu doisprezece ani înainte de nașterea mea. În noaptea aceea am crezut — se întoarse s-o privească pe Nicole și ea îi observă pasiunea din privire — și încă mai cred astăzi că există un motiv pentru vizita lui Rama, un anume scop pentru apariția sa. Am studiat absolut toate datele referitoare la prima întâlnire, sperând să descopăr vreun indiciu care să-mi explice de ce a venit până aici. Nimic concludent. Am elaborat câteva ipoteze, dar nu am destul material faptic pe care să mă bazez.
Takagishi făcu o nouă pauză pentru a mai lua câteva înghițituri de ceai. Nicole fusese surprinsă, dar și impresionată de profunzimea sentimentelor sale. Răbdătoare, îl așteptă să continue fără a scoate o vorbă.
— Am știut că aveam o șansă reală de a fi selecționat pentru misiune, nu numai datorită lucrărilor mele — inclusiv Atlasul — dar și din cauză că unul din colaboratorii mei cei mai apropiați, Hisanori Akita, era reprezentantul Japoniei în comisia de selecție. Când numărul oamenilor de știință rămași în competiție s-a redus la opt — și eu mă aflam printre aceștia — Akita-san mi-a sugerat că probabil principalii doi candidați vor rămâne David Brown și cu mine însumi. Vă aduceți aminte că până în acel moment nu se efectuase nici o examinare fizică.
Adevărat, își aminti Nicole. Echipajul potențial a fost întâi redus la patruzeci și opt de candidați, care au fost apoi trimiși la Heidelberg pentru controlul fizic. Medicii germani au insistat ca fiecare concurent să treacă toate baremurile. Primul grup a fost format din absolvenții Academiei și cinci din douăzeci au fost eliminați. Inclusiv Alain Blamont.
— Când compatriotul dumneavoastră, Blamont, ce avea deja la activ o jumătate de duzină de misiuni majore pentru ASI, a fost descalificat din cauza unor neînsemnate bătăi cardiace — iar Comisia de Selecție a Astronauților a susținut punctul de vedere al doctorilor, anulându-i apelul — am intrat în panică. Mândrul fizician japonez privea acum țintă în ochii lui Nicole, implorând-o să-l înțeleagă. Îmi era frică că urma să ratez cea mai mare ocazie din cariera mea din cauza unei afecțiuni fizice minore, care nu-mi pusese niciodată probleme. Tăcu pentru a-și alege cu grijă cuvintele. Știu că ceea ce am făcut este urât și dezonorant, dar în acele clipe încercam să mă conving pe mine însumi că șansa mea de a descifra cea mai mare enigmă a umanității nu trebuia să fie anihilată de un grup de doctori înguști la minte, incapabili să definească sănătatea omului altfel decât în valori numerice.
Doctorul Takagishi își continuă relatarea fără înflorituri sau emoție vizibilă. Pasiunea încercată în timpul discuției despre ramani dispăruse; de astă dată frazele sunau monoton, clar și concis. Explică modul cum îl convinsese pe medicul familiei să-i falsifice dosarul și să-i administreze un medicament, menit să împiedice apariția acelor neregularități diastolice pe durata zilelor de examen fizic de la Heidelberg. Totul se desfășurase perfect, deși existase un oarece risc datorită efectelor secundare periculoase ale medicamentului. Takagishi trecuse rigurosul examen medical și în cele din urmă fusese selecționat ca unul din cei doi oameni de știință ai misiunii; celălalt era doctorul David Brown. Nu se mai gândise la această chestiune medicală până cu trei luni în urmă, când Nicole le explicase prima dată despre hotărârea ei de a recomanda folosirea pe parcursul misiunii a sistemului Hakamatsu, în locul obișnuitei scanări săptămânale.
— Vedeți dumneavoastră, explică Takagishi încruntând sprâncenele, dacă s-ar fi folosit vechea metodă, aș fi putut să utilizez același medicament o dată pe săptămână și nici dumneavoastră și nici un alt ofițer biolog nu v-ați fi dat vreodată seama de anomalia mea. Dar un sistem permanent de monitorizare nu poate fi păcălit — medicamentul devine prea periculos când este administrat în mod constant.
Așadar, într-un fel sau altul ai ajuns la o înțelegere cu Hakamatsu, gândi rapid Nicole. Cu ori fără știința lui. Ai trecut în dosar valori care să nu declanșeze alarma în momentul manifestării anormalității tale. Ai sperat că nimeni din cei care vor analiza testele nu va cere un examen biometric complet. Acum înțelegea de ce fusese chemată atât de urgent în Japonia. Și vrei ca eu să-ți păstrez secretul.
— Wakatushi no doryo wa, wakarimasu, spuse blând Nicole în japoneză, pentru a-și exprima simpatia. Îmi dau seama câtă neliniște trebuie să vă provoace. Nu e necesar să-mi explicați în detaliu cum ați falsificat datele sistemului. Făcu o pauză și urmări cum relaxarea se oglindea pe fața interlocutorului. Dar dacă v-am înțeles corect, ceea ce doriți de la mine este să devin complice al falsului dumneavoastră. Admiteți însă, fără îndoială, că nu pot lua în considerație așa ceva dacă nu mă conving de faptul că «minora dumneavoastră problemă» nu reprezintă o potențială primejdie pentru misiune, în caz contrar voi fi obligată să…
— Madame des Jardins, o întrerupse Takagishi, am cel mai mare respect pentru integritatea dumneavoastră. Niciodată, dar niciodată nu v-aș cere să-mi ignorați anomalia cardiacă dacă nu ați fi convinsă că de fapt e o problemă fără importanță. O privi în tăcere câteva secunde. Când mi-a telefonat Hakamatsu, prima reacție a fost să convoc o conferință de presă și să-mi anunț retragerea din misiune. Însă tot gândindu-mă ce voi menționa în declarație, în minte mi-a apărut mereu imaginea profesorului Brown. Un eminent specialist, însă, după părerea mea, un individ prea sigur de propria lui infailibilitate. Cel mai probabil înlocuitor al meu ar urma să fie profesorul Wolfgang Heinrich din Bonn. A publicat multe lucrări excepționale despre Rama, dar el, ca și Brown, crede că aceste vizite sunt pur întâmplătoare, fără a avea vreo legătură cu noi și cu planeta noastră. Pasiunea îi revenise din nou în ochi. Nu pot renunța în acest moment, doar dacă nu mai am altă alternativă. Atât lui Brown cât și lui Heinrich ar putea să le scape dovada de care avem nevoie.
În spatele lui Takagishi, pe cărarea conducând spre principala clădire din lemn a templului, treceau în pas vioi trei călugări budiști. În ciuda frigului, erau îmbrăcați subțire în obișnuitele lor sutane negre-cenușii; în picioarele goale purtau sandale. Omul de știință japonez îi sugeră lui Nicole să-și petreacă restul zilei în biroul medicului său personal, unde putea să studieze dosarul complet și nefalsificat. Dacă ea era dispusă să coopereze, adăugase Takagishi, îi vor pune la dispoziție toate informațiile într-un cub de date, pentru a le lua în Franța și a le cerceta pe îndelete.