— Da, Sfinte Părinte, răspunse americanul. După cum știți, sunt pe punctul de a pleca într-o călătorie de cea mai mare importanță pentru omenire. Ca un bun catolic, am câteva întrebări pe care m-am gândit că ar fi folositor să le discut cu Eminența Voastră. Făcu o pauză. Desigur că nu mă aștept să-mi oferiți toate răspunsurile. Dar poate că mă veți ajuta un pic cu înțelepciunea voastră, acumulată de-a lungul timpului.
Papa aprobă din cap și așteptă ca Michael O’Toole să continue. Cosmonautul respiră adânc.
— Problema care nu-mi dă pace e aceea a mântuirii, chiar dacă ea nu-i decât o parte, cred, a chestiunii și mai cuprinzătoare în a împăca ramanii cu credința noastră.
Sprâncenele papei se ridicară și O’Toole își dădu seama că nu începuse prea bine.
— Nu am dificultăți legate de conceptul lui Dumnezeu care i-a creat pe ramani; acesta e ușor de înțeles. Dar au urmat oare ramanii un model similar de evoluție spirituală, trebuind să fie mântuiți — la un moment oarecare al istoriei lor — la fel ca ființele umane de pe Pământ? Și dacă este așa, l-a trimis Dumnezeu pe Isus, sau pe echivalentul său raman, să-i salveze de păcate? Reprezintă atunci oamenii o paradigmă evolutivă ce se tot repetă de-a lungul și de-a latul universului?
Zâmbetul papei se lărgi aproape într-un rânjet.
— Dumnezeule, generale, exclamă el cu umor, chiar că ai pășit fără să te-ncurci într-un vast teritoriu intelectual. Știi că nu am răspunsuri rapide la întrebări atât de profunde. Specialiștii bisericii discută problemele ridicate de Rama de aproape șaptezeci de ani, iar în ultimul timp aceste cercetări s-au intensificat tocmai datorită descoperirii celei de-a doua nave.
— Dar ce credeți dumneavoastră personal, Sanctitatea Voastră? insistă O’Toole. Creaturile responsabile de construcția acestor incredibile nave spațiale, au comis păcate originare, având astfel nevoie de un salvator? Este istoria lui Isus unică aici pe Terra, sau ea constituie doar un mic capitol într-o carte de o lungime aproape infinită, acoperind toate ființele raționale și constituind o cerință a mântuirii, în scopul de a obține eterna salvare?
— Nu sunt sigur, replică după câteva secunde Sfântul Părinte. Uneori îmi este aproape imposibil să-mi închipui existența altor forme inteligente de viață în univers. Apoi, de îndată ce-mi dau seama că în mod sigur ele nu ne sunt asemănătoare, mă invadează imagini și figuri ce mă fac să-mi amân judecata referitoare la întrebările teologice tocmai puse. Tăcu un moment, reflectând. Dar cea mai mare parte a timpului, îmi imaginez că și ramanii au avut anumite lecții de învățat la început, că Dumnezeu nu i-a creat nici pe ei perfecți și că într-o anumită clipă a dezvoltării lor, El trebuie să le fi trimis pe Isus…
Papa își întrerupse discursul și-l privi atent pe generalul O’Toole.
— Da, continuă el cu o voce blândă, am spus Isus. M-ați întrebat ce cred eu personal. Pentru mine Isus este atât adevăratul salvator, dar și singurul fiu al lui Dumnezeu. El trebuie să fi fost acela trimis ramanilor, chiar dacă sub o altă înfățișare.
Fața lui O’Toole se însenină la remarca pontifului.
— Sunt de acord cu Eminența Voastră, declară emoționat. Prin urmare ființele inteligente sunt unite, peste tot în univers, prin aceeași experiență spirituală. Într-un sens foarte, foarte real, presupunând că atât ramanii cât și Ceilalți au fost salvați, suntem cu toții frați. În definitiv, suntem plămădiți din aceleași elemente chimice de bază. Înseamnă că Raiul nu se limitează doar la oameni, ci include toate ființele care au înțeles mesajul Lui.
— Îmi dau seama unde veți ajunge cu această concluzie, replică Ioan Paul. Cu siguranță însă ea nu e universal acceptată. Chiar în interiorul bisericii există persoane cu o concepție complet diferită despre ramani.
— Vă referiți la grupul care se bizuie pe cuvintele Sfântului Michael din Siena?
Papa încuviință din cap.
— Părerea mea, declară generalul O’Toole, este că interpretarea homocentrică îngustă a predicii Sfântului Michael despre ramani e incorectă. Considerând că această navă extraterestră ar fi un vestitor, precum profeții Elias sau Isaia care au proorocit a doua naștere a lui Hristos, Michael nu limita ramanii în a juca doar un rol îngust în istoria noastră și nici un alt rol existențial. Pur și simplu el explica un posibil punct de vedere, dintr-o perspectivă spirituală omenească.
Pontiful zâmbea din nou.
— Văd că ați cheltuit mult timp și energie gândindu-vă la această problemă. Informațiile mele despre dumneavoastră erau doar parțial corecte. Credința în Dumnezeu, biserică și familie sunt toate menționate în dosar, însă doar o mică mențiune se face despre interesul activ pe care-l aveți în teologie.
— Consider că Newton este de departe cea mai importantă misiune din întreaga mea viață. Vreau să fiu sigur că voi servi cu credință atât omenirea cât și pe Dumnezeu. De aceea încerc să mă pregătesc în toate felurile posibile, inclusiv încercând să descopăr dacă ramanii au sau nu o viață spirituală. Faptul mi-ar putea afecta acțiunile viitoare.
O’Toole făcu o pauză de câteva secunde, apoi continuă:
— Eminența Voastră, au găsit cercetătorii dumneavoastră dovada unei posibile spiritualități ramane, bazându-se pe analiza datelor primei întâlniri?
Ioan Paul al V-lea clătină din cap.
-―Nu chiar. Și, totuși, unul din cei mai devotați arhiepiscopi, un bărbat al cărui zel religios aproape că-i lasă în umbră logica, insistă că ordinea structurală din interiorul primei nave ramane — simetriile, modelele geometrice, proiectul repetat excesiv și bazat pe numărul trei — sugerează un templu. Ar putea să aibă dreptate. Pur și simplu nu știm. Nu avem nici o mărturie în sprijinul naturii spirituale a ființelor care au creat acea primă navă spațială.
— Uluitor! declară generalul O’Toole. Nu m-am gândit niciodată la așa ceva. Un templu! David Brown ar fi șocat. Generalul râse și se explică: Doctorul Brown insistă că noi, oamenii cei ignoranți, nu vom avea niciodată șansa să determinăm scopul unei astfel de nave, întrucât tehnologia constructorilor e atât de avansată — mult peste puterea noastră de înțelegere — încât ne-ar fi imposibil să-l pricepem, fie și numai parțial. Bineînțeles că după el nici nu poate fi vorba de o religie ramană. Ei ar fi lăsat gogorițele superstițioase undeva în trecut, înainte de a dezvolta capacități de construcție pentru o asemenea navă interstelară.
— Doctorul Brown e ateu, nu-i așa? întrebă papa.
O’Toole aprobă din cap.
— Unul înverșunat. Consideră că întreaga gândire religioasă diminuează funcționarea creierului. Cine nu este de acord cu punctul său de vedere e socotit un veritabil idiot.
— Și restul echipajului? Au opinii la fel de puternice în această privință ca doctorul Brown?
— El este cel mai gălăgios, deși am impresia că Wakefield, Tabori și Turgheniev îi împărtășesc concepțiile de bază. Mai straniu e că intuiția îmi spune despre Borzov, comandantul nostru, că are o slăbiciune pentru religie. Acest lucru se întâmplă cu mulți dintre supraviețuitorii Haosului. Oricum ar fi, lui Valerii îi face plăcere să mă descoase despre credința mea.
Generalul O’Toole se opri o clipă, în vreme ce recapitula în gând convingerile religioase ale echipajului Newton.
— Europencele, des Jardins și Sabatini, sunt catolice, dar nici printr-un efort de imaginație n-ar putea fi considerate ca fiind evlavioase. Amiralul Heilmann este luteran în ceea ce privește Paștele și Crăciunul. Takagishi e adept Zen. Nu știu nimic despre ceilalți doi.