— Mi se pare de neconceput, declară Borzov pășind cu un scop bine determinat prin cameră, ca oricare dintre dumneavoastră să uite — chiar și pentru o clipă — că a fost selectat pentru a lua parte la ceea ce s-ar putea dovedi cea mai importantă misiune a tuturor timpurilor. Bazându-mă însă pe ultimele rezultate de la antrenamente, trebuie să admit că încep să am dubii asupra câtorva dintre dumneavoastră.
Unii cred că acest Rama e o copie identică a predecesorului său, fiind la fel de indiferent față de orice creaturi ar intenționa să-l cerceteze, continuă Borzov. Recunosc că, bazându-ne pe datele furnizate de radar în ultimii trei ani, pare să fie cu siguranță de aceeași mărime și configurație. Dar chiar dacă se dovedește a fi tot o navă abandonată, construită de ființe necunoscute dispărute cu mii de ani în urmă, această misiune rămâne mai departe cea mai importantă la care vom participa vreodată. Și cred că ea merită efort maxim de la fiecare.
Generalul sovietic făcu o pauză pentru a-și aduna gândurile. Janos Tabori încercă să pună o întrebare, dar Borzov îl întrerupse, lansându-se iarăși monolog lung.
— Comportarea noastră la ultimele exerciții de antrenament a fost pur și simplu execrabilă. Câțiva dintre dumneavoastră — știți bine cine anume — s-au remarcat, în schimb, ceilalți, la fel de numeroși, s-au comportat ca și cum habar n-ar fi avut de scopurile misiunii. Sunt convins că doi sau trei nici măcar nu s-au obosit să citească procedurile și procesele verbale înainte de începerea exercițiilor. Admit că de obicei sunt plicticoase, dar ați fost cu toții de acord — când ați acceptat posturile, acum zece luni — să le învățați și să urmați întru totul regulamentele. Chiar și aceia fără nici un fel de experiență anterioară de zbor.
Borzov se opri în fața uneia din enormele hărți de pe perete, reprezentând o vedere interioară a unui colț al orașului New York din interiorul primei nave Rama. Zona înaltelor și zveltelor clădiri asemănătoare zgârie-norilor din Manhattan, construite de-a valma pe o insulă din mijlocul Oceanului Cilindric, fusese parțial cartografiată în timpul precedentei întâlniri.
— Peste șase săptămâni avem rendezvous cu un vehicul spațial necunoscut, poate unul care conține un oraș ca acesta; omenirea întreagă se bizuie pe noi pentru a o reprezenta cu cinste. Nu avem nici o modalitate de a ști ce vom găsi acolo. S-ar putea ca orice pregătiri vom fi făcut până atunci să nu fie de ajuns. De aceea cunoașterea procedurilor pre-elaborate trebuie să fie perfectă și automată, așa încât mintea noastră să fie liberă să facă față oricăror condiții neobișnuite.
Comandantul se așeză în capul mesei.
— Exercițiul de astăzi s-a dovedit aproape un dezastru. Puteam foarte ușor să pierdem trei valoroși coechipieri, ca și unul din cele mai costisitoare elicoptere construite vreodată. O dată în plus vreau să vă reamintesc tuturor prioritățile misiunii, așa cum au fost ele stabilite de Agenția Spațială Internațională și de Consiliul Guvernelor. Prioritatea supremă este siguranța echipajului. A doua prioritate o constituie analiza și/sau determinarea oricărei amenințări îndreptate asupra Terrei. Borzov se uită țintă la Brown, care-i răspunse la provocare cu o privire ca de piatră.
Numai după ce aceste două priorități sunt satisfăcute și nava ramană este considerată inofensivă, capturarea unuia sau a mai multor bioți capătă vreo semnificație aparte.
— Aș dori să-i amintesc generalului Borzov, interveni aproape imediat cu voce sonoră David Brown, că unii dintre noi nu consideră că prioritățile trebuie aplicate orbește într-o ordine anume. Importanța bioților pentru comunitatea științifică nu poate fi subliniată îndeajuns. Cum am afirmat de multe ori, atât în întâlnirile cu astronauții, cât și într-o serie de apariții televizate, dacă acest Rama se aseamănă cu primul — ceea ce înseamnă că ne va ignora complet existența — iar noi vom proceda cu mănuși, nereușind să capturăm nici măcar un singur biot înainte de abandonarea navei și de întoarcerea pe Pământ, atunci o ocazie absolut unică pentru știință va fi sacrificată doar în scopul calmării politicienilor.
Borzov încercă să răspundă, dar doctorul Brown se ridică și începu să gesticuleze emfatic cu ambele mâini.
— Nu, vă rog să mă ascultați până la capăt. M-ați acuzat în special de incompetență și am dreptul la replică. Ridică o hârtie și o flutură în fața lui Borzov. Iată condițiile inițiale ale exercițiului de simulare de astăzi, definite de inginerii dumneavoastră. În caz că le-ați uitat, să vă reîmprospătez memoria în câteva puncte esențiale. Condiția de bază nr. 1: ne apropiem de sfârșitul misiunii și s-a stabilit deja cu certitudine că Rama II e complet pasiv și nu reprezintă o amenințare pentru Pământ. Condiția de bază nr. 2: în timpul expediției, bioții au fost văzuți sporadic și niciodată în grup.
Din expresiile celorlalți, David Brown își dădu seama că prezentarea sa se bucura de succes. Răsuflă adânc și continuă:
— După citirea condițiilor date, am presupus că acest exercițiu special constituie ultima noastră șansa de a captura un biot. În timpul testului m-am tot întrebat ce ar însemna dacă am aduce unul sau chiar mai mulți înapoi pe Pământ; de-a lungul întregii istorii, singurul contact absolut sigur cu o cultură extraterestră a avut loc în anul 2130, când astronauții noștri au urcat în acea primă navă spațială Rama.
Și totuși, beneficiul științific pe termen lung al întâlnirii este mai mic decât cel pe care am fi putut sconta. Adevărat, avem maldăre de date obținute de la sensori îndepărtați, inclusiv informații rezultate din disecția bietului păianjen efectuată de doctorul Laura Ernst. Cosmonauții însă au adus acasă un singur produs artificial, o mică piesă dintr-un soi de floare biomecanică ale cărei caracteristici fizice s-au schimbat ireversibil, înainte să-i fi înțeles cineva misterele. Din acea primă excursie nu mai avem nici o altă amintire. Nici o scrumieră, nici un pahar, nici măcar vreun tranzistor de la un dispozitiv care să ne dea o idee despre ingineria ramanilor. Azi avem o a doua șansă.
Doctoral Brown privi tavanul circular de deasupra. Vocea îi era fermă.
— Dacă am găsi cumva și am transporta doi sau trei bioți diferiți pe Pământ, și dacă am putea analiza aceste creaturi ca să le aflăm secretele, atunci misiunea noastră va însemna fără îndoială cel mai important eveniment istoric al tuturor timpurilor. Pentru că înțelegând profunzimea minților inginerilor ramani, vom obține — într-un sens real — un prim contact.
Chiar și Borzov era impresionat. Așa cum făcuse adesea, David Brown își folosise elocința pentru a transforma o înfrângere într-o victorie parțială. Generalul sovietic decise să schimbe tactica.
— Totuși, declară el, să nu uităm niciodată că vieți omenești sunt în joc și că nu trebuie întreprins nimic care să le afecteze securitatea. Aruncă o privire echipajului. Vreau să aduc atât bioți, cât și alte eșantioane de pe Rama, la fel de mult cum doriți și dumneavoastră, dar trebuie să recunosc că această hazlie ipoteză că a doua navă va fi identică cu prima mă deranjează foarte mult. Ce dovezi avem noi că ramanii — sau oricine ar fi ei — sunt binevoitori? Nici una. Ar putea fi periculos să capturăm prea devreme un biot.