— Ce ți-a spus Vulturul? o întrebă Max.
— Același lucru pe care l-a spus altor douăzeci de oameni din sală care i-au pus aceeași întrebare, răspunse Nicole. Pentru cei repartizați pentru Transportor, nu e posibilă nici o schimbare… Vor fi reconsiderate numai cerințele celor programați pentru transferarea la Baza de Tranzit.
— În acel moment… ăăă, a cedat Nai? întrebă Eponine.
— Da, răspunse Nicole. Până atunci s-a ținut destul de bine. Când a venit la început în apartamentul nostru, după ce s-au afișat listele prima dată, m-am gândit că e extraordinar de calmă… Probabil, la început a fost convinsă că repartizarea lui Galileo e o greșeală de redactare.
— Înțeleg cum trebuie să se simtă, spuse Eponine. Recunosc că și mie mi-a stat inima-n loc câteva clipe, până am văzut că toți ceilalți suntem pe lista de transfer pentru Baza de Tranzit.
— Pun pariu că Nai nu e singura supărată de felul în care s-au făcut repartizările, spuse Max.
Se ridică și începu să se plimbe prin cameră.
— Treaba asta chiar că e o mizerie, spuse el clătinând din cap. Ce ne-am fi făcut dacă Marius ar fi fost repartizat pentru Transportor?
— E simplu, răspunse repede Eponine. Am fi cerut amândoi să mergem cu fiul nostru.
— Da, spuse Max după un moment de gândire. Cred că ai dreptate.
— Asta discută acum Patrick și Nai, spuse Nicole. Le-au cerut tinerilor să iasă, ca să poată vorbi între patru ochi.
— Credeți că Nai poate face față acestui stres suplimentar atât de curând după… ăă… incident? întrebă Eponine.
— N-are de ales, spuse Max. Le-au mai rămas doar două ore ca să ia o decizie.
— Acum două ore mi s-a părut că se simte mult mai bine, spuse Nicole. E clar că sedativul ușor își făcuse efectul… Cred că pe Nai a speriat-o cel mai mult propria izbucnire.
— Chiar l-a atacat pe Vultur? întrebă Eponine.
— Nu… Un robot a imobilizat-o imediat după ce a țipat, spuse Nicole. Dar își pierduse controlul… ar fi putut face orice.
— Fir-ar a dracului de treabă! exclamă Max. Dacă cineva mi-ar fi spus cât am stat în Orașul de Smarald că Nai e capabilă de violență, i-aș fi spus…
Nicole îl întrerupse.
— Numai un părinte poate să înțeleagă sentimentele puternice pe care le are o mamă când e vorba de copilul ei. Nai se simțea frustrată de luni întregi… Nu-i aprob reacția, dar în mod sigur înțeleg…
Nicole se opri. Bătaia din ușă se repetă. Câteva secunde mai târziu, Patrick intră în cameră.
— Mamă, trebuie să vorbesc cu tine.
— Eu și Eponine ieșim pe hol, spuse Max. E bine așa?
— Mulțumesc, Max… Da, v-aș fi recunoscător, spuse Patrick cu greu.
Nicole nu-l mai văzuse atât de supărat.
— Nu știu ce să fac, spuse Patrick de îndată ce rămase singur cu Nicole. Totul se întâmplă atât de repede… nu cred că Nai judecă limpede, dar se pare că nu sunt în stare…
Glasul i se stinse.
— Mamă, ea vrea ca noi toți să solicităm reconsiderare. Toți. Tu, eu, Kepler, Maria, Max… Toți… Spune că altfel Galileo se va considera abandonat.
Nicole își privi fiul. Patrick mai avea puțin și plângea. N-a trăit destul pentru a face față unei crize ca aceasta, se gândi ea. A fost treaz numai zece ani și ceva.
— Ce face Nai acum? întrebă ea cu blândețe.
— Meditează, răspunse Patrick. Spunea că asta o va calma și-i va vindeca spiritul… Și-i va da tărie…
— Se așteaptă ca tu să ne convingi pe noi ceilalți?
— Da… Dar, mamă, Nai nici măcar nu s-a gândit că cineva ar putea să nu fie de acord cu propunerea ei. N-are nici o îndoială că asta trebuie să facem.
Durerea lui Patrick era evidentă.
— Tu ce crezi că ar trebui să facem? întrebă Nicole după o perioadă de tăcere.
— Nu știu, răspunse Patrick începând să se plimbe cu pași mari prin cameră. Ca toți ceilalți, de îndată ce lista a fost afișată, am remarcat că toți membrii activi ai Consiliului sunt transferați în Transportor, la fel și majoritatea oamenilor care au fost luați din camerele normale de locuit. Oamenii care ne plac și pe care îi respectăm, precum și majoritatea octopăianjenilor, merg la Baza de Tranzit… Dar o înțeleg pe Nai. Nu poate suporta gândul că Galileo va fi izolat, rupt definitiv de singurul sistem de sprijin pe care l-a cunoscut…
Ce-ai face în locul lui Nai? o întrebă pe Nicole un glas lăuntric. Tu n-ai intrat în panică azi, când te-ai temut că ai putea fi despărțită de Benjy?
— Vrei să vorbești cu ea, mamă, după ce termină meditația? o rugă Patrick. Pe tine te va asculta. Nai a spus întotdeauna că are mare respect pentru înțelepciunea ta.
— Vrei să-i spun ceva anume? întrebă Nicole.
— Spune-i… zise Patrick frângându-și mâinile, Spune-i că nu are ea căderea să decidă ce e mai bine pentru toți cei din grupul nostru. Ea trebuie să se concentreze pe propriile hotărâri.
— E un sfat bun, spuse Nicole. Spune-mi, Patrick, te-ai hotărât ce ai să faci dacă Nai decide să meargă în Transportor și noi ceilalți nu o urmăm?
— Da, mamă, spuse încet Patrick. Voi merge cu Nai și Galileo.
Nicole își parcă scaunul cu rotile într-un colț în fața ferestrei de observație. Era singură, așa cum solicitase. După-amiaza fusese atât de plină de emoții încât se simțea secătuită. La început, Nicole se gândise că întâlnirea ei cu Nai a decurs foarte bine. Nai îi ascultase cu atenție sfaturile, fără să comenteze. De aceea rămase uluită o oră mai târziu când Nai, spumegând de mânie, o înfruntase de față cu Max, Eponine și Ellie. De fapt, îi înfruntase pe toți.
— Patrick mi-a spus că nici unul dintre voi n-o să meargă cu noi, spusese Nai. Acum văd cum îmi este răsplătit devotamentul constant din toți acești ani… Mi-am smuls băieții din căminul lor din loialitate față de voi, prietenii mei… I-am lipsit pe Galileo și Kepler de o copilărie normală din respect și admirație pentru tine, Nicole, modelul meu… Iar acum, când vă rog și eu o dată ceva…
— Ești nedreaptă, Nai, spuse cu blândețe Ellie. Noi toți te iubim și suntem profund tulburați de toată treaba asta… Am fi mers cu tine și Galileo dacă am fi considerat…
— Ellie, Ellie, o întrerupse Nai, căzând în genunchi în fața prietenei sale și izbucnind în lacrimi. Ai uitat toate orele pe care le-am petrecut cu Benjy în Avalon?… Da, recunosc că am făcut-o din proprie voință, dar crezi că m-aș fi dedicat atât de mult lui Benjy daca nu era fratele tău și dacă tu nu erai cea mai bună prietenă a mea?… Te iubesc, Ellie… Am nevoie de sprijinul tău… Te rog, te rog să vii cu mine. Măcar tu și Nikki…
Și Ellie plânsese. Înainte ca discuția să se termine. nimeni din cameră nu avea ochii uscați. La sfârșit, Nai își ceruse iertare de la fiecare.