Kepler ceruse ajutorul întregii familii extinse în cazul unei certe cu mama sa, însă nu avu loc nici o dispută. Nai fu de acord că fiul ei nu trebuie lipsit de plăcerea de a fi tată. Ba chiar sugeră, cu mărinimie, că și Patrick poate să-și reevalueze decizia, dar soțul ei răspunse repede că ea a trecut de vârsta la care să poată avea copii și, în plus, el era deja tată pentru Galileo și Kepler, în multe privințe.
Nicole, Patrick, Nai și Kepler fură lăsați singuri într-un apartament, pentru despărțirea finală. Fusese o zi a lacrimilor și a emoțiilor devastatoare. Toți patru erau epuizați emoțional. Două mame spuneau adio pentru totdeauna fiilor lor. Ultimele lor comentarii avură și ele o asemănare înduioșătoare. Nai îi ceru lui Nicole să-l călăuzească pe Kepler cu înțelepciunea ei. Nicole o rugă pe Nai să-i ofere în continuare lui Patrick dragostea ei necondiționată, lipsită de egoism.
Apoi Patrick ridică ambele bagaje și le aruncă pe umeri. În timp ce Nai și cu el ieșeau pe ușă, Kepler stătea lângă Nicole și o ținea de mână. Abia după ce ușa se închise, Nicole dădu drumul râului de lacrimi. Adio, Patrick, se gândi ea cu durere. Adio Genevieve, Simone și Katie. Adio, Richard.
7
Visele veneau unul după altul, uneori fără pauză. Henry râdea de ea pentru că e neagră, apoi un coleg de facultate îngâmfat o oprea să facă o greșeală gravă în timpul unei banale operații de amigdale. Nicole mergea pe o plajă cu nisip și deasupra capului ei atârnau nori negri. In depărtare, o siluetă tăcută, cu glugă, îi făcea semn să se apropie. Asta-i Moartea, își spuse Nicole în vis. Dar era o glumă sinistră. Când ajunse lângă siluetă și-i atinse mâna întinsă, Max Puckett își scoase gluga și izbucni în râs.
Se târa în genunchi într-o conductă de ciment întunecoasă, de sub pământ. Genunchii ei începuseră să sângereze. Sunt aici, spuse glasul lui Katie. Unde ești? întrebă Nicole frustrată. Sunt în spa-te-le tău, ma-mă, spuse Benjy. Apa începu să umple conducta. Nu pot să-i găsesc. Nu pot să-i ajut.
Nicole înotă cu dificultate. Curentul din conductă era puternic. O luă cu el, o scoase afară, deveni un pârâu într-o pădure. Hainele lui Nicole se agățară într-o tufă care atârna peste pârâu. Se ridică în picioare și se eliberă. Porni pe o potecă.
Era noapte. Auzea câteva păsărele și vedea luna deasupra prin câte o spărtură din coroanele copacilor înalți. Poteca șerpuia înainte și înapoi. Ajunse la o bifurcație. Pe unde s-o iau? se întrebă Nicole în vis. Vino cu mine, spuse Genevieve, ieșind din pădure și luând-o de mână. Ce cauți aici? spuse Nicole. Genevieve râse. Aș putea să te întreb același lucru.
Katie, tânără, venea pe potecă înspre ele. Bună, mamă, spuse ea, luând-o pe Nicole de cealaltă mână. Te deranjează dacă merg cu tine? Deloc, răspunse Nicole.
Pădurea se îndesea în jurul lor. Nicole auzi pași în spate și se întoarse din mers. Patrick și Simone îi întoarseră zâmbetul. Aproape am ajuns, spuse Simone. Unde mergem? întrebă Nicole. Dumneavoastră trebuie să știți, doamnă Wakefield, răspunse Maria. Dumneavoastră ne-ați spus să venim. Fata mergea acum alături de Patrick și Simone.
Nicole și cei cinci tineri intrară într-un luminiș. În mijloc ardea un foc de tabără. Omeh veni din cealaltă parte a focului și-i salută. După ce formară un cerc în jurul focului, șamanul își dădu capul pe spate și începu să cânte în senufo. Sub privirile lui Nicole, fața lui Omeh începu să se cojească de piele, dezvăluindu-i craniul înspăimântător. Totuși incantația continua. Nu, nu, spuse Nicole. Nu.
— Ma-ma, spuse Benjy. Trezește-te, ma-ma… Visezi urât.
Nicole se frecă la ochi. Văzu o lumină în cealaltă parte a camerei.
— Cât e ceasul, Benjy? întrebă ea.
— E târziu, ma-ma, răspunse el zâmbind. Kepler a ple-cat cu ceilalți la mi-cul dejun… Am vrut să te lă-săm să dormi.
— Mulțumesc, Benjy, spuse Nicole mișcându-se ușor pe rogojină.
Simți durerea din șold. Se uită prin cameră și-și aduse aminte că Patrick și Nai plecaseră.’ Pentru totdeauna, se gândi Nicole, luptându-se cu revenirea durerii.
— Vrei să faci un duș? întrebă Benjy. Aș putea să te-ajut să te dez-braci și să te duc în bra-țe la duș.
Nicole își privi fiul ei care începea să chelească. Am greșit făcându-mi griji pentru tine, se gândi ea. Te-ai fi descurcat grozav fără mine.
— Vai, Benjy, mulțumesc, spuse ea. Ar fi foarte plăcut.
— Am să în-cerc să fiu blând, spuse el descheind nasturii halatului mamei sale. Dar te rog să-mi spui dacă te doa-re.
După ce o dezbrăcă de tot, Benjy o luă în brațe și porni cu ea către duș. După doi pași se opri.
— Ce s-a întâmplat, Benjy? întrebă Nicole. Benjy zâmbi fâstâcit.
— N-am gân-dit pla-nul prea bine, ma-ma, spuse el. Trebuia mai întâi să po-tri-vesc apa.
Se întoarse, o așeză pe Nicole la loc pe rogojină și se duse la duș. Nicole auzi apa curgând.
— Po-tri-vit de fier-bin-te, nu-i așa? strigă el.
— Așa e, răspunse Nicole.
După câteva secunde, Benjy se întoarse și o ridică în brațe.
— Am pus două pro-soa-pe pe jos, ca să nu-ți fie prea ta-re sau prea frig, spuse el.
— Mulțumesc, fiule.
Benjy vorbi cu ea în timp ce Nicole stătea pe prosoapele de pe podea și lăsa apa înviorătoare să-i curgă pe corp. Îi aduse săpun și șampon când i le ceru. După ce termină, Benjy își ajută mama să se șteargă și să se îmbrace. Apoi o duse spre scaunul cu rotile.
— Apleacă-te, te rog, spuse Nicole când el o așeză în scaun.
Îl sărută pe obraz și-i strânse mâna.
— Îți mulțumesc pentru tot, Benjy, spuse ea neputând să-și rețină lacrimile care-i inundau ochii. Mi-ai fost de mare ajutor. Ai fost minunat.
Benjy stătea lângă mama sa, tot numai zâmbet.
— Te iu-besc, ma-ma. Sunt fe-ri-cit să te ajut.
— Și eu te iubesc, fiule, spuse Nicole, strângându-i iar mâna. Acum vii cu mine la micul dejun?
— Ăsta era pla-nul meu, spuse Benjy, continuând să zâmbească.
Înainte ca Nicole și Benjy să termine de mâncat, Vulturul veni spre ei în sala cantinei.
— Doctorul Blue și cu mine te vom aștepta în camera ta, spuse Vulturul. Vrem să-ți facem un consult fizic amănunțit.
Când Nicole și Benjy se întoarseră, în cameră fusese deja instalat un echipament medical sofisticat. Doctorul Blue injectă alte microsonde direct în pieptul lui Nicole și un alt set de sonde în regiunea rinichilor. Pe toată durata consultului, Vulturul și doctorul Blue conversară în limba în culori a octopăianjenilor. Benjy își ajută mama când i se ceru să se ridice sau să se miște. Era absolut fascinat de talentul Vulturului de a vorbi în culori.
— Cum ai în-vă-țat să faci asta? îl întrebă Benjy pe Vultur la un moment dat.
— Tehnic vorbind, n-am învățat nimic, răspunse Vulturul. Cei care m-au proiectat au adăugat la structura mea o pereche de subsisteme specializate, unul care să-mi permită să interpretez culorile octopăianjenilor, iar celălalt să facă pe fruntea mea modelele colorate.