— Nu înțelegi, Nicole, sărise Michael cel Mare de pe scaunul său pentru a suta oară, noi toți participăm la marele experiment al lui Dumnezeu. Acest întreg univers, nu doar galaxia noastră, ci toate galaxiile care se întind până la capătul cerului, îi va furniza lui Dumnezeu o singură informație esențială… El caută perfecțiunea, căci o dată ce universul e pus în mișcare prin transformarea energiei în materie, acest mic set de parametri inițiali va evolua, de-a lungul miliardelor de ani și va ajunge la o armonie perfectă, o mărturie a iscusinței desăvârșite a Creatorului…
Lui Nicole îi fusese destul de greu să priceapă matematica superioară, dar în mod sigur înțelese esența diagramelor pe care le trasase Sfântul Michael pe planșa din birou.
— Așadar, în momentul de față, îi spusese Nicole extraterestrului cu păr buclat și ochi albaștri, există nenumărate alte universuri în evoluție, fiecare fiind întemeiat de Dumnezeu în condiții inițiale diferite, iar Dumnezeu v-a strecurat cumva pe tine, pe Vultur, Baza de Tranzit și Rama în interiorul acestui proces de evoluție pentru a dobândi informații? Iar scopul tuturor acestora lucruri este ca Dumnezeu să poată stabili o construcție matematică asociată cu creația care va produce întotdeauna un rezultat armonios?
— Exact, răspunsese Sfântul Michael arătând din nou spre diagramă. Imaginează-ți că acest sistem de coordonate pe care l-am desenat este o reprezentare simbolică, bidimensională a hipersuprafeței disponibile de parametri care definesc momentul creației, momentul în care energia se transformă pentru prima dată în materie. Orice aranjament sau vector reprezentând un anume set de condiții inițiale pentru un univers dat poate fi reprezentat ca un singur punct pe diagrama mea. Dumnezeu caută și a căutat mereu un set de condiții inițiale foarte special, dens, închis, localizat pe această hipersuprafață matematică. Acest set special pe care-l caută El are proprietatea că oricare din elementele lui, adică orice matrice de condiții pentru momentul creației aleasă din interiorul acestui set, va produce un univers care, până la urmă, va avea ca rezultat armonia.
Aici intervenise Michael O’Toole.
— Este aproape imposibil să creezi un univers în care toate ființele vor ajunge, în cele din urmă, să proclame slava lui Dumnezeu, spusese Michael cel Mare. Dacă nu există suficientă materie, explozia și inflația momentului creației are ca rezultat un univers ce se dilată veșnic, fără să existe suficientă interacțiune a componentelor individuale în timpul evoluției pentru a produce și a întreține viața. Dacă există prea multă materie, atunci nu e destul timp ca viața și inteligența să se dezvolte pe deplin înainte ca gravitația să provoace Marea Criză, care pune capăt universului.
— Haosul îl încurcă și pe Dumnezeu însuși, explică Sfântul Michael. Haosul este rodul tuturor legilor fizicii care guvernează evoluția oricărui univers creat. El împiedică prezicerea cu acuratețe a rezultatelor proceselor la scară mare, astfel încât Dumnezeu nu poate, a priori, să calculeze pur și simplu ce se va întâmpla în viitor și, drept urmare, să izoleze prin metode analitice zonele de armonie… Pentru El, singurul mod posibil de a găsi ce caută este experimentarea…
— Structura ce se opune proiectului lui Dumnezeu este copleșitoare, adăugă Michael cel Mare. Pentru ca Dumnezeu să reușească, nu numai că viața și inteligența trebuie să evolueze pornind de la particulele subatomice brute pe care cataclismele stelare le transformă în atomi, ci mai mult: această viață trebuie să atingă un anume nivel de conștiință de sine în plan spiritual și un anume nivel de abilitate tehnică, astfel încât să poată transforma în mod activ totul în jur…
Așadar, se gândi Nicole în camera ei, Dumnezeu este supremul proiectant, supremul inginer. El modelează momentul creației în așa fel încât, miliarde de ani mai târziu, ființele vii să confirme minunea creației…
— Există ceva ce tot nu înțeleg, spusese Nicole către sfârșitul serii. De ce trebuie să creeze Dumnezeu atâtea universuri pentru a desfășura acest experiment? O dată ce existența unui rezultat armonios s-a verificat, sarcina nu devine ușoară? Nu pot fi multiplicate, pur și simplu, condițiile inițiale pentru acel univers?
— Asta nu e o problemă suficient de grea pentru Dumnezeu, răspunsese Sfântul Michael. Dumnezeu vrea să cunoască amploarea zonei de armonie din hipersuprafața parametrilor creației, plus toate caracteristicile matematice ale zonei… În plus, cred că încă nu-ți dai seama de amploarea problemei lui Dumnezeu. Numai o fracțiune minusculă din toate universurile posibile poate sfârși prin a fi armonioasă. Rezultatul natural al transformării energiei în materie este un univers fără viață sau, cel mult, având creaturi vremelnice agresive care sunt mai mult distructive decât constructive.
Chiar și o regiune mică de armonie într-un univers în evoluție este un miracol… De asta întregul proiect constituie așa o provocare pentru Dumnezeu.
Michael cel Mare sărise din nou.
— Dumnezeu caută un univers care, înainte să moară în Marea Criză, atinge o armonie totală. Asta nu înseamnă doar că toate speciile din toate lumile conlucrează pentru binele comun, ci și că toate particulele subatomice ale creației Lui participă în mod activ la acea armonie… O vreme, nici eu n-am înțeles întreaga grandoare a acestei idei. Apoi Sfântul Michael mi-a povestit despre o specie care creează ființe vii din piatră și țărână, cum a făcut Dumnezeul nostru biblic, prin transmutarea și rearanjarea elementelor. Armonia totală impune ca speciile avansate, ca noi, să-și folosească uneltele tehnice pentru a transforma lucrurile neînsuflețite, fără viață, în creaturi care să contribuie la armonie…
Nicole își aminti că în acest punct al conversației anunțase că mintea ei e supraîncărcată și că vrea să meargă la culcare. Sfântul Michael o rugase să mai stea câteva minute, ca el să poată rezuma acea discuție pe care el o considera puțin dezorganizată.
— Întorcându-ne la prima ta întrebare, spusese Sfântul Michael, fiecare Bază de Tranzit face parte dintr-o inteligență ierarhică având menirea de a aduna informații din această galaxie. Cele mai multe galaxii, inclusiv Calea Lactee, au o singură superstație, pe care noi o numim Prim Monitor, localizată undeva în apropierea centrului galactic. Dumnezeu a creat setul de Prim Monitoare în același moment în care a luat ființă universul și apoi l-a folosit ca să afle cât mai multe cu putință despre procesul evolutiv. Bazele de Tranzit, Transportoarele și toate celelalte construcții tehnice pe care le-ai văzut au fost proiectate, la rândul lor, de Prim Monitor. Întreaga activitate, inclusiv ce s-a petrecut de când prima navă spațială Rama a intrat, cu ani în urmă, în sistemul vostru solar, are ca obiectiv perfecționarea, pentru uzul Creatorului, a criteriilor cantitative care vor permite ca universurile succesive să sfârșească într-o minunată armonie, în ciuda tendințelor haotice ale legilor naturii.
Nicole fluierase.
— Conversația asta a fost absolut năucitoare, spusese ea, activându-și scaunul cu rotile. Acum sunt epuizată.
Dar nu atât de epuizată încât să pot dormi, se gândi ea. Cum ar putea dormi cineva după ce i s-a explicat scopul universului? Nicole râse în sinea ei. Nu pot să-mi închipui ce ar fi spus Richard după discuția asta… Fără îndoială, l-ar fi apreciat pe Sfântul Michael, dar ar fi avut sute de întrebări… Am fi făcut dragoste de îndată ce am fi intrat în camera asta și apoi am fi vorbit toată noaptea…