Razboi pe Rama

— Așadar, tot acest preambul, pe lângă faptul că e fascinant, reprezintă o modalitate elaborată de a-mi cere scuze?

Ellie dădu din cap și Archie emise o bandă lată de culoare stacojie, urmată de un strălucitor albastru-verde.

— Pot să pun o întrebare înainte de a continua? spuse Nicole întorcându-se spre octopăianjen. Din ceea ce ne-ai spus, presupun că tu și colonia ta ați urcat la bordul Ramei III în perioada în care noi toți dormeam. Știați că noi suntem acolo?

Archie răspunse că octopăianjenii au presupus existența oamenilor în habitatul din nordul îndepărtat, dar că n-au știut sigur decât după ce învelișul extern al habitatului oamenilor a fost spart. La acea vreme, conform spuselor lui Archie, colonia octopăianjenilor se afla deja la fața locului de doisprezece ani omenești.

— Archie spune că a insistat să-ți prezinte chiar el aceste scuze, spuse Ellie, uitându-se la tatăl ei și așteptând ca el să răspundă.

— În regulă, o accept, cred, spuse Richard. Deși habar n-am care ar fi protocolul corespunzător…

Archie îi ceru lui Ellie să definească termenul „protocol”. Nicole râse.

— Uneori, Richard, ești atât de gomos!

— Oricum, spuse Ellie, ca să câștigăm timp, restul am să vi-l povestesc eu. După spusele lui Archie, însemnările rămase de la colonia cealaltă de octopăianjeni arată că aceștia au făcut pe voi un număr de experimente, cele mai multe dintre ele fiind declarate ilegale în acele colonii de octopăianjeni la care Archie se referă ca fiind „foarte avansate”. Un experiment, după cum adesea ai sugerat, tată, a presupus introducerea în creierul tău a unei serii de microbi specializați ca să-ți șteargă amintirile timpului cât ai stat la octopăianjeni. Eu le-am spus lui Archie și celorlalți că experimentul cu memoria a reușit în mare parte, dar nu complet… Experimentul cel mai complex pe care l-au realizat asupra corpului tău a fost o încercare de a-ți modifica sperma. Colonia de octopăianjeni de atunci nu știa încotro merge Rama II. Ei s-au gândit că poate oamenii și octopăianjenii vor coexista secole întregi, poate chiar milenii și au hotărât că e absolut esențial ca aceste două specii să comunice între ele… Așadar, au încercat să modifice cromozomii din sperma ta astfel încât progenitura ta să aibă atât o capacitate extinsă de vorbire, cât și o mai bună percepție vizuală a culorilor descompuse. Pe scurt, au încercat să mă manipuleze genetic încă înainte de a mă naște, astfel încât să pot să comunic cu ei fără dificultate. Pentru asta, au introdus în corpul tău o serie de creaturi speciale…

Ellie se opri. Richard și Nicole se uitau uluiți la ea.

— Așadar, ești un fel de hibrid? întrebă Richard.

— Un pic, se poate, spuse Ellie, râzând ca să împrăștie încordarea. Dacă am înțeles bine, numai câteva mii din cele trei miliarde de kilobaze care definesc genomul meu au fost modificate… Și, fiindcă a venit vorba, Archie și ceilalți octopăianjeni ar vrea să reconfirme, în scopuri de cercetare științifică, faptul că sunt într-adevăr produsul de concepție rezultat dintr-o spermă modificată. Ar dori să preleveze de la amândoi sânge și alte mostre de celule, ca să poată concluziona fără echivoc că n-am rezultat dintr-o împreunare „normală” a voastră. Ar vrea să știe cu certitudine dacă ușurința cu care le înțeleg limba a fost într-adevăr „fabricată” și nu e doar un noroc incredibil.

— Dar acum ce mai contează? întrebă Richard. După părerea mea, singurul lucru care contează este că puteți comunica…

— Mă uimești, tată — tu care întotdeauna ai fost însetat de cunoaștere… Societatea octopăianjenilor pune informația în vârful scării valorilor. Ei sunt practic siguri deja, în urma testelor la care m-au supus, plus însemnările păstrate de la cealaltă colonie de octopăianjeni, că sunt cu adevărat rezultatul unei sperme modificate. Totuși, analizarea amănunțită a genelor voastre le-ar permite să aibă confirmarea acestui fapt.

— În regulă, spuse Nicole după o scurtă ezitare. Accept. Se duse și o îmbrățișă pe Ellie.

— Indiferent în ce fel ai fost concepută, ești fiica mea și te iubesc din toată inima. Și sunt sigură că va fi și tatăl tău de acord, după ce va fi avut timp să se gândească la asta, adăugă ea uitându-se la Richard.

Nicole îi zâmbi lui Archie. Octopăianjenul emise banda stacojiu lată, urmată de una albastru cobalt mai îngustă și una galben strălucitor. În limba octopăianjenilor, propoziția însemna „Mulțumesc”.

În dimineața următoare, Nicole își dori să fi pus ceva mai multe întrebări înainte de a se oferi să-i ajute pe octopăianjeni în cercetarea lor științifică. Chiar după micul dejun, lui Archie, constantul lor însoțitor extraterestru, i se alăturară alți doi octopăianjeni. Unul dintre noii veniți, prezentat de Ellie ca fiind „doctorul Blue — un distins medic savant”, îi lămuri ce se va petrece. Testele lui Richard aveau să fie simple și directe. În esență, octozii voiau doar suficiente date despre Richard pentru a corobora însemnările diacronice făcute în timpul șederii lui, cu ani în urmă, în colonia celorlalți octopăianjeni.

În ceea ce o privea pe Nicole, întrucât baza de date a octopăianjenilor nu conținea informații fiziologice despre ea, iar octozii învățaseră deja în urma examinării minuțioase a lui Ellie că felul în care se exprimă particularitățile genetice e dominat de contribuția mamei, se impunea o procedură mult mai complicată. Doctorul Blue propuse să realizeze o serie de teste complexe pe Nicole, dintre care cel mai important presupunea strângerea de date, în interiorul corpului ei, de către o duzină de creaturi micuțe, spiralate, lungi de aproximativ doi centimetri și late cât un ac cu gămălie. Nicole se trase înapoi îngrozită când dădu cu ochii de creaturile subțirele care forfoteau într-un fel de pungă de plastic ținută de doctorul Blue.

— Dar credeam că nu vă trebuie decât codul meu genetic, pe care-l conține fiecare celulă în parte, spuse Nicole. Nu e nevoie să…

Culori aprinse înconjurau capul doctorului Blue când octopăianjenul o întrerupse pe Nicole.

— Deocamdată, tehnicile noastre de extragere a informațiilor conținute de genomul vostru nu sunt foarte avansate, îi spuse doctorul Blue lui Ellie, care traduse. Metodele noastre ar funcționa cel mai bine dacă am avea multe celule, prelevate din mai multe organe și subsisteme biologice diferite.

Apoi doctorul îi mulțumi din nou politicos lui Nicole pentru cooperare, terminând cu propoziția din benzi albastru-cobalt și galben luminos pe care ea învățase deja s-o interpreteze. Partea albastră a lui „mulțumesc” se prelinse pe partea laterală a capului doctorului Blue, producând un frumos efect vizual care o distrase pe moment pe lingvista Nicole. Așadar, păstrarea riguroasă a acelor benzi de culoare trebuie să fie un comportament învățat, se gândi ea. Iar doctorul nostru are un fel de defect de vorbire.

Nicole redeveni atentă câteva minute mai târziu, când doctorul Blue explică faptul că acele creaturi spiralate îi vor pătrunde în corp prin piele și vor rămâne acolo o jumătate de oră. Groaznic, își spuse imediat Nicole cu scârbă, seamănă cu niște lipitori!