— O, franțuzoaico, spuse el ridicând-o jumătate de metru de la podea și îmbrățișând-o furtunos, ce dor mi-a fost de tine!
8
Archie știa să facă tot felul de scamatorii cu mingi colorate. Octopăianjenul putea să prindă două mingi deodată și să le arunce în direcții total diferite. Putea chiar să jongleze cu șase mingi simultan, folosind patru tentacule, căci îi ajungeau celelalte patru ca să-și mențină echilibrul. Copiilor le plăcea la nebunie ca el să-i legene pe toți trei în același timp. Archie părea că nu se mai satură să se joace cu puii de om.
La început, firește, copiilor le fusese frică de oaspetele extraterestru. În ciuda asigurărilor repetate că Archie e prietenos, micuța Nikki se arătă extrem de circumspectă, din cauza amintirii terifiante a răpirii mamei sale. Benjy fu primul care-l acceptă pe Archie ca tovarăș de joacă. Gemenii Watanabe era prea mici pentru jocuri complicate, așa că tânărul descoperi cu mare încântare că Archie e bucuros să i se alăture într-un joc activ cu mingea.
Prezența lui Archie îi deranja și pe Max, și pe Robert. De fapt, la o oră după sosirea celor patru oameni și a octopăianjenului, Max îi luase la întrebări pe Nicole și Richard, în dormitorul acestora. Vorbise mânios:
— Eponine mi-a spus că afurisitul de octopăianjen o să locuiască aici, cu noi. V-ați pierdut cu toții mințile?
— Max, consideră-l pe Archie un ambasador, spusese Nicole. Octozii vor să comunice cu noi în mod regulat.
— Dar aceiași octopăianjeni le-au răpit pe fiica ta și pe prietena mea și le-au ținut acolo, împotriva voinței lor, mai mult de o lună… Iar tu îmi spui că trebuie să ignorăm cu totul faptele lor?
— Au existat anumite motive pentru răpiri, răspunsese Nicole schimbând o privire cu Richard. Și s-au purtat bine cu ele… De ce nu vorbești cu Eponine despre asta?
— Eponine n-are decât cuvinte de laudă pentru octopăianjeni. Mai să zici că i s-a spălat creierul… Credeam că voi doi o să dovediți mai multă judecată.
Chiar și după ce Eponine îl informase pe Max că octopăianjenii o vindecaseră de RV-41, el rămase sceptic.
— Dacă e adevărat, atunci e cea mai minunată veste pe care am primit-o de când acei roboței au apărut la fermă și mi-au confirmat că Nicole a ajuns cu bine în New York. Dar mi-e greu să-i consider pe acești monștri cu opt picioare binefăcătorii noștri. Vreau ca doctorul Turner să te consulte cu mare atenție. Dacă el îmi spune că ești vindecată, am să cred.
Încă de la început, Robert Turner fu exagerat de ostil față de Archie. Nimic din ce-i spuseseră Nicole și Ellie nu reuși să neutralizeze mânia pe care încă o simțea legat de răpirea lui Ellie. Mândria sa de profesionist era și ea grav lezată de aparenta ușurință cu care fusese vindecată Eponine.
— Tu te aștepți la prea mult, Ellie, ca întotdeauna, spuse Robert în a doua noapte de când erau iar împreună. Vii aici plină de relatări încântate despre acești extratereștri care te-au smuls de lângă Nikki și de lângă mine și te aștepți ca noi să-i strângem la piept imediat. Nu e corect. Am nevoie de timp să înțeleg și să sintetizez tot ce-mi spui… Nu îți dai seama că răpirea ta ne-a traumatizat și pe Nikki și pe mine? Aceleași creaturi ne-au lăsat cicatrici emoționale adânci; și tu vrei acum ca eu să le consider prietene?… Nu pot să-mi schimb părerea peste noapte.
Pe Robert îl tulbură și informația adusă de Ellie despre modificările genetice făcute în sperma lui Richard, cu toate că acest lucru explica de ce genomul soției sale sfidase orice clasificare cu ocazia testelor făcute de colegul său Ed Stafford în Noul Eden.
— Cum poți să accepți cu atâta calm descoperirea că ești un hibrid? îi spuse el lui Ellie. Nu înțelegi ce înseamnă asta? Când octopăianjenii ți-au modificat ADN-ul ca să le înțelegi mai ușor limba, ei au umblat la un cod genetic robust care a evoluat în mod natural pe parcursul a milioane de ani. Cine știe ce susceptibilități la boală, infirmități sau chiar schimbări negative de fertilitate pot apărea la tine sau la generațiile următoare? Poate că octozii i-au condamnat fără voie pe toți nepoții noștri.
Ellie nu reuși să-și înmoaie soțul. Când Nicole începu să lucreze cu Robert pentru a stabili dacă Eponine era cu adevărat vindecată de RV-41, observă că Robert se zbârlea de fiecare dată când ea spunea ceva favorabil la adresa lui Archie sau a octopăianjenilor.
— Trebuie să-i mai lăsăm timp lui Robert, își sfătui ea fiica la o săptămână după întoarcere. El tot mai consideră că octopăianjenii l-au agresat, nu numai răpindu-te pe tine, ci și contaminând genele fiicei lui.
— Mamă, mai e o problemă… Simt că Robert este gelos într-un mod ciudat. I se pare că petrec prea mult timp cu Archie… Nu acceptă faptul că Archie nu poate să comunice cu nimeni decât dacă sunt eu acolo, ca să traduc.
— Cum spuneam, trebuie să avem răbdare. Până la urmă, Robert va accepta situația.
Dar, în particular, Nicole avea dubii. Robert era hotărât să găsească vreo rămășiță a virusului RV-41 în organismul lui Eponine și, când văzu că nici unul din testele făcute cu echipamentul său portabil relativ nesofisticat n-a dat la iveală nimic, continuă să ceară proceduri suplimentare. Părerea de profesionist a lui Nicole era că nu obțin nimic dacă fac noi testări. Ea era practic sigură că Eponine e vindecată.
Cei doi medici avură o ciocnire la o zi după ce Ellie îi mărturisise mamei sale că Robert e gelos pe Archie. Nicole sugeră să pună capăt testelor și s-o declare pe Eponine sănătoasă, dar își auzi șocată ginerele spunând că propune să-i deschidă cavitatea toracică și să-i ia o mostră din țesuturile din jurul inimii.
— Dar, Robert, ai mai avut vreodată un caz în care rezultatele atâtor teste să fie negative și virusul să rămână totuși activ în regiunea inimii?
— Numai când moartea era iminentă și inima se deteriorase deja, recunoscu el. Dar asta nu exclude posibilitatea ca aceeași situație să se petreacă mai devreme în ciclul bolii.
Nicole era uluită. Nu se certă cu Robert căci își dădu seama, după rigiditatea posturii lui, că s-a hotărât deja asupra pasului următor. Dar orice operație pe cord deschis e riscantă, chiar dacă Robert e foarte priceput se gândi ea. În mediul ăsta, orice accident ar putea provoca moartea. Te rog, Robert, vino-ți în fire. Dacă nu, voi fi nevoită să te împiedic, spre binele lui Eponine.
Max ceru să discute cu Nicole între patru ochi la foarte scurt timp după ce Robert recomandă operația de inimă.
— Eponine e înspăimântată, mărturisi el, și eu la fel… S-a întors din Orașul de Smarald mai plină de viață decât am văzut-o vreodată. Inițial, Robert mi-a spus că testele se vor încheia în două zile… Dar uite că se tărăgănează de aproape două săptămâni și acum el spune că vrea să ia o mostră de țesut din inimă…
— Știu, spuse mohorâtă Nicole. Mi-a spus și mie aseară.
— Te rog să mă ajuți, spuse Max. Vreau să fiu sigur că am înțeles bine. Tu și cu Robert i-ați făcut de mai multe ori analiza sângelui, ca și alte analize ale diverselor țesuturi din corp, și toate rezultatele au fost neîndoielnic negative?
— Corect, spuse Nicole.
— Și nu e adevărat și că de fiecare dată când Eponine a fost examinată, chiar de când a fost diagnosticată ca RV-41 pozitivă, cu ani în urmă, analiza sângelui a indicat prezența virusului?