— Asta-i grozav, spuse Max, dar avem o mică problemă. Când tu, Ellie și Richard sunteți plecați, nimeni de pe-aici nu înțelege ce spune Hercule. Oh, sigur, Nai știe câteva faze simple, dar nu sunt de nici un folos în majoritatea cazurilor. Ieri, de exemplu, când toată lumea își făcea somnul de după-amiază, afurisitul ăla de Hercule a venit după mine la budă. Nu știu voi cum sunteți, dar mie-mi vine greu să-mi fac nevoile chiar și cu Eponine la o distanță de la care m-ar putea auzi. Cu un extraterestru holbându-se la mine de la câțiva metri, sfincterul meu era absolut paralizat.
— De ce nu i-ai spus lui Hercule să plece? întrebă Patrick râzând.
— I-am spus, răspunse Max. Dar el s-a holbat la mine și-a tot repetat o secvență de culori din care n-am priceput nimic.
— Îți amintești secvența? întrebă Ellie. Poate îți pot spune eu ce zicea Hercule.
— La dracu’, nu, nu mai țin minte, răspunse Max. În plus, acum nu mai contează… Acuma nu-mi vine să mă…
Gemenii Watanabe izbucniră în hohote de râs; Eponine se încruntă la soțul ei. Benjy, care vorbise foarte puțin în timpul micului dejun, rugă să fie scuzat.
— Te simți bine, dragă? întrebă Nicole. Bărbatul-copil dădu din cap și ieși din sufragerie, îndreptându-se spre dormitorul său.
— Știe ceva? întrebă încet Nai.
Nicole clătină repede din cap și se întoarse spre nepoata ei.
— Ai terminat de mâncat, Nikki?
— Da, Nonni, răspunse fetița.
Se ridică de la masă și, după câteva clipe, Kepler și Galileo o urmară.
— Cred că Benjy știe mai multe decât avem noi impresia că știe, remarcă Max imediat după plecarea copiilor.
— S-ar putea să ai dreptate, spuse încetișor Nicole. Dar ieri, când am stat de vorbă cu el, n-am văzut nici un indiciu cum că…
Nicole se opri în mijlocul frazei și se întoarse spre Eponine.
— Apropo, tu cum te simți în dimineața asta?
— Grozav, răspunse Eponine. Copilul a fost foarte activ înainte de ivirea zorilor. A dat tare din picioare aproape o oră — am putut chiar să-i urmăresc piciorușele cum se mișcă prin burta mea. Am încercat să-l fac pe Max să pună mâna, să simtă cum dă micuțul din picioare, dar a făcut nazuri.
— Franțuzoaico, nu știu de ce-i zici pruncului „el” când știi foarte bine că eu vreau o fetiță care să semene cu tine…
— Nu te cred nici în ruptul capului, Max Puckett, îl întrerupse Eponine. Spui că vrei fată numai ca să nu fii dezamăgit. Nimic nu ți-ar plăcea mai mult decât un băiat pe care să-l crești ca pe un tovarăș… Pe lângă asta, după cum știi, în limba noastră se folosește în mod obișnuit pronumele „el” atunci când sexul nu e cunoscut sau specificat.
— Ceea ce mă aduce la altă întrebare pentru specialistele noastre în octopăianjeni, spuse Max după ce luă o gură de cvasi-cafea. Se uită mai întâi la Ellie, apoi la Nicole. Știe vreuna dintre voi de ce sex ar putea fi prietenii noștri octopăianjeni? Cu siguranță n-am văzut pe corpurile lor goale nimic care să-mi dea vreun indiciu, adăugă el râzând.
Ellie clătină din cap.
— Chiar că nu știu, Max. Archie mi-a spus că Jamie nu e copilul lui și nici al doctorului Blue, cel puțin nu în cel mai strict sens biologic.
— Așa că probabil Jamie e adoptat, spuse Max. Dar oare Archie e bărbatul și doctorul Blue e femeia? Sau vecinii noștri de alături sunt un cuplu de homosexuali care cresc un copil?
— Poate că octopăianjenii nu au ceea ce numim noi sex, spuse Patrick.
— Atunci de unde vin generațiile noi de octopăianjeni? întrebă Max. Doar nu se materializează din văzduh.
Richard spuse:
— Octopăianjenii sunt atât de avansați din punct de vedere biologic, încât s-ar putea să aibă un proces de reproducere care nouă ni s-ar părea un miracol.
— L-am întrebat de mai multe ori pe doctorul Blue despre sistemul lor de reproducere, spuse Nicole. El spune că e un subiect complicat, mai ales ținând cont de faptul că octopăianjenii sunt polimorfi, și că mi-l va explica după ce voi înțelege celelalte aspecte ale biologiei lor.
— Dacă aș fi octopăianjen, spuse rânjind Max, aș vrea să fiu un haplea din ăia grași despre care ne-a povestit Nicole. Ce grozav ar fi ca singurul tău rost în viață să fie să mănânci și să tot mănânci, depozitând hrană pentru toți frații tăi… Ce existență! Am cunoscut în Arkansas un fiu de fermier care era un ghiftuit. Numai că el păstra toată mâncarea pentru sine. Nu voia s-o împartă nici cu porcii… Cred că avea aproape trei sute de kilograme când a murit, la vârsta de treizeci de ani.
Eponine își termină vafa.
— Glumele cu grăsani în prezența unei femei gravide dovedesc lipsă de sensibilitate, spuse ea, mimând indignarea.
— Oh, la naiba, Eponine! spuse Max. Știi că nu se mai aplică nici una din prostiile astea. Aici în Orașul de Smarald suntem animale de grădină zoologică și trebuie să ne suportăm unii pe alții.
Nai se scuză de la masă.
— Mai am ceva de pus la punct ca să închei lecțiile pentru azi, spuse ea. Nikki va începe să învețe consoanele — deja a trecut ca vântul prin tot alfabetul.
— Așa mamă, așa fiică, spuse Max.
După ce Patrick ieși din sufragerie, iar la masă rămaseră doar cele două cupluri și Ellie, Max se aplecă în față cu un zâmbet poznaș pe față.
— Mă înșală pe mine ochii sau tânărul Patrick petrece mult mai mult timp cu Nai decât petrecea când am venit aici?
— Cred că ai dreptate, Max, spuse Ellie. Și eu am observat același lucru. Mi-a spus că se simte util ajutând-o pe Nai să se descurce cu Benjy și cu copiii. La urma urmei, tu și Eponine sunteți preocupați unul de celălalt și amândoi de copilul care e pe drum, eu sunt foarte ocupată cu Nikki și cu octopăianjenii, mama și tata sunt veșnic angrenați în ceva…
— N-ai înțeles ideea, dragă doamnă, spuse Max. Mă întreb dacă nu cumva în mijlocul nostru se formează un alt cuplu.
— Patrick și Nai? întrebă Richard, de parcă ideea i-ar fi trecut prin minte pentru prima dată.
— Da, dragă, spuse Nicole râzând. Richard aparține acelei categorii de genii cu spirit de observație foarte selectiv. Nici un detaliu, oricât de mic, al vreunui proiect de-al lui nu trece neobservat. Dar schimbările evidente din comportamentul oamenilor îi scapă. Îmi amintesc că o dată, în Noul Eden, când Katie a încetat să mai poarte rochii scurte…
Nicole se opri. Încă-i era greu să vorbească despre Katie fără să se tulbure.
— Kepler și Galileo au observat că Patrick e zilnic prin preajmă, spuse Eponine. Nai spune că Galileo a devenit foarte gelos.
— Și Nai ce spune despre atenția lui Patrick? întrebă Nicole. O bucură?
— O știi pe Nai, răspunse Eponine. Veșnic drăguță, veșnic se gândește la ceilalți. Cred că o îngrijorează gândul că o posibilă relație cu Patrick i-ar putea afecta pe gemeni.
Toți ochii se întoarseră către musafirul care apăru în prag.
— Măi, măi, măi! Bună dimineața, Hercule, spuse Max, ridicându-se de pe scaun. Ce surpriză plăcută!… Cu ce-ți putem fi de folos în dimineața asta?
Octopăianjenul intră în cameră; culorile începură să se reverse în jurul capului său.
— Spune că a venit să-l ajute pe Richard la translatorul automat, spuse Ellie. Mai ales la părțile care sunt în afara spectrului nostru vizibil.