În acest punct, Nicole interveni:
— Richard, n-ai nimic de spus despre faptul că Max și Eponine urmează să aibă un fiu? Și că băiatul pare perfect sănătos?
Richard rămase tăcut câteva clipe.
— E minunat! spuse el oarecum rușinat. Cred că ar trebui să mă duc alături și să-i felicit.
— Poți aștepta până după cină, spuse Nicole, uitându-se la unul din ceasurile speciale făcute de Richard, ceas care măsura timpul pământesc într-un cadru de referință octopăienjenesc. Patrick, Ellie, Nikki și Benjy sunt de jumătate de oră la Max și Eponine, continuă Nicole, chiar de când doctorul Blue a trecut pe acolo cu niște fotografii pe pergament ale micuțului Marius în uter. Cred că se vor întoarce acasă în aproximativ un feng, cum ai spune tu, preciză ea zâmbind.
3
Nicole se spălă pe dinți, apoi se privi în oglindă. Galileo avea dreptate, își spuse ea. Sunt o babă.
Începu să-și frece fața cu degetele, masând metodic ridurile care păreau să fie pretutindeni. Îl auzi pe Benjy jucându-se afară cu copiii și pe Nai și Patrick chemându-i la școală. N-am fost mereu bătrână. A fost o vreme când mergeam și eu la școală.
Nicole închise ochii, încercând să-și amintească propria imaginea de pe vremea când era copil. Însă prea multe imagini din anii care trecuseră de atunci îi încețoșau și distorsionau amintirea.
În cele din urmă deschise ochii și se uită lung la imaginea ei din oglindă. În minte, șterse pungile de sub ochi și toate zbârciturile de pe față. Schimbă culoarea părului și a sprâncenelor din cenușiu în negru intens. În sfârșit, reuși să se vadă ca la douăzeci și unu de ani, o femeie frumoasă. Preț de o clipă, i se făcu tare dor de anii tinereții. Căci eram tineri și convinși că nu vom muri niciodată.
Richard băgă capul pe ușă.
— Ellie și cu mine ne apucăm de lucru cu Hercule, în birou, anunță el. Vii și tu?
— În câteva minute, răspunse Nicole.
În timp ce-și aranja părul, Nicole reflectă asupra tiparelor zilnice ale clanului oamenilor din Orașul de Smarald. De regulă, se adunau toți la micul dejun în sufrageria familiei Wakefield. Școala se termina înainte de prânz. Apoi toată lumea, cu excepția lui Richard, își făcea somnul de după-amiază, acomodându-se la ziua mai lungă cu opt ore. În majoritatea după-amiezelor, Nicole, Ellie și Richard erau cu octopăianjenii, învățând mai multe despre gazdele lor sau împărtășind experiențe de pe planeta Pământ. Ceilalți patru adulți își petreceau aproape tot timpul cu Benjy și copiii în enclava de la capătul fundăturii.
Și unde ne vor duce toate astea? se întrebă dintr-o dată Nicole. Câți ani vom mai fi oaspeții octopăianjenilor? Și ce se va întâmpla dacă, și când, Rama va ajunge la destinația ei?
Nicole nu avea răspunsuri la nici una din aceste întrebări. Chiar și Richard părea că a încetat să-și mai facă griji cu privire la ceea ce se petrecea în afara Orașului de Smarald. Era absorbit complet de octopăianjeni și proiectul translatorului. În ultima vreme îi cerea lui Archie doar din două în două luni informații despre navigația prin cosmos. De fiecare dată, Richard îi informa pe ceilalți, fără comentarii, că Rama se îndreaptă tot în direcția generală a stelei Tau Ceti.
La fel ca micul Marius, se gândi Nicole, suntem mulțumiți aici, în uterul nostru. Atâta timp cât nu suntem obligați să luăm act de lumea din afară, nu punem întrebări copleșitoare.
Nicole ieși din baie și porni pe hol, înspre birou. Richard ședea pe podea, între Hercule și Ellie.
— Să găsești succesiunea de culori și să stochezi frecvența în procesor e ușor, spunea el. Partea cea mai grea a traducerii este să transformi în mod automat acea succesiune într-o propoziție recognoscibilă.
Richard se întoarse cu fața la Hercule și vorbi foarte rar:
— Pentru că limba voastră este atât de matematică, fiecare culoare având un număr acceptabil de angstromi definit a priori, senzorul nu trebuie decât să identifice fluxul de culori și lățimile benzilor. Atunci întregul conținut de informații a fost captat. Datorită preciziei regulilor, nici măcar nu e greu să codifici un algoritm de protecție simplu împotriva greșelilor, care să fie folosit în conversațiile cu tineri sau cu vorbitori neatenți, în caz că o singură culoare se abate la stânga sau la dreapta în spectru. Totuși, să transpui în limba noastră spusele unui octopăianjen e un proces mult mai complex. Dicționarul pentru traducere e cât se poate de simplu. Fiecare cuvânt și clarificatorii corespunzători pot fi identificați imediat. Dar e aproape imposibil de făcut următorul pas, anume transpunerea în frază, fără intervenția unui om.
— Asta pentru că limba octopăianjenilor diferă fundamental de a noastră, comentă Ellie. Totul este precizat și cuantificat, pentru a reduce posibilitatea interpretării greșite. În limba lor nu există subtilitate și nici nuanțe. Pronumele „noi”, „voi” și „ei-ele” sunt întotdeauna marcate cu clarificatori numerici, ba chiar șiruri de calificatori, când există incertitudini. Un octopăianjen nu spune niciodată „câțiva vodeni” sau „mai mulți mileți” — întotdeauna folosește o cifră sau un interval numeric pentru a preciza mai bine lungimea perioadei de timp.
— Din punctul nostru de vedere, spuse Hercule în culori, limba oamenilor are două aspecte extrem de dificile. Unul este absența formulărilor exacte, fapt care conduce la folosirea unui vocabular vast… Și acum mi-e greu să-l înțeleg pe Max din cauză că, deseori, ceea ce spune el nu e totuna cu ceea ce vrea să spună.
Nicole i se adresă lui Richard:
— Nu știu cum face asta computerul tău, însă traducerea trebuie să reflecte cumva toate informațiile cantitative conținute în spusele unui octopăianjen. Aproape fiecare verb sau adjectiv folosit de ei are atașat un clarificator numeric. Uite, de exemplu, cum a tradus Ellie „extrem de dificil” și „vocabular vast”. Adjectivul „dificil”, spus de Hercule în limba lui, avea drept clarificator numărul cinci, iar „vocabular mare” avea numărul șase drept clarificator pentru „mare”. Toți clarificatorii pentru modul comparativ au în vedere intensitatea adjectivului. Cum sistemul lor numeric de bază este octal, intervalul de variație al comparativelor este între unu și șapte. Dacă Hercule ar fi folosit cifra șapte pentru a clarifica adjectivul „dificil”, Ellie ar fi tradus expresia prin „imposibil de dificil”. Dacă el ar fi folosit cifra doi drept clarificator în aceeași frază, ea ar fi spus „puțin dificil”.
— Greșelile privind intensitatea adjectivelor, deși importante, duc rareori la interpretări greșite, spuse Richard, jucându-se absent cu un procesor mic. Greșeala de interpretare corectă a clarificatorilor verbelor e cu totul altă problemă… așa cum am învățat de curând din testele mele preliminare. Să luăm simplul verb octopăienjenesc „a merge”, care înseamnă, după cum știți, a se deplasa neajutat, fără un mijloc de transport. Secvența maro-purpuriu — galben lămâie, ambele benzi de culoare având aceeași lățime, acoperă mai multe zeci de verbe în engleză, de la „a merge” până la „a se plimba”, „a țopăi”, „a alerga”, ba chiar „a sprinta”.
— Același aspect voiam să-l scot și eu în evidență, spuse Ellie. Nu există traducere fără interpretarea completă a clarificatorilor… Pentru acest verb anume, octozii folosesc un dublu clarificator care să răspundă întrebării „cât de repede”. Într-un sens, există șaizeci și trei de viteze diferite cu care ei pot să „meargă”… Ca să complice problema și mai mult, pot folosi și un clarificator de traseu, așa că formularea „să mergem” poate avea multe, multe traduceri posibile.