Doctorul Blue interveni din nou.
— După cum v-am prezentat lucrurile în seara asta, vă poate părea puțin probabil ca un tânăr octopăianjen să decidă în favoarea maturității sexuale timpurii. Totuși, de dragul corectitudinii, trebuie să subliniem că există motive întemeiate, cel puțin în mintea unora dintre octopăianjenii tineri, pentru a alege să devină alternativi. Primul și cel mai important este acela că o femelă octod știe că șansele ei de a avea urmași sunt semnificativ reduse dacă alege să rămână inactivă sexual după Înmatriculare. După cum arată istoria noastră, numai în caz de urgență se va apela la un număr mare de asemenea femele ca să dea naștere la o nouă generație de octopăianjeni. În general, capacitatea redusă și infertilitatea acestui gen de urmași îi face mai puțin de dorit, din punctul de vedere al coloniei în ansamblu, bineînțeles, afară de cazul în care este nevoie de mai mulți octozi pentru a susține infrastructura societății… De asemenea, unii dintre octopăianjenii tineri găsesc inacceptabile înregimentarea și predictibilitatea vieții noastre din Orașul de Smarald și doresc o existență în care să poată lua singuri propriile decizii. Alții se tem că Optimizatorii le vor repartiza o carieră nepotrivită. Toți acei care aleg sexualitatea timpurie văd Domeniul Alternativ ca pe un loc liber și interesant, plin de strălucire și aventură. Ei nesocotesc valoarea a ceea ce renunță; în exuberanța de moment, prețuiesc calitatea vieții mai mult decât durata ei…
Pe parcursul conversației, Richard, Nicole și Ellie interveniră ocazional pentru a cere lămuriri cu privire la aspectele cele mai importante. Cu trecerea timpului, toți trei începură să se simtă copleșiți. Erau prea multe informații de digerat într-o singură discuție.
— Așteaptă un minut, spuse Richard brusc atunci când Archie arătă că e timpul să plece. Îmi pare rău… Eu tot n-am înțeles ceva. De ce este permisă, totuși, alegerea? De ce Optimizatorii nu decretează, pur și simplu, că toți octopăianjenii vor mânca mereu barrican și vor rămâne asexuați până când colonia are nevoie de reproducere?
— E o întrebare foarte bună, cu un răspuns complex, spuse Archie. Ca să câștigăm timp, îl voi simplifica foarte mult prin a spune că specia noastră crede în acordarea dreptului la alegere liberă. De asemenea, după cum veți vedea în seara asta, există anumite funcții pentru care numai alternativii sunt potriviți și de pe urma cărora are de câștigat întreaga colonie.
7
După ce ieșiră din zona destinată oamenilor, transportorul o luă pe o rută diferită de cea pe care oamenii ajunseseră la stadion de Ziua Belșugului. De data asta străbătu străzile slab luminate de la periferia orașului. Grupul nu întâlni nici una din scenele aglomerate, pline de culoare pe care le văzuseră în excursia precedentă. După mai mulți fengi, mașina se apropie de o poartă mare, închisă, semănând mult cu cea pe care intraseră la început în Orașul de Smarald.
Doi octopăianjeni veniră și se uitară în mașină. Archie le spuse ceva în culori și unul dintre octopăianjeni se întoarse la ceea ce era probabil echivalentul unui corp de gardă. De la distanță, Richard văzu un perete plat pe care clipeau niște culori.
— Ia legătura cu autoritățile ca să verifice, le spuse Doctorul Blue oamenilor. Am depășit intervalul de timp în care am fost așteptați, așa încât codul nostru de ieșire nu mai este valabil.
În timpul unei așteptări care dură mai mulți nileți, celălalt octopăianjen intră în mașină și o inspectă cu amănunțime. Nici unul dintre oameni nu mai întâlnise măsuri de securitate atât de riguroase, nici chiar la stadion. Disconfortul lui Ellie se accentuă când ofițerul de securitate octopăianjen, fără să-i spună nimic, îi deschise geanta și cercetă conținutul. În cele din urmă inspectorul îi înapoie geanta și coborî. Porțile se deschiseră, mașina ieși de sub cupola verde și apoi, după mai puțin de un minut, parcă în întuneric. În parcare, se mai aflau alte treizeci sau patruzeci de vehicule.
În timp ce coborau din mașină și o pereche de licurici veni în întâmpinarea lor, doctorul Blue explică:
— Zona asta se numește Districtul Artelor. Ea și Grădina Zoologică, aflată nu prea departe de aici, sunt singurele sectoare ale Domeniului Alternativ vizitate cu oarecare regularitate de octopăianjenii care trăiesc în Orașul de Smarald. Optimizatorii nu aprobă multe cereri de vizitare a zonelor de trai alternative aflate mai la sud — de fapt, pentru majoritatea octopăianjenilor, singura priveliște cuprinzătoare a Domeniului Alternativ pe care o au vreodată este cea oferită de turul din ultima săptămână a Înmatriculării.
Aerul era mult mai rece decât în Orașul de Smarald. Doctorul Blue și Archie începură să meargă mai repede decât orice octopăianjen pe care oamenii îl văzuseră până atunci deplasându-se. Archie se întoarse și spuse:
— Trebuie să ne grăbim, altfel vom întârzia. Cei trei oameni încercară să țină pasul cu ei.
În timp ce se apropiau de o zonă luminată aflată la vreo trei sute de metri de mașina lor, Archie și doctorul Blue îi încadrară pe cei trei oameni, astfel încât acum mergeau toți cinci alături.
— Intrăm în Piața Artizanilor, spuse Doctorul Blue. Aici, alternativii își oferă operele artistice pentru transfer.
— Cum adică, „transfer”? întrebă Nicole.
— Artiștii au nevoie de credite pentru hrană și alte lucruri de primă necesitate. Ca atare, își oferă operele de artă acelor rezidenți ai Orașului de Smarald care au surplus de credite.
Oricât ar fi vrut Nicole să continue conversația, atenția îi fu imediat atrasă de uimitoarea etalare de obiecte neobișnuite, dughene provizorii, octopăianjeni și alte animale care-i asaltară privirea în Piața Artizanilor. Piața, un pătrat mare cu latura de șaptezeci sau optzeci de metri, se afla pe o parte a unei străzi late, chiar peste drum de teatrul care era destinația lor.
Îi întâmpinară mai mulți octopăianjeni care le întindeau obiecte pentru transfer. Richard, Nicole și Ellie se convinseră repede de ceea ce le spusese Archie în timpul ședinței, și anume că alternativii nu se conformau normelor limbii oficiale folosită de octopăianjenii din Orașul de Smarald. Benzile colorate din jurul capului acestor octopăianjeni nu erau ordonate și clar delimitate, ci simple succesiuni neglijente de pete colorate cu lățimi extrem de variate. Unul dintre vânzătorii ambulanți care-i acostă era scund, evident un tânăr; Archie îi făcu semn să nu se apropie, dar octopăianjenul o sperie foarte tare pe Ellie înfășurându-și timp de câteva fracțiuni de secunde un tentacul în jurul brațului ei. Archie îl apucă pe contravenient cu trei tentacule și-l azvârli din drum, în direcția unui octopăianjen cu o traistă de pânză pe umăr. Doctorul Blue le explică faptul că traista aceea îl identifica pe octod ca fiind polițist.
Nicole mergea atât de repede și erau atâtea de văzut în jurul ei, încât se pomeni ținându-și respirația. Deși nu avea habar ce reprezintă multe din obiectele oferite pentru transfer, putu să recunoască și să aprecieze picturile și sculpturile ocazionale, precum și niște reprezentări micuțe, în lemn sau într-un material similar, ale tuturor animalelor care trăiau în Orașul de Smarald. Într-un sector al pieței se aflau expuse pergamente pe care fuseseră aplicate modele colorate; după ce intrară în clădirea teatrului, doctorul Blue o lămuri că reprezentau o formă de artă aparte, o combinație de poezie și caligrafie așa cum înțelegeau oamenii aceste două manifestări artistice.