Octopăianjenul ghemuit se arcui brusc și sări în mulțime, foarte aproape de locul unde stăteau oamenii. Mulțimea se clătină din cauza impactului iar Ellie, care se afla cel mai aproape de locul în care se petrecea tentativa de evadare, se trezi aruncată la pământ în ambuscada care urmă. În mai puțin de un milet, poliția, cu ajutorul lui Archie și al mai multor tineri care se înmatriculau, puse din nou stăpânire pe fugară.
— Neprezentarea pentru anihilare este una dintre cele mai grave infracțiuni pe care le poate comite un octopăianjen, spuse polițistul. Ea se pedepsește prin anihilarea imediată, în momentul arestării.
Unul dintre polițiști scoase din traista de pe umăr niște creaturi asemănătoare cu viermii, care se foiau. Octodul infractor se zbătu puternic prima dată când cei doi polițiști încercară să-i introducă forțat în gură creaturile-viermi. Însă după ce fiecare polițist lovi de două ori cu bastonul octodul renegat, acesta se prăbuși între ei. Ellie, care între timp își recăpătase echilibrul, nu putu să-și reprime un țipăt de groază când creaturile intrară în gura octodului și acesta începu să regurgiteze. Moartea surveni repede.
Nici unul din oameni nu scoase o vorbă cât timp străbătură piața braț la braț cu Archie și Doctorul Blue, până la zona de parcare unde aștepta transportorul lor. Nicole era atât de uluită de cele văzute încât nici nu-și aminti să se uite la tabloul pe care i se păruse că vede desenat un chip omenesc.
În toiul nopții Nicole, care nu putea să doarmă, auzi un zgomot în camera de zi. Se ridică fără zgomot din pat și-și puse halatul. Ellie stătea pe divan, în întuneric. Nicole se așeză lângă fiica ei și-i luă mâna.
— Nu pot să dorm, mamă, spuse Ellie. Am revăzut totul în minte și n-are nici o logică. Mă simt ca și cum aș fi fost trădată.
— Știu, Ellie, spuse Nicole. Și eu simt același lucru.
— Credeam că îi cunosc pe octopăianjeni, spuse Ellie. Aveam încredere în ei… Credeam că ne sunt superiori în multe privințe, dar după cele văzute în seara asta…
— Nici unul dintre noi nu acceptă omorul, spuse Nicole. Chiar și Richard a fost îngrozit la început… Dar după ce ne-am culcat, mi-a spus că e sigur că scena de pe stradă a fost regizată cu grijă, în folosul tinerilor care se înmatriculează… A mai spus că ar trebui să avem grijă, să nu ne repezim să tragem prea multe concluzii sau să reacționăm emoțional la un incident izolat…
— Până acum n-am mai văzut cum o ființă inteligentă este omorâtă chiar sub ochii mei… Și ce crimă a comis? Că nu s-a prezentat pentru anihilare?
— Nu-i putem judeca așa cum i-am judeca pe oameni. Octopăianjenii sunt o specie total diferită, cu o organizare socială complet separată și care poate fi chiar mai complexă decât a noastră. Noi abia începem să-i înțelegem… Deja ai uitat că au vindecat-o pe Eponine de RV-41? Și că ne-au dat voie să ne folosim de tehnologia lor atunci când ne făceam griji cu privire la nașterea lui Marius?
— Nu, n-am uitat, răspunse Ellie. Rămase tăcută câteva secunde.
— Știi, mamă, acum mă simt la fel de frustrată cum eram adesea în Noul Eden, când mă tot întrebam cum pot ființele umane, care sunt capabile de atâtea lucruri bune, să tolereze un tiran ca Nakamura… Acum se pare că și octopăianjenii pot fi la fel de răi, în felul lor… Pretutindeni sunt atâtea contradicții… lucruri care se bat cap în cap…
Nicole își consolă fiica, îmbrățișând-o. Nu există răspunsuri simple, iubita mea Ellie, se gândi Nicole. Revăzu în minte esența incredibilelor întâmplări ale serii, inclusiv o imagine trecătoare a ceea ce crezuse a fi un chip omenesc într-o frescă a octopăianjenilor. Și ce-a fost cu asta,bătrânico? se întrebă ea. Fața aia era cu adevărat acolo sau mintea ta obosită a creat-o ca să te deruteze?
8
Max termină cu bărbieritul și-și spălă restul de cremă de ras de pe față. Apoi scoase dopul și apa dispăru din chiuveta de piatră. După ce se șterse bine pe față cu un prosop mic, se întoarse spre Eponine care stătea pe patul din spatele lui, alăptându-l pe Marius.
— Ei bine, franțuzoaico, spuse el râzând, trebuie să recunosc că sunt al naibii de emoționat. N-am mai cunoscut până acum un Optimizator Șef.
Se duse lângă ea.
— O dată, când eram în Little Rock la o consfătuire a fermierilor, am stat lângă guvernatorul statului Arkansas… Și atunci am fost puțin agitat.
Eponine zâmbi.
— Mi-e greu să mi te imaginez emoționat, spuse ea. Max rămase tăcut un timp, uitându-se la soția și fiul său.
Pruncul scotea niște gângureli dulci în timp ce mânca.
— Chiar îți face plăcere afacerea asta cu alăptatul, nu-i așa?
Eponine dădu din cap.
— E o plăcere care nu seamănă cu nimic din ce am cunoscut vreodată. Nici nu-ți pot descrie ce simt… nu știu cuvântul exact, poate cel mai aproape ar fi „comuniune”.
Max dădu din cap.
— Existența noastră e uimitoare, nu-i așa? Aseară, în timp ce-l schimbam pe Marius, mă gândeam cât de mult semănăm cu milioane de alte cupluri de oameni care-și răsfață primul copil… și totuși, chiar dincolo de ușa asta, e un oraș extraterestru condus de o specie care…
Nu-și termină gândul.
— Ellie s-a schimbat de săptămâna trecută, spuse Eponine. Și-a pierdut fața radioasă și vorbește mai mult de Robert…
— A îngrozit-o execuția, comentă Max. Mă întreb dacă femeile sunt din fire mai sensibile la violență. Îmi amintesc că după ce Clyde s-a căsătorit cu Winona și a adus-o la fermă, prima dată când ea ne-a văzut tăind doi porci, s-a făcut foarte albă la față… N-a spus nimic, dar niciodată n-a mai venit să se uite.
— Ellie nu prea vrea să vorbească despre seara aia, spuse Eponine mutându-l pe Marius la celălalt sân. Și asta nu-i stă deloc în fire.
— Ieri, Richard s-a întâlnit cu Archie ca să-i ceară componentele necesare ca să construiască translatori pentru noi ceilalți și l-a întrebat despre incident… Richard spunea că afurisitul de octod a fost șmecher ca un vulpoi și n-a răspuns direct. Nici măcar n-a vrut să confirme ce i-a spus doctorul Blue lui Nicole despre politica lor de lichidare.
— E destul de înspăimântător, nu-i așa? replică Eponine cu o strâmbătură. Nicole zicea că l-a pus pe doctorul Blue să repete de mai multe ori politica asta și chiar a încercat mai multe versiuni în engleză, în prezența lui, ca să fie sigură că a înțeles-o corect.
— E destul de simplu, până și pentru un fermier, spuse Max cu un rânjet forțat. Orice octopăianjen adult a cărui contribuție totală la resursele coloniei, într-o perioadă de timp dată, nu este cel puțin egală ca valoare cu resursele necesare întreținerii acestui individ, va fi trecut pe lista de lichidare. În cazul în care dezechilibrul nu este corectat într-o perioadă de timp prestabilită, octopăianjenul va fi lichidat la sfârșitul acelei perioade.
— După spusele doctorului Blue, Optimizatorii sunt cei care interpretează politica, spuse Eponine după o scurtă tăcere. Ei hotărăsc cât valorează fiecare lucru…
— Știu, spuse Max, întinzând mâna și mângâindu-și fiul pe spate, și cred că ăsta este unul din motivele care-i fac pe Richard și pe Nicole să fie neliniștiți cu privire la ziua de azi. Nimeni n-a spus nimic explicit, dar noi folosim de mult timp o grămadă de resurse și-i al naibii de greu de văzut cu ce contribuim…
Nicole băgă capul pe ușă.