Din cauze la fel de necunoscute, numai un fragment din Pămînt a fost zvîrlit în noul Univers: poate că și Tellus să-și fi pierdut cîteva pene în ciocnire și astfel e posibil ca prietenii noștri terești să se ocupe acum să vîneze hydre pe cîmpiile Rhonu-lui! Un lucru este sigur și anume: cele două Universuri aveau o viteză simțitor egală și se roteau în același sens; vitezele orbitale atît a Pămîntului cît și cea a lui Tellus erau aproape egale. De nu ar fi fost așa, este puțin probabil ca noi să mai fi putut supraviețui. Aceasta ne explică de asemenea cum de a putut misiunea interplanetară în care figura vărul lui Jean Bournat, aci prezent, să bănuiască ivirea cataclismului ca venind din direcția planetei Neptun și să i-o ia înainte la întoarcerea lor spre Pămînt.
Este foarte posibil ca planetele exterioare ale vechiului nostru sistem solar să fi fost «suflate» în acest Univers și, în acest caz, cînd mă gîndesc la uimirea și uluirea ce-i va fi cuprins pe colegii mei rămași pe Pămînt, îmi vine să rîd și să fac haz de mutra lor. Dar, totuși, nu cred acest lucru.
Mai rămîn încă multe fenomene învăluite în mister. Cum se face că, după cît se pare, nu s-a produs întrepătrunderea spațiilor la nivelul atomilor, căci aceasta ar fi avut probabil ca urmare o, explozie fantastică? Cum se face că acest cataclism s-a limitat numai la strămutarea unui fragment de Pămînt în acest nou Univers? Nu știm nimic despre toate acestea. O vom ști oare vreodată? Este de asemenea atît de tulburător faptul că printr-o întîmplare cu totul de neînchipuit noi am căzut pe o planetă pe care viața protoplasmica este posibilă!
V-am mai spus că, la un moment dat, concepusem o altă ipoteză încă și mai fantastică.
M-am gînditj un moment, dacă nu cumva noi am făcut o călătorie în timp, și că ne-am ciocnit deci cu trecutul Pămîntului, cu Antecambrianul, de pildă. Înodarea s-ar fi putut face în timp, și Sol ar fi putut fi Jupiter.
Dar, în afară de faptul că această ipoteză implică nenumărate dificultăți, atît fizice cît și meta-fizice, caracteristicile planetei Tellus cît și a celorlalte planete o dezmint categoric.
Se poate presupune, de asemenea, așa cum au crezut Michel și Martine Sauvage, că ne-am ciocnit cu vechiul nostru Univers, printr-o simpla îndoire asupra ei înșiși a celei de a patra dimensiuni. În acest caz s-ar putea ca noi să ne aflau în sistemul unei stele din nebuloasa Andromedei, de exemplu, sau chiar pur și simplu la celălalt capăt al vechii noastre galaxii. Observațiili și cercetările viitoare ne-o vor dezvălui poate.
Pentru a termina și pentru a aduce un omagiul spiritului profetic al unora dintre romancieri, voi reaminti că J. H. Rosny-Aine prevăzuse un cataclism analog cu cel întîmplat acum, în carte sa Forța misterioasă. Dar acolo era vorba despre un univers compus dintr-o altă substanță decit a noastră.
Aceia dintre dumneavoastră pe care-i interesează demonstrațiile matematice pot veni să stea de vorbă cu mine.
El coborî de pe catedră și în clipa următoarl începu o vie discuție cu unchiul meu, cu Michel și cu Martine. Mă apropiai de ei, dar auzind ca vorbesc despre tensionări, cîmpuri de gravitații etc., bătui în retragere imediat.
Louis mă luă deoparte:
— Este foarte pasionantă teoria domnului Menard, dar, din punct de vedere practic, toatei acestea nu ne ajută cu nimic. E evident că vom fi nevoiți să trăim și să murim pe această planetă. Deci trebuie să ne organizăm. Avem atîtea lucruri de făcut. Tu îmi spuneai zilele trecute ca s-ar putea ca să se găsească huilă nu prea depărta de aici. O fi venit oare și acea porțiune de pămînțl aici, o data cu noi?
— Tot ce se poate. Aș fi foarte mirat dacă prăpădul n-ar fi aruncat la suprafață straturile Stefaniene sau Westfaliene; nu te alarma, aceste denumiri indică etajele cu huilă pe care s-ar putea să le întîlnim în regiunea noastră. Dar știi, asta n-ar fi mare lucru și nici ceva miraculos! Ia acolo, cîteva vine, avînd o grosime de cinci pînă la treizeci de centimetri de huilă slabă sau antracit.
— Bune și astea! Căci pentru noi este de un interes primordial ca uzina să poată produce electricitate. Știi doar că fabricarea rachetelor ne-a înghițit aproape toată rezerva de cărbune pe care o aveam. Din fericire avem stocuri de aluminiu și de duraluminiu. În lipsă de oțel…
Zilele care urmară fură pentru mine o perioadă de activitate intensă. La Consiliu, hotărîrăm să luăm o serie întreagă de măsuri de protecție. Posturi de pîndă, înzestrate cu cîte un adăpost închis ermetic, au fost instalate în număr de șase, la cîțiva kilometri de sat. Ele erau aprovizionate ca pentru un asediu, legate prin telefoane rudimentare de postul central și avînd misiunea de a da alarma la cea mai mică urmă de hydră care ar fi descoperită. Locuitorii din patru ferme prea izolate fură mutați în sat, împreună cu vitele lor. Lucrările agricole pe cîmp fură efectuate sub protecția autocamioanelor înarmate cu mitraliere. Pentru a economisi carburanții, muncitorii erau aduși pînă la locul de muncă de către animalele pe care armele trebuiau să le apere. Noi perfecționarăm rachetele noastre și avurăm astfel o artilerie antiaeriană care-și dădu întreaga măsură a posibilităților ei cu ocazia incursiunii a cincizeci de hydre, dintre care vreo treizeci fură doborîte.
Plecai într-o dimineață în căutarea cărbunelui împreună cu Beltaire și două gărzi înarmate. Așa cum bănuisem, zăcămîntul de huilă era în apropiere. O parte se afla în zona rămasă intactă, restul în zona moartă, iar pe alocuri cărbunele se afla chiar la suprafață.
— Ne va fi mai ușor pentru început, zise Beltaire.
— Da, dar vinele sînt probabil imposibil de urmărit în haosul acesta. Să vedem partea nedislocatâ.
Așa cum prevăzusem, prea puține vine depășeau 15 centimetri grosime. Una din ele, totuși, atingeș cincizeci și cinci de centimetri.
— Urîtă muncă în perspectivă pentru mineri zisei eu.
În calitatea mea de ministru al Minelor, rechiziționai treizeci de oameni și îi pusei să scoată buloanele de la șinele căii ferate, care ducea altădata spre gara cea mai apropiată, cît și de la acelea care duceau la cariera de argilă ce servea drept minereu de aluminiu.
Grație descoperirii lui Moissac și Wilson, în l964 se extrăgea aluminiu din argilă și nu numai din bauxită, ca altădată.
Noi am revenit totuși la vechiul procedeu, comod pentru noi, care posedam pe Tellus zăcăminte enorme de bauxită de o puritate admirabilă. Toate acestea nu se făcură fără ca d'Estranges să nu fi protestat.
— Cum vreți să aduc minereul la uzină?
— În primul rînd, vezi că din două linii ferata îți las una. În al doilea rînd, noi n-avem nevoie de o cantitate enormă de aluminiu, pentru moment cel puțin, în al treilea rînd, cum va merge uzina dumitale fără cărbune? Și în al patrulea, vom topi fier
de îndată ce voi găsi minereu. Pînă atunci, există grămezi întregi de fier vechi pe care-l poți transforma în șine. Asta e munca dumitale!
Rechiziționai de asemenea două mici locomotivei din cele 6 pe care le avea uzina, cît și vagoane în număr suficient. De la carierele de calcar, luai trei ciocane perforatoare și un compresor.