— Dar motivul? De ce a fost ucis Jander Panell?
— Nici asta nu se cunoaşte.
— Dar Jander Panell era un robot cu înfăţişare umană, ca tine, nu ca, de exemplu, R. Gis… Giskard.
— Aşa este. Jander era un robot cu aspect uman, ca mine.
— Atunci nu s-ar putea ca roboticidul să nu fi fost intenţionat?
— Nu înţeleg, partenere Elijah.
Baley spuse cam nervos:
— N-ar fi putut crede ucigaşul că acest Jander este o fiinţă umană, iar intenţia lui să fi fost de omucidere, nu de roboticid?
Daneel dădu uşor din cap:
— Roboţii cu aspect uman sunt, în aparenţă, aproape ca oamenii, partenere Elijah, până la firele de păr şi la porii pielii. Glasul nostru este absolut firesc, putem îndeplini operaţia de a mânca şi aşa mai departe. Şi totuşi, există diferenţe importante în comportarea noastră. în timp şi cu rafinamentul tehnicii, aceste diferenţe pot fi mai puţine, dar în prezent sunt multe. Tu şi alţi pământeni neobişnuiţi cu roboţii cu aspect uman poate nu observaţi cu uşurinţă aceste diferenţe, dar cei de pe Aurora le observă. Nici un locuitor de pe Aurora nu l-ar fi luat pe Jander — sau pe mine — drept om, nici o secundă.
— Cineva din Spaţiu, nu de pe Aurora, ar fi putut face greşeala?
Daneel ezită:
— Nu cred. Nu vorbesc din observaţii personale sau din cunoştinţele programate în mod direct, dar, pe de altă parte, sunt programat să ştiu că toate Lumile din Spaţiu sunt la fel de obişnuite cu roboţii ca şi Aurora — unele, ca Solaria, chiar mai mult — şi, deci, trag concluzia că nici un locuitor din Spaţiu n-ar lua un robot drept om.
— Există roboţi cu aspect uman în alte Lumi din Spaţiu?
— Nu, partenere Elijah, până acum există numai pe Aurora.
— Atunci, alţi locuitori din Spaţiu nu sunt foarte obişnuiţi cu roboţii cu aspect uman şi ar putea foarte bine să nu vadă diferenţa şi să-i considere fiinţe umane.
— Eu nu cred că se poate. Chiar şi roboţii cu aspect uman se comportă ca nişte roboţi în anumite situaţii, încât orice locuitor al Spaţiului si-ar da seama.
— Şi totuşi e sigur că există locuitori ai Spaţiului mai puţin inteligenţi decât majoritatea, cu mai puţină experienţă, mai puţin maturi. Există copiii din Spaţiu, cel puţin, care nu văd diferenţa.
— Este foarte sigur, partenere Elijah, că… roboticidul… nu a fost comis de cineva prost, fără experienţă sau tânăr. Absolut sigur.
— Am ajuns la eliminări. Bun. Dacă nici un locuitor din Spaţiu n-ar putea să nu vadă diferenţa, ce-ai zice de un Pământean? E posibil ca…
— Partenere Elijah, când vei sosi pe Aurora, vei fi primul Pământean care a pus piciorul pe această planetă de la terminarea primei colonizări. Toţi cei de pe Aurora care sunt acum în viaţă s-au născut pe Aurora sau, în relativ puţine cazuri, în alte Lumi Spaţiale.
— Primul Pământean, murmură Baley. Sunt onorat. Nu s-ar putea ca pe Aurora să fie prezent un Pământean, fără ştirea celor de acolo?
— Nu! spuse Daneel fără urmă de îndoială.
— Daneel, cunoştinţele tale s-ar putea să nu fie absolute.
— Nu! se auzi din nou, exact pe acelaşi ton.
— Atunci, tragem concluzia, zise Baley, ridicând din umeri, că intenţia a fost ca roboticidul să fie un roboticid şi nimic altceva.
— Aceasta a fost concluzia de la început.
Baley spuse:
— Cei de pe Aurora care au ajuns la concluzia asta de la bun început au avut toate informaţiile necesare. Eu le obţin acum pentru prima oară.
— Nu am avut intenţia, partenere Elijah, ca remarca mea să fie peiorativă. Am şi altceva de făcut decât să-ţi minimalizez calităţile.
— Mulţumesc, Daneel. Ştiu că în remarca ta n-a fost nici o batjocură intenţionată… Tocmai ai spus că roboticidul nu a fost comis de cineva prost, fără experienţă sau tânăr, şi că acest lucru este absolut sigur. Să ne gândim la observaţia ta…
Baley ştia că o lua pe ocolite. Trebuia s-o facă. Ţinând seama de faptul că nu înţelegea obiceiurile celor de pe Aurora şi nici modul lor de gândire, nu-si putea permite să facă presupuneri şi să bâjbâie. Dacă ar vorbi astfel cu un om inteligent, acesta probabil că ar deveni nerăbdător şi ar lăsa să-l scape informaţii, considerându-l pe Baley un tâmpit în afacerea asta. Oricum, Daneel, ca robot, îl va urma pe Baley cu răbdare.
Acesta era un mod de comportament care îl trăda pe Daneel ca robot, oricât de uman ar fi fost ca înfăţişare. Un locuitor al Aurorei si-ar fi dat seama că e robot după răspunsul la o singură întrebare. Daneel era corect până la cele mai fine nuanţe.
Baley spuse:
— Putem elimina copiii, poate şi majoritatea femeilor şi mulţi bărbaţi adulţi, presupunând că roboticidul ar necesita multă forţă… probabil capul lui Jander a fost zdrobit de o lovitură puternică sau pieptul i-a fost spart. Îmi imaginez că asta n-ar fi uşor pentru cineva care nu este deosebit de mare şi de puternic.
Din cele spuse de Demacheck pe Pământ, Baley ştia că nu aşa se comitea un roboticid, dar de unde ştia el că Demacheck însăşi nu fusese indusă în eroare?
Daneel spuse:
— Nu ar fi deloc posibil, pentru nici o fiinţă umană.
— De ce nu?
— Desigur, partenere Elijah, îţi dai seama că scheletul unui robot este de structură metalică şi mult mai rezistent decât oasele omului. Mişcările noastre sunt mult mai energice, mai rapide şi mai fin comandate. A Treia Lege a Roboticii declară: „Un robot trebuie să-si apere propria existenţă.” Atacul unei fiinţe umane poate fi uşor parat. Cel mai puternic om poate fi imobilizat. Suntem întotdeauna conştienţi de existenţa fiinţelor umane. Altfel nu ne-am putea îndeplini funcţiunile.
Baley spuse:
— Las-o baltă, Daneel. A Treia Lege declară: „Un robot trebuie să-şi apere propria existenţă, atâta timp cât nu intră astfel în contradicţie cu Prima sau A Doua Lege.” A Doua Lege declară: „Un robot trebuie să asculte ordinele date lui de o fiinţă umană, cu excepţia cazurilor când aceste ordine ar veni în contradicţie cu Prima Lege.” Iar Prima Lege declară: „Un robot nu poate face rău unei fiinţe umane sau, prin inacţiune, să permită ca unei fiinţe umane să i se facă rău.” O fiinţă umană ar putea ordona unui robot să se distrugă singur — şi atunci robotul îşi va folosi propria forţă pentru a-şi zdrobi propria ţeastă. şi dacă o fiinţă umană ar ataca un robot, acel robot nu ar putea para atacul fără să facă rău fiinţei umane, ceea ce ar încălca Prima Lege.
Daneel spuse:
— Presupun că te gândeşti la roboţii de pe Pământ. Pe Aurora sau în oricare alta dintre Lumile din Spaţiu — roboţii sunt mai apreciaţi decât pe Pământ şi sunt, în general, mai dezvoltaţi, multilaterali şi valoroşi. A Treia Lege este incomparabil mai puternică decât A Doua Lege în Lumile din Spaţiu, decât pe Pământ. Un ordin de autodistrugere ar fi pus la îndoială şi ar trebui să aibă un motiv într-adevăr întemeiat ca să fie dus la îndeplinire — un pericol real şi evident. Iar în privinţa parării unui atac, Prima Lege nu ar fi încălcată, deoarece roboţii de pe Aurora sunt suficient de abili ca să imobilizeze o fiinţă umană fără să-l facă rău.
— Să presupunem, totuşi, că o fiinţă umană ar susţine că, dacă robotul nu se distruge singur, ea — fiinţa umană — ar fi distrusă. Atunci robotul nu s-ar autodistruge?
— Un robot de pe Aurora va pune sigur la îndoială o simplă declaraţie în acest sens. Ar trebui să existe dovezi clare ale posibilei distrugeri a fiinţei umane.