„Pe lehova!” şopti el în liniştea din mintea lui, şi îşi îndreptă brusc atenţia la masă, mâncând cu plăcere şi bucurie.
81
Baley mai străbătu o dată pajiştea dintre locuinţa lui Fastolfe şi cea a Gladiei. O va vedea pe Gladia a patra oară în trei zile, iar acum era pentru ultima oară (inima păru să i se strângă dureros în piept).
Giskard era cu el, dar la distanţă, mai atent ca oricând la împrejurimi. Desigur, o dată ce Preşedintele se afla în posesia completă a dovezilor, ar fi trebuit să existe mai puţină îngrijorare pentru siguranţa lui Baley — când, de fapt, Daneel fusese cel asupra căruia planase pericolul. Probabil că Giskard nu fusese reinstruit în această privinţă. O singură dată se apropie de Baley, şi anume când acesta din urmă întrebase:
— Giskard, unde e Daneel?
Giskard acoperi iute distanţa dintre ei, ca şi cum n-ar fi vrut să vorbească decât încet:
— Daneel e în drum spre cosmodrom, domnule, însoţit de câţiva membri ai personalului, pentru a aranja cu transportul dumneavoastră spre Pământ. Când veţi fi dus la cosmodrom, vă va aştepta acolo şi se va afla pe navă cu dumneavoastră, despărţindu-se de dumneavoastră pe Pământ.
— Asta-i o veste bună. Preţuiesc orice zi petrecută împreună cu Daneel. Şi tu, Giskard? Ne vei însoţi?
— Nu, domnule. Eu am fost instruit să rămân pe Aurora. Totuşi, Daneel vă va fi de folos, chiar şi în lipsa mea.
— Sunt sigur, Giskard, dar îmi va fi dor de tine.
— Mulţumesc, domnule, zise Giskard, şi se retrase la fel de repede cum venise.
Baley privi în urma lui câteva clipe, gânditor… Nu, fiecare lucru la timpul lui. Trebuia s-o vadă pe Gladia.
82
Ea înaintă să-l întâmpine… şi ce mult se schimbase doar în două zile. Nu era veselă, nu dansa, nu era plină de haz; avea privirea serioasă a cuiva care a suferit un şoc şi o pierdere, dar îi dispăruse aura supărării. Acum se observa un fel de seninătate, ca şi cum ar fi devenit conştientă de faptul că viaţa merge înainte, la urma urmei, şi că, uneori, poate, chiar, să fie frumoasă.
Reuşi un zâmbet, cald şi prietenos, în timp ce înainta spre el întinzându-i mâna.
— O, ia-o, ia-o, Elijah, zise ea, când văzu că el şovăie. E ridicol să dai înapoi şi să te prefaci că nu vrei să mă atingi, după noaptea trecută. Vezi, tot îmi amintesc de ea şi n-am început să regret. Dimpotrivă.
Baley reuşi un lucru neobişnuit (pentru el), să zâmbească la rândul lui:
— Şi eu îmi amintesc de ea, Gladia, şi nici eu nu regret. Ba chiar mi-ar plăcea s-o repet, dar am venit să-mi iau rămas bun.
Pe chipul ei trecu o umbră:
— Deci te întorci pe Pământ. Totuşi, raportul pe care l-am obţinut prin reţeaua de roboţi care funcţionează întotdeauna între locuinţa lui Fastolfe şi a mea arată că totul a mers bine. Nu se poate să fi dat greş.
— N-am dat greş. De fapt, dr. Fastolfe a câştigat în totalitate. Nu cred că mai există vreun zvon că el a fost implicat în moartea lui Jander.
— Din cauza celor spuse de tine, Elijah?
— Aşa cred.
— Ştiam eu.
În glas i se simţea o nuanţă de automulţumire.
— Ştiam eu că vei reuşi, când le-am spus să te cheme pe tine pentru acest caz. Dar atunci de ce eşti trimis acasă?
— Tocmai pentru că a fost rezolvat cazul. Dacă mai stau aici mult, voi fi doar un străin enervant.
Ea îl privi o clipă, neîncrezătoare, apoi spuse:
— Nu-mi dau seama ce vrei să spui. Pentru mine sună ca o expresie de pe Pământ. Dar nu contează. Ai reuşit să afli cine l-a ucis pe Jander? Asta e lucrul important.
Baley privi în jur. Giskard stătea într-o nişă, unul dintre roboţii Gladiei, în alta.
Gladia înţelese privirea imediat. Zise:
— Haide, Elijah, trebuie să înveţi să nu te temi de roboţi. Nu te temi de scaun, nu-i aşa, sau de perdelele astea?
Baley dădu din cap:
— Ei bine, Gladia, îmi pare rău… îmi pare foarte rău… dar a trebuit să le spun că Jander a fost soţul tău.
Ea făcu ochii mari, iar el spuse repede:
— A trebuit s-o fac. Era important pentru caz, dar îţi promit că nu-ţi va afecta situaţia pe Aurora.
Cât putu de scurt, îi povesti despre confruntare şi încheie:
— Aşa că, vezi, nimeni nu l-a omorât pe Jander. Imobilizarea a fost rezultatul unei modificări întâmplătoare în conexiunile lui pozitronice, deşi se poate ca probabilitatea acestei modificări să fi fost sporită de ceea ce se întâmpla.
— Iar eu n-am ştiut nimic, se jelui ea. N-am ştiut niciodată. Am încurajat planul nebunesc al lui Amadiro. Şi el este răspunzător ca şi cum l-ar fi lovit intenţionat cu un baros.
— Gladia, spuse Baley cu seriozitate, nu e drept. N-a avut nici o intenţie de a-i face rău lui Jander. În ochii lui, ceea ce făcea era pentru binele Aurorei. Pentru asta, e pedepsit. Este înfrânt, planurile lui sunt desfiinţate, iar Institutul de Robotică va fi condus de dr. Fastolfe. Tu însăţi n-ai fi putut găsi o pedeapsă mai potrivită, oricât ai fi încercat.
— Mă voi gândi la asta, zise ea. Dar ce fac cu Santirix Gremionis, acest lacheu tânăr şi chipeş, a cărui sarcină a fost să mă ademenească? Nu-i de mirare că părea plin de speranţă, în ciuda refuzurilor mele repetate. Ei bine, el va mai veni aici iar eu voi avea plăcerea să…
Baley dădu din cap cu violenţă:
— Gladia, nu. Am vorbit cu el şi te asigur că habar n-avea despre ce se petrecea. Era la fel de înşelat ca şi tine. De fapt, ai înţeles pe dos. Nu era insistent pentru că era important să te ademenească. Îi era folositor lui Amadiro pentru că era insistent — şi acea insistenţă era din consideraţie pentru tine. Din dragoste, dacă aici, pe Aurora, acest cuvânt are acelaşi înţeles ca pe Pământ.
— Pe Aurora înseamnă balet. Jander era robot, iar tu eşti Pământean. Cu Aurorienii este altfel.
— Mi-ai explicat. Dar, Gladia, tu ai învăţat de la Jander să primeşti; de la mine ai învăţat — fără să vreau — să dăruieşti. Dacă te bucuri să înveţi, n-ar fi corect şi cinstit ca şi tu să-i înveţi pe alţii, la rândul tău? Gremionis este suficient de atras de tine ca să vrea să înveţe. El sfidează, deja, regulile de pe Aurora insistând, în ciuda refuzului tău. Va sfida şi mai mult. Îl poţi învăţa să dăruiască şi să primească, şi tu vei învăţa acelaşi lucru împreună cu eclass="underline"
Gladia îl privi iscoditor:
— Elijah, încerci să scapi de mine?
Baley dădu din cap, încuviinţând:
— Da, Gladia, încerc. În clipa asta vreau fericirea ta, mai mult decât am dorit vreodată ceva, pentru mine sau pentru Pământ. Nu-ţi pot oferi fericirea, dar Gremionis poate. Voi fi la fel de fericit, aproape la fel de fericit, de parcă aş fi eu cel care face darul. Gladia, o să te surprindă cât de repede va renunţa la balet, când îi vei arăta cum să facă. Şi se va duce vestea cumva, astfel încât îţi vor cădea alţii la picioare… lar Gremionis poate să înveţe şi alte femei. Gladia, poate că tu vei revoluţiona actul sexual de pe Aurora, până la urmă. Ai trei secole la dispoziţie.
Gladia îl privi fix, apoi izbucni în râs:
— Glumeşti. Faci înadins pe prostul. Nu m-aş fi aşteptat din partea ta, Elijah. Ai întotdeauna o faţă atât de lungă şi de serioasă. Pe Iehova!
(Şi, o dată cu ultimul cuvânt, încercă să-i imite glasul baritonal şi serios.)