— N-ar putea o fiinţă umană să fie destul de vicleană ca să aranjeze lucrurile în aşa fel încât unui robot să i se pară că ea este, într-adevăr, în mare pericol? Oare ingeniozitatea care s-ar cere pentru asta te face să elimini pe cineva prost, fără experienţă sau tânăr?
Iar Daneel zise:
— Nu, partenere Elijah, nu.
— E vreo greşeală în raţionamentul meu?
— Nici una.
— Atunci, greşeala este poate în presupunerea mea că robotul a fost vătămat fizic. El nu a fost vătămat fizic, de fapt. Aşa este?
— Da, partenere Elijah.
(Asta înseamnă că Demacheck avea informaţiile din sursă directă, se gândi Baley.)
— În acest caz, Daneel, Jander a fost vătămat mental. Robloc! Total şi ireversibil!
— Robloc?
— Prescurtare pentru blocare a robotului, încetarea totală a funcţionării conexiunilor pozitronice.
— Pe Aurora nu folosim cuvântul „robloc”, partenere Elijah.
— Cum spuneţi voi?
— Noi spunem „degajare mentală”.
— Oricum, este vorba despre acelaşi fenomen.
— Ar fi înţelept, partenere Elijah, să foloseşti expresiile noastre, altfel cei de pe Aurora, cu care vei vorbi, ar putea să nu înţeleagă; conversaţia ar putea fi îngreunată. Cu puţin timp în urmă ai arătat că nu au nici o importanţă cuvintele diferite.
— Foarte bine. Voi spune „degajare”… Aşa ceva s-ar putea petrece spontan?
— Da, dar şansele sunt infinit de mici, spun roboticienii. Ca robot cu aspect uman, pot să declar că nu am încercat niciodată o senzaţie care să semene cât de puţin cu degajarea mentală.
— Atunci, trebuie să presupunem că o fiinţă umană a înscenat în mod deliberat o situaţie în care să aibă loc degajarea mentală.
— Exact asta susţin duşmanii doctorului Fastolfe, partenere Elijah.
— Şi pentru că aşa ceva necesită cunoaşterea roboticii, experienţă şi îndemânare, cineva prost, fără experienţă şi tânăr nu poate fi răspunzător.
— Acesta este raţionamentul firesc, partenere Elijah.
— Ar fi chiar posibil să facem o listă cu fiinţele umane de pe Aurora care au destulă îndemânare si, astfel, să alcătuim un grup de suspecţi, care s-ar putea să nu fie chiar aşa de mare.
— De fapt, asta s-a şi făcut, partenere Elijah.
— Şi cât de mare e lista?
— Cea mai lungă listă posibilă conţine doar un nume.
A fost rândul lui Baley să se oprească. Se încruntă, unindu-şi sprâncenele, şi spuse, aproape ameninţător:
— Doar un nume?
— Doar un nume, partenere Elijah, zise Daneel cu blândeţe. Aceasta este părerea doctorului Han Fastolfe, cel mai mare robotician teoretician de pe Aurora.
— Dar atunci, unde este misterul în toate astea? Al cui e acest singur nume?
— Păi, al doctorului Han Fastolfe, bineînţeles, zise R. Daneel. Tocmai am arătat că este cel mai mare robotician teoretician de pe Aurora şi, după părerea doctorului Fastolfe, ca expert, el este singurul care i-ar fi putut provoca lui Jander Panell degajarea mentală totală, fără să lase vreo urmă. Totuşi, dr. Fastolfe declară, de asemenea, că nu el a făcut asta.
— Dar şi că nimeni altcineva n-ar fi putut s-o facă?
— Într-adevăr, partenere Elijah. Aici e misterul.
— Şi dacă dr. Fastolfe…
Baley se opri. N-ar avea nici un rost să-l întrebe pe Daneel dacă dr. Fastolfe minţea sau se înşela cumva, fie când considera că doar el putea să facă aşa ceva, fie când declara că n-a făcut-o. Daneel fusese programat de Fastolfe şi nu exista nici o şansă ca programarea să cuprindă capacitatea de a se îndoi de programator. Aşa că Baley spuse cât putu de blând:
— Mă voi gândi la asta, Daneel, şi vom mai sta de vorbă.
— Asta e bine, partenere Elijah. Oricum, e timpul să dormim. Deoarece este posibil ca, pe Aurora, presiunea evenimentelor să-ţi impună un program neregulat, ar fi bine să profiţi de ocazie şi să dormi acum. Îţi voi arăta cum se face un pat şi cum să te descurci cu aşternuturile.
— Mulţumesc, Daneel, murmură Baley.
Nu-şi făcea nici o iluzie că va adormi repede. Era trimis pe Aurora anume ca să demonstreze că Fastolfe nu e vinovat de roboticid, reuşita acţiunii era necesară pentru siguranţa permanentă a Pământului, şi (mai puţin important, dar la fel de scump pentru Baley) pentru bunăstarea carierei lui. Totuşi, chiar înainte de a ajunge pe Aurora, descoperise că Fastolfe mărturisise, de fapt, crima.
8
Totuşi Baley adormi, în cele din urmă, după ce Daneel îi arătă cum să reducă intensitatea câmpului ce servea drept pseudo-gravitaţie. Aceasta nu era antigravitaţie reală şi consuma atât de multă energie, încât procedeul putea fi folosit doar în anumite perioade şi în condiţii neobişnuite.
Daneel nu fusese programat să explice cum funcţionau toate astea şi, dacă ar fi făcut-o, Baley era foarte sigur că n-ar fi înţeles nimic. Din fericire, comenzile puteau fi mânuite fără nici o înţelegere a explicaţiilor ştiinţifice.
Daneel spuse:
— Intensitatea câmpului nu poate fi redusă la zero — cel puţin nu cu aceste comenzi. În orice caz, nu este plăcut să dormi în gravitaţie zero, mai ales pentru cei care nu au experienţa călătoriilor în spaţiu. Ai nevoie de o intensitate destul de scăzută ca să ai sentimentul eliberării de sub presiunea propriei greutăţi, dar destul de ridicată ca să-ţi menţii orientarea pe verticală. Nivelul variază în funcţie de persoană. Cei mai mulţi oameni se simt bine la intensitatea minimă permisă de comandă, dar s-ar putea să descoperi că, prima oară, vei dori o intensitate mai ridicată, ca să-ţi poţi menţine obişnuinţa senzaţiei de greutate într-o măsură mai mare. Încearcă, pur şi simplu, mai multe niveluri şi află-l pe cel care ţi se potriveşte.
Distras de noutatea senzaţiei, Baley îşi lăsă gândurile să se îndepărteze de problema afirmaţiei/negaţiei lui Fastolfe, aşa cum şi trupul i se îndepărta de starea de veghe. Poate că era vorba de un singur fenomen. Visă că se întorsese pe Pământ (cum altfel), într-un Expres, dar nu pe unui din locuri. Mai degrabă plutea pe lângă banda rulantă cu viteză mare, chiar pe deasupra oamenilor, apropiindu-se uşor de ei. Nici unul dintre cei de jos nu părea surprins; nimeni nu se uita la el. Era o senzaţie destul de plăcută şi îi simţi lipsa când se trezi.
După micul dejun din dimineaţa următoare…
De fapt, era dimineaţă? Putea fi dimineaţă — sau orice alt moment al zilei — în spaţiu?
Era clar că nu se putea. Se gândi un timp şi se hotărî să definească dimineaţa ca fiind timpul de după trezire şi micul dejun hrana pe care o mânca după ce se trezea, şi să nu se mai gândească la o cronometrare anume, fără importanţă efectivă… Cel puţin pentru el, dacă nu pentru navă.
Deci, în dimineaţa următoare, după micul dejun, studie buletinele de ştiri, care-i fuseseră lăsate doar cât să vadă că nu conţineau nimic despre roboticidul de pe Aurora, apoi se întoarse la acele filme-cărţi pe care i le adusese Giskard cu o zi înainte („o perioadă de veghe”). Le alese pe cele cu titluri istorice şi, după ce se uită grăbit la câteva, hotărî că Giskard îi adusese cărţi pentru adolescenţi. Aveau poze multe şi text puţin. Se întrebă dacă asta era părerea lui Giskard despre inteligenţa sau despre lucrurile care-l trebuiau lui. După un timp de gândire, Baley consideră că Giskard, cu inocenţa lui de robot, alesese bine şi că n-avea nici un rost să bănuiască o posibilă insultă.
Începu să privească în vizor foarte preocupat şi observă imediat că Daneel se uita la filmul-carte o dată cu el. Din curiozitate? Sau doar ca să-si ocupe ochii?