— Nu s-ar putea ca, pe ici pe colo, vreun Solarian să manifeste o toleranţă surprinzătoare faţă de corpul omenesc? De unde poţi şti?
— Chiar dacă vreun Solarian ar putea, ceea ce nu neg, anul ăsta nu sunt Solarieni pe Aurora.
— Nici unul?
— Nici unul! Nu le place să vină în contact nici cu Aurorienii şi, cu excepţia problemelor urgente, nici unul nu vrea să vină aici — sau în oricare altă Lume. Chiar şi în cazul problemelor urgente, nu depăşesc orbita şi discută cu noi doar prin comunicaţii electronice.
— În acest caz, spuse Baley, dacă eşti — de drept şi de fapt — singura persoană din toate Lumile care ar fi putut face asta, l-ai omorât pe Jander?
Fastolfe zise:
— Nu cred că Daneel nu ţi-a spus că am negat acest lucru.
— Da, mi-a spus, dar vreau s-o aud de la dumneata.
Fastolfe îşi încrucişă braţele şi se încruntă. Vorbi printre dinţii încleştaţi:
— Atunci, să ţi-o spun. N-am făcut asta.
Baley dădu din cap:
— Cred că dumneata crezi ce spui.
— Da. Şi chiar foarte sincer. Spun adevărul. Nu l-am omorât pe Jander.
— Dar dacă dumneata n-ai făcut-o, şi nimeni altcineva n-ar fi avut cum s-o facă, atunci… Dar stai. Poate că fac o presupunere neîntemeiată. Jander e într-adevăr mort, sau am fost adus aici prin înşelăciune?
— Robotul e într-adevăr distrus. Va fi cât se poate de posibil să ţi-l arăt, dacă Adunarea Legislativă nu-mi împiedică accesul la el înainte de sfârşitul zilei, ceea ce nu cred că va face.
— În acest caz, dacă dumneata n-ai făcut-o, şi dacă nimeni altcineva n-ar fi putut s-o facă, şi dacă robotul este de fapt mort — cine a comis crima?
Fastolfe oftă:
— Sunt sigur că Daneel ţi-a spus ce am susţinut la anchetă, dar vrei s-o auzi din gura mea.
— Chiar aşa, dr. Fastolfe.
— Ei bine, atunci, nimeni n-a comis crima. A avut loc un accident spontan în circuitul pozitronic, de-a lungul conexiunilor cerebrale, care a provocat degajarea mentală la Jander.
— E posibil aşa ceva?
— Nu, nu este. E imposibil, dar dacă eu n-am făcut-o, atunci ăsta e singurul lucru care s-ar fi putut întâmpla.
— Nu s-ar putea susţine că e şi mai posibil ca dumneata să minţi, decât că s-a produs o degajare mentală spontană?
— Mulţi chiar aşa spun. Dar, din întâmplare, eu ştiu că nu am făcut-o şi asta înseamnă că accidentul spontan e singura posibilitate care rămâne.
— Şi dumneata ai cerut ca eu să vin aici ca să-mi demonstrezi, să-mi dovedeşti, că, de fapt, a avut loc accidentul spontan?
— Da.
— Dar cum să dovedeşti accidentul spontan? Se pare că, dacă-l dovedesc, te salvează pe dumneata, Pământul şi pe mine însumi.
— În ordinea crescândă a importanţei, domnule Baley? Baley păru încurcat:
— Ei bine, atunci, pe dumneata, pe mine şi Pământul.
— Mi-e teamă, spuse Fastolfe, că am ajuns, după o îndelungată gândire, la concluzia că e imposibil de obţinut o asemenea dovadă.
17
Baley se holbă îngrozit la Fastolfe:
— Imposibil?
— Imposibil. Absolut.
Apoi, cuprins brusc de o neatenţie aparentă, apucă recipientul pentru mirodenii şi spuse:
— Ştii, sunt curios să văd dacă mai pot face „tripla mişcare”. Aruncă recipientul în sus cu o mişcare calculată din încheietură. Acesta făcu o tumbă şi, în timp ce venea în jos, Fastolfe îi prinse capătul îngust în palma dreaptă, cu degetul mare îndoit. Recipientul se ridică uşor, se legănă şi fu prins în palma stângă. Se ridică din nou şi fu prins cu palma dreaptă, apoi iar în cea stângă. După această a treia mişcare, fu ridicat cu destulă putere ca să se scuture. Fastolfe îl prinse în pumnul drept ţinut lângă mâna stângă, aşezată cu palma în sus. După ce recipientul fu prins, Fastolfe îşi arătă mână stângă, în care era un vârf de cuţit de sare.
Fastolfe spuse:
— Pentru un om de ştiinţă este o manifestare copilărească, iar efortul este total disproporţionat faţă de rezultat, care este, desigur, sare cât iei cu două degete, dar o gazdă primitoare de pe Aurora e mândră că poate oferi acest spectacol. Există experţi care pot menţine recipientul în aer circa un minut şi jumătate, mişcându-şi mâinile aproape mai repede decât privirea.
— Bineînţeles, adăugă el gânditor, Daneel poate executa asemenea mişcări cu îndemânare şi viteză mai mari decât orice om. L-am testat în acest fel pentru a verifica funcţionarea conexiunilor lui cerebrale, dar ar fi total greşit să-l pun să-şi etaleze asemenea talente în public. I-ar umili fără rost pe mirodeniştii oameni — este denumirea lor obişnuită, să ştii, chiar dacă nu vei găsi cuvântul în dicţionare. Baley încuviinţă.
Fastolfe oftă:
— Dar să revenim la afaceri.
— Pentru asta m-ai făcut să trec prin câţiva parseci în spaţiu.
— Într-adevăr, aşa am făcut. Să continuăm!
Baley întrebă:
— Acest spectacol al dumitale a avut vreun motiv, dr. Fastolfe?
Fastolfe zise:
— Ei bine, se pare că am ajuns la strâmtoare. Te-am adus aici pentru a face un lucru ce nu poate fi făcut. Chipul dumitale a fost destul de grăitor şi, drept să-ţi spun, nici eu nu mă simt mai bine. De aceea, am crezut că o clipă de răgaz ne-ar folosi. Şi acum, să continuăm.
— Cu misiunea imposibilă?
— De ce-ar fi imposibilă pentru dumneata, domnule Baley? Ai o reputaţie de realizator al imposibilului.
— Drama de pe hiperunde? Dumneata crezi deformarea aceea stupidă despre cele întâmplate pe Solaria?
Fastolfe îşi desfăcu braţele:
— Altă speranţă n-am.
Baley spuse:
— Iar eu n-am de ales… Trebuie să încerc în continuare; nu mă pot întoarce pe Pământ cu un eşec. Asta mi s-a explicat clar… Spune-mi, dr. Fastolfe, cum ar fi putut fi omorât Jander? Ce fel de manevrare a creierului lui ar fi fost necesară?
— Domnule Baley, nu ştiu cum aş putea explica asta, chiar unui alt robotician, ceea ce dumneata e clar că nu eşti, şi chiar dacă aş fi pregătit să-mi public teoriile, ceea ce e clar că nu sunt. Oricum, să văd dacă nu pot să-ţi explic într-un fel… Ştii, desigur, că roboţii au fost inventaţi pe Pământ.
— Pe Pământ se ştie foarte puţin în legătură cu robotica…
— În Lumile din Spaţiu este binecunoscută aversiunea Pămăntului faţă de robotică.
— Dar originea pământeană a roboţilor e evidentă pentru orice persoană de pe Pământ care se gândeşte la asta. Se cunoaşte foarte bine că deplasarea hiperspaţială s-a făcut cu ajutorul roboţilor si, deoarece Lumile din Spaţiu n-ar fi putut fi colonizate fără călătoriile hiperspaţiale, rezultă că roboţii au existat înainte de a avea loc colonizarea şi în timp ce Pământul era, încă, singura planetă locuită. Deci, roboţii au fost inventaţi pe Pământ de către pământeni.
— Şi totuşi, Pământul nu se simte prea mândru de asta, nu-i aşa?
— Pe Pământ nu discutăm despre asta, spuse Baley scurt.
— Şi Pământenii nu ştiu nimic despre Susan Calvin?
— Am dat de numele ei în nişte cărţi vechi. A fost printre primii roboticieni.
— Asta-i tot ce ştii despre ea?
Baley făcu un gest de lehamite:
— Cred că aş fi aflat mai multe dacă aş fi căutat documentele, dar n-am avut ocazia.