— Deci, repet — Aurorienii ştiu, în general, că sunt aici şi îmi închipui că ştiu exact de ce sunt aici — că trebuie să rezolv misterul morţii lui Jander.
— Desigur. Ce alt motiv ar mai fi?
— Şi de când am coborât din nava care m-a adus aici, mă ţii sub pază strictă şi constantă, din cauză că duşmanii dumitale ar putea încerca să mă elimine — crezându-mă un fel de om-minune, care ar putea dezlega misterul într-un fel care te-ar plasa pe locul câştigătorului, chiar dacă toate împrejurările îmi sunt potrivnice.
— Mă tem şi de posibilitatea asta, da.
— Şi să presupunem că un oarecare, care nu vrea să vadă misterul dezlegat şi pe dumneata, dr. Fastolfe, achitat, ar reuşi să mă ucidă. Asta n-ar putea întoarce opinia în favoarea dumitale? Lumea n-ar putea crede că duşmanii dumitale au simţit că eşti, de fapt, nevinovat sau că s-au temut atât de mult de anchetă, încât au vrut să mă ucidă?
— Cam complicat raţionament, domnule Baley. Cred că, exploatată cum se cuvine, moartea dumitale ar putea fi folosită în acest scop, dar nu se va întâmpla aşa. Eşti apărat şi nu vei fi omorât.
— Dar de ce să fiu apărat, dr. Fastolfe? De ce să nu laşi să fiu ucis şi apoi să foloseşti moartea mea drept mijloc de a câştiga?
— Pentru că aş prefera să rămâi în viaţă şi să reuşeşti să-mi demonstrezi cu adevărat nevinovăţia.
— Dar ştii, cu siguranţă, spuse Baley, că nu pot demonstra nevinovăţia dumitale.
— Poate că poţi. Ai toate motivele. De asta depinde bunăstarea Pământului şi, după cum mi-ai spus, cariera dumitale.
— La ce bun motivul? Dacă mi-ai ordona să zbor dând din mâini şi mi-ai mai spune că, dacă nu reuşesc, voi fi omorât imediat prin tortură înceată şi că Pământul va fi aruncat în aer şi toată populaţia lui distrusă, aş avea o grămadă de motive să dau din aripi şi să zbor — şi totuşi să n-o pot face.
— Ştiu că şansele sunt mici, zise Fastolfe jenat.
— Ştii că ele nu există, spuse Baley cu violenţă, şi că numai moartea mea te poate salva.
— Atunci, nu voi fi salvat, deoarece am grijă ca duşmanii mei să nu ajungă la dumneata.
— Dar dumneata poţi ajunge la mine.
— Ce?
— M-am gândit, dr. Fastolfe, că dumneata însuţi ai putea să mă ucizi în aşa fel, încât să pară că a fost fapta duşmanilor dumitale. Atunci ai folosi moartea mea împotriva lor — şi că de asta m-ai adus pe Aurora.
O clipă, Fastolfe privi la Baley uşor surprins, iar apoi, într-un acces de furie brusc şi puternic, faţa i se înroşi şi i se strâmbă într-un rânjet. Înşfăcând de pe masă recipientul pentru mirodenii, îl ridică şi îşi coborî braţul pentru a-l azvârli în Baley.
Iar Baley, din cale-afară de surprins, abia reuşi să se tragă înapoi în scaun, ferindu-se.
5. DANEEL ŞI GISKARD
18
Dacă Fastolfe acţionase repede, Daneel acţionase şi mai repede.
Lui Baley, care uitase de tot de existenţa lui Daneel, totul i se păru un salt confuz, un zgomot neclar, apoi Daneel stătea lângă dr. Fastolfe, într-o parte, ţinând în mână recipientul şi spunând:
— Sper, dr. Fastolfe, că nu v-am făcut vreun rău.
Baley observă uimit că Giskard nu era departe de Fastolfe, de cealaltă parte, şi că fiecare din cei patru roboţi de lângă peretele din capătul sălii înaintaseră până aproape de masă.
Gâfâind uşor, cu părul cam zbârlit, Fastolfe spuse:
— Nu, Daneel. Te-ai descurcat chiar foarte bine.
Ridică glasuclass="underline"
— Toţi v-aţi descurcat foarte bine, dar ţineţi minte, nu trebuie să permiteţi nimănui să vă întârzie, chiar dacă e vorba de mine.
Râse încet şi se aşeză din nou, îndreptându-şi părul cu mâna.
— Îmi pare rău, zise, că te-am speriat aşa de tare, domnule Baley, dar am simţit că o demonstraţie ar fi mai convingătoare decât toate vorbele.
Baley, care se ferise doar din reflex, îşi descheie gulerul şi spuse, puţin răguşit:
— Mă tem că mă aşteptam la vorbe, dar sunt de acord că demonstraţia a fost convingătoare. Mă bucur că Daneel a fost destul de aproape ca să te dezarmeze.
— Oricare din ei era destul de aproape ca să mă dezarmeze, dar Daneel era cel mai aproape şi a ajuns primul la mine. A ajuns la mine destul de repede ca să fie îngăduitor. Dacă ar fi fost mai departe, poate că ar fi trebuit să-mi răsucească braţul sau chiar să mă doboare.
— Ar fi mers până acolo?
— Domnule Baley, spuse Fastolfe, am dat indicaţii pentru protecţia dumitale şi eu ştiu cum să dau indicaţii. Ei n-ar fi ezitat să te salveze, chiar dacă varianta cealaltă era să-mi facă mie rău. Bineînţeles că s-ar fi străduit să-mi provoace o vătămare minimă, aşa cum a făcut Daneel. Tot ce mi-a vătămat a fost demnitatea mea şi pieptănătura. Şi îmi tremură puţin degetele.
Fastolfe le îndoi cu milă.
Baley respiră adânc, încercând să-şi revină din scurta perioadă de confuzie. Spuse:
— Daneel nu m-ar fi protejat chiar şi fără indicaţiile dumitale speciale?
— Fără îndoială. Ar fi trebuit s-o facă. Totuşi, nu trebuie să crezi că reacţia robotului este un simplu da sau nu, sus sau jos, înăuntru sau afară. Este o greşeală pe care un amator o face adesea. Este vorba despre viteza de reacţie. Indicaţiile mele cu privire la dumneata au fost exprimate în aşa fel, încât potenţialul înglobat în roboţii de la sediul meu, inclusiv Daneel, este anormal de înalt, de fapt atât de înalt cât pot realiza. Deci, reacţia la un pericol evident şi imediat pentru dumneata este extraordinar de rapidă. Ştiam că aşa va fi şi de aceea am încercat să lovesc aşa de repede — ştiind că ţi-aş putea oferi cea mai convingătoare demonstraţie a incapacităţii mele de a-ţi face vreun rău.
— Da, dar nu-ţi sunt tocmai recunoscător pentru ea.
— Oh, am avut încredere deplină în roboţii mei, mai ales în Daneel. Mi-a trecut totuşi prin cap, chiar dacă puţin cam târziu, că, dacă n-aş fi dat imediat drumul recipientului pentru mirodenii, mi-ar fi rupt încheietura, chiar împotriva voinţei lui — sau a echivalentului pentru voinţă la roboţi.
Baley spuse:
— Mi se pare că ţi-ai asumat un risc prostesc.
— Şi mie mi se pare, acum. Dacă dumneata te-ai fi pregătit să arunci cu recipientul în mine, Daneel ţi-ar fi parat imediat lovitura, dar nu chiar cu aceeaşi viteză, pentru că nu a primit indicaţii speciale referitoare la siguranţa mea. Pot spera că ar fi fost destul de rapid ca să mă salveze, dar nu sunt sigur — şi aş prefera să nu testez acest lucru, zâmbi Fastolfe bine dispus.
Baley întrebă:
— Dacă dintr-un vehicul aeropurtat s-ar arunca pe casă vreun dispozitiv cu explozibil?
— Sau dacă de pe un vârf de deal din apropiere ar fi îndreptată spre noi o rază gama… Roboţii mei nu înseamnă protecţie fără limite, dar asemenea tentative teroriste sunt extrem de improbabile aici, pe Aurora. Propun să nu ne îngrijorăm din cauza lor.
— Vreau să nu mă îngrijorez din cauza lor. Într-adevăr, n-am crezut serios că ai reprezenta un pericol pentru mine, dr. Fastolfe, dar trebuia să elimin această posibilitate, dacă e nevoie să mergem mai departe. Acum putem continua.