Finge reluă:
— În cei doi fizio-ani, de când ai plecat, Secolul 482 a intrat, treptat, într-o criză. Destul de ciudată. Delicată. Aproape fără precedent. Avem acum nevoie de o Observaţie corectă, cum nu am mai avut niciodată înainte.
— Şi vreţi să Observ eu?
— Da. Într-un fel, este o risipă de talent să ceri unui Tehnician să facă o Observaţie, însă Observaţiile tale anterioare erau perfecte din punct de vedere al limpezimii şi clarviziunii. Avem din nou nevoie de aşa ceva. Îţi voi schiţa doar câteva amănunte…
Lui Harlan nu-i fu dat să afle chiar atunci care erau aceste detalii. Finge vorbea, dar uşa se deschise şi Harlan nu-l mai auzi.
Privea, încremenit, la persoana care intrase.
Nu că Harlan nu mai văzuse vreodată o fată în Eternitate.
„Vreodată”, e prea mult spus. Rareori, da, dar nu niciodată.
Dar o fată ca asta! Şi încă în Eternitate!
Harlan văzuse multe femei în trecerile sale prin Timp, însă în Timp ele nu erau pentru el decât nişte obiecte, ca zidurile şi ghidurile, farurile şi darurile, casele şi vasele. Erau fapte de Observat.
În Eternitate o fată era altceva. Şi încă una ca asta!
Era îmbrăcată în stilul înaltei societăţi din 482, ceea ce însemna învelişuri transparente şi cam atât în sus de talie şi pantaloni subţiri, până la genunchi. Aceştia, deşi prea puţin transparenţi, sugerau curbe delicate.
Părul îi era negru şi lucios, căzând până pe umeri, buzele îi erau conturate cu creionul roşu, cea de sus subţire şi cea de jos prea plină, într-o bosumflare exagerată. Pleoapele şi lobii urechilor erau fardate într-un roz pal, iar restul feţei sale tinere (aproape de fetişcană) era de un alb lăptos surprinzător. Pandantive cu pietre preţioase coborau de pe umeri şi zornăiau încetişor când de o parte, când de alta, a pieptului, asupra căruia atrăgeau atenţia.
Se aşeză pe locul ei la un birou din colţul încăperii, ridicând genele doar o dată, ca să-şi treacă privirea umbrită peste chipul lui Harlan.
Când Harlan auzi din nou vocea lui Finge, Calculatorul spunea:
— Le vei avea pe toate într-un raport oficial şi între timp poţi să-ţi preiei vechiul birou şi camera de dormit.
Harlan se trezi că ieşise din birou fără să-şi amintească clar amănuntele retragerii sale. Probabil că ieşise fără să-şi dea seama.
Sentimentul dinlăuntrul lui cel mai uşor de recunoscut era mânia. Pe Timp, nu trebuia să i se permită lui Finge să facă una ca asta. Dăuna moralei. Era o bătaie de joc…
Se opri, descleştă pumnul, îşi desţepeni falca. Să vedem acum!! Paşii îi sunau puternic în propriile urechi şi merse hotărât către Omul de la comunicaţii din spatele biroului.
Acesta ridică ochii, fără să-i întâlnească efectiv privirea, şi spuse, cu prudenţă:
— Da, domnule.
— La un birou din încăperea Calculatorului Finge se află o femeie. E nouă pe aici?
Avusese intenţia să întrebe ca de un fapt divers. Voise să sune ca o întrebare plictisită, indiferentă. În loc de asta, cuvintele răsunară ca două timpane lovite.
Întrebarea însă îl însufleţi pe cel de la Comunicaţii. Privirea din ochii lui se transformă în ceva care-i înrudeşte pe toţi bărbaţii. Îl îngloba chiar şi pe Tehnician, îl învălui ca pe un tovarăş şi spuse:
— Cine, puştoaica? Mamă, Doamne! Dar, totuşi, nu ţi se pare că e făcută ca o latrină într-un câmp de forţe?
Harlan se bâlbâi puţin.
— Tu doar răspunde-mi la întrebare!
Omul îl privi lung şi euforia lui se mai evaporă.
— E nouă. E o Temporală.
— Ce funcţie are aici?
Un zâmbet ascuns se strecură pe faţa funcţionarului şi se prefăcu într-un rânjet lacom.
— E aşa-zisa secretară a şefului, Se numeşte Noÿs Lambent.
— Bine.
Harlan se răsuci pe călcâie şi plecă.
Prima incursiune de Observaţie a lui Harlan în Secolul 482 fu făcută a doua zi, dar nu dură decât 30 de minute. Era, evident, doar o călătorie de orientare, menită să-l pună în contact direct cu Realitatea. A doua zi în Timp o oră şi jumătate, iar a treia zi deloc.
Îşi umplea timpul reluând rapoartele sale originale, reînvăţând propriile-i cunoştinţe, reîmprospătându-şi în minte sistemul lingvistic al timpului, reobişnuindu-se cu tradiţiile locale.
Secolul fusese afectat de o Schimbare de Realitate, însă de una minoră. Un grup politic care se aflase înăuntru era acum Afară, altfel, însă, în societate nu se vedea nici o altă modificare.
Fără să-şi dea prea bine seama, luă obiceiul de a căuta, în vechile sale rapoarte, informaţii asupra aristocraţiei. Cu siguranţă că făcuse Observaţii.
Făcuse, într-adevăr, dar erau foarte impersonale, păstrând o oarecare distanţă. Datele aduse de el priveau aristocraţia ca pe o clasă, nu ca individualităţi distincte.
Desigur că diagramele sale spaţio-temporale nu-i ceruseră şi nici măcar nu-i permiseseră vreodată să examineze aristocraţia din interior. Motivele acestui fapt depăşeau atribuţiile unui Observator. Dar era nemulţumit de sine însuşi că priveşte acum acest domeniu cu curiozitate.
În timpul celor trei zile o zări în treacăt pe fată, pe Noÿs Lambent, de patru ori. Prima oară nu-i văzuse bine decât hainele şi podoabele. Acum observă că era înaltă cam de un metru şaptezeci, cu o jumătate de cap mai scundă decât el, totuşi destul de zveltă şi cu o ţinută destul de dreaptă şi de graţioasă pentru a da impresia că este mai înaltă. Avea mai mulţi ani decât îi dădeai la prima vedere, apropiindu-se probabil de 30, cu siguranţă peste 25.
Era tăcută şi rezervată, şi odată îi zâmbi când trecu pe lângă el pe condor, coborând apoi privirea. Harlan se trase într-o parte ca să evite să o atingă, apoi îşi urmă drumul furios.
La sfârşitul celei de-a treia zile, Harlan începea să simtă că datoria lui de Etern nu îi permitea să acţioneze decât într-un singur fel. Fără îndoială că, pentru ea, situaţia era agreabilă. Desigur că Finge nu ieşea din litera legii. Însă indiscreţia lui în această privinţă, nepăsarea lui, contraziceau cu siguranţă spiritul legii şi aici trebuia intervenit.
Harlan hotărî că, la urma urmei, nu era om în Eternitate pe care să-l antipatizeze atât de mult ca pe Finge. Circumstanţele atenuante pe care i le găsise cu numai câteva zile înainte dispăruseră.
În dimineaţa celei de-a patra zile, Harlan ceru şi obţinu permisiunea de a-l vedea pe Finge între patru ochi. Pătrunse în birou cu pas hotărât şi, spre propria lui surpriză, intră imediat în subiect.
— Calculator Finge, propun ca domnişoara Lambent să fie trimisă înapoi în Timp.
Ochii lui Finge se îngustară. Îi arătă un scaun, îşi puse degetele împletite sub bărbia moale, rotundă şi lăsă să i se vadă câţiva dinţi.