— Existenţa unei asemenea superstiţii era greu de crezut, Harlan. Nu are precedent. Se află în zona erorii întâmplătoare, astfel încât o revedere a Calculelor pentru Schimbarea anterioară nu ne-a furnizat nici o informaţie în legătură cu ea. Consiliul Atottemporal voia dovezi concrete, o exemplificare directă. Eu am ales-o pe domnişoara Lambent ca fiind un bun exponent al clasei sale. Te-am ales pe dumneata ca celălalt subiect…
Harlan ţâşni în picioare.
— M-aţi ales pe mine? Ca subiect?
— Îmi pare rău, spuse Finge, rigid, dar era necesar. Ai fost un subiect foarte bun.
Harlan îl privi lung.
Finge avu bunul simţ să nu-şi găsească locul sub această privire tăcută.
— Nu-ţi dai seama? Nu, încă nu. Uite, Harlan, tu eşti un produs rece şi impasibil al Eternităţii. Nu te-ai uita la o femeie. Tu consideri femeile şi tot ceea ce ţine de ele ne-etic. Nu, există un cuvânt mai bun. Le consideri corupte. Atitudinea asta este foarte vizibilă la tine şi, în faţa oricărei femei, ai avea tot atâta farmec cât o scrumbie pescuită de o lună. Şi totuşi, o femeie, un produs frumos şi răzgâiat al unei culturi hedonistice, te seduce cu înfocare din prima seară petrecută împreună, cerşindu-ţi literalmente s-o iei în braţe. Nu înţelegi că e ridicol, imposibil, doar dacă, ei bine, doar dacă aceasta nu este confirmarea pe care o căutam.
Harlan se zbătu să-şi găsească cuvintele.
— Spuneţi că s-a vândut…
— De ce această expresie? Viaţa sexuală nu cunoaşte tabù-uri în acest Secol. Singurul lucru ciudat este că te-a ales pe tine ca partener. Şi asta a făcut-o de dragul vieţii veşnice. E limpede.
Şi Harlan, cu braţele ridicate, cu degetele încleştate ca nişte gheare, fără vreun gând raţional sau iraţional altul decât să-l sugrume, să-l stranguleze pe Finge, se năpusti înainte.
Finge se trase repede înapoi. Cu un gest iute, tremurător, scoase un explozon.
— Nu mă atinge! Înapoi!
Harlan avu atâta minte încât să-şi oprească atacul. Părul îi era încâlcit. Cămaşa i se pătase de transpiraţie. Respira şuierător prin nările albite şi strânse.
Finge spuse, tremurat:
— Te cunosc foarte bine, după cum vezi, şi m-am gândit că s-ar putea să reacţionezi violent. Acum voi trage dacă va fi nevoie.
— Ieşi!
— Voi ieşi. Dar, mai întâi, ascultă-mă. Pentru atacarea unui Calculator poţi fi declasificat, dar o să ţi-o trec cu vederea. Vei înţelege, totuşi, că nu te-am minţit. Noÿs Lambent din noua Realitate, orice şi oricine ar fi ea atunci, nu va mai avea această superstiţie. Şi, fără aceasta, Harlan — vocea îi era aproape un mârâit — cum ar putea o femeie ca Noÿs să vrea un bărbat ca tine?
Micul şi îndesatul Calculator se retrase către uşa apartamentului lui Harlan, cu explozonul încă ridicat.
Se opri o clipă, ca să remarce, cu un fel de veselie întunecată:
— Desigur că, dacă ai avea-o acum, Harlan, dacă ai avea-o acum, ai putea să te bucuri de ea. Ai putea să-ţi păstrezi legătura şi să o faci oficială. Vreau să spun, dacă ai avea-o acum. Însă Schimbarea va surveni în curând, Harlan, şi pe urmă nu o vei mai putea avea. Ce păcat că prezentul nu durează, nici măcar în Eternitate, nu-i aşa, Harlan?
Harlan nu se mai uita la el. Finge câştigase, în cele din urmă, şi se retrăgea dominând clar şi răutăcios, terenul. Harlan îşi privea degetele fără să le vadă şi când ridică ochii Finge ieşise. N-ar fi putut spune dacă acum cinci secunde sau cinsprezece minute.
Trecuseră ore de coşmar şi Harlan se simţea prins în închisoarea propriei sale minţi. Tot ce spusese Finge era atât de adevărat, de un adevăr atât de transparent. Mintea de Observator a lui Harlan putea să revadă relaţia dintre el şi Noÿs, relaţia scurtă, stranie, care îmbrăca acum noi înţelesuri.
Nu era un caz de pasiune subită. Cum ar fi putut să creadă aşa ceva? Pasiunea pentru un bărbat ca el?
Desigur că nu. Lacrimi îi înţepară ochii şi se simţi ruşinat. Ce limpede era că totul nu fusese decât un calcul la rece. Fata avea anumite calităţi fizice de netăgăduit şi nici un principiu etic care să o oprească să se folosească de ele. Aşa că le-a folosit, ceea ce n-avea însă nici o legătură cu Andrew Harlan ca persoană. El nu întruchipa decât viziunea ei deformată asupra Eternităţii şi a înţelesurilor ei.
Degetele lungi ale lui Harlan mângâiau automat volumele de pe rafturile sale mici. Scoase unul şi, fără să-l vadă, îl deschise.
Literele îi jucau în faţa ochilor. Culorile şterse ale ilustraţiilor erau doar nişte pete urâte, fără înţeles.
De ce-şi dăduse Finge osteneala să-i spună toate acestea? În cel mai strict sens, nu ar fi trebuit s-o facă. Un Observator, sau oricine făcea o Observaţie, nu trebuia să ştie niciodată care-i sunt scopurile, pentru că aceasta îl îndepărta foarte mult de statutul ideal de unealtă obiectivă neînsufleţită.
O făcuse ca să-l zdrobească, desigur! Ca să-şi atingă răzbunarea geloasă şi meschină!
Hartan atinse uşor pagina deschisă a revistei. Se trezi că priveşte o reproducere, de un roşu ţipător, a unui vehicul de teren, asemănător cu vehiculele caracteristice pentru Secolele 45, 182, 590 şi 984, ca şi pentru Primitivul Târziu. Era un mecanism foarte banal, cu un motor cu combustie internă. În Era Primitivă, sursa de energie erau fracţiunile de petrol natural şi roţile erau înconjurate cu cauciuc natural. Ceea ce nu era, desigur, valabil pentru Secolele ulterioare.
Harlan îi arătase toate acestea lui Cooper. Le acordase chiar destulă importanţă şi acum, în mintea lui, ca dintr-o dorinţă fierbinte de a evada din prezentul nefericit, se întoarse la acele momente. Imagini precis conturate, fără legătură, umpleau golul dureros din el.
— Aceste reclame, spusese el, ne dezvăluie mai multe despre timpurile Primitive decât aşa-zisele articole cu ştiri din aceeaşi revistă. Articolele cu ştiri presupun o cunoaştere temeinică a lumii despre care se vorbeşte. Ce este, de exemplu, „minge de golf”?
Cooper îşi mărturisise prompt ignoranţa. Harlan continuă pe tonul didactic pe care nu reuşea să-l evite în astfel de ocazii.
— După natura celor ce se spun, în treacăt, despre ea, putem deduce că era un fel de sferă mică. Ştim că se foloseşte într-un joc, fie şi numai pentru că este menţionată într-un articol la rubrica „Sport”. Putem chiar deduce în continuare că trebuia lovită cu un fel de băţ lung şi că scopul jocului era să faci mingea să intre într-o gaură din pământ. Dar de ce să ne batem capul cu deducţii şi raţionamente? Fii atent la reclama de aici! Scopul ei este doar să-i facă pe cititori să cumpere mingea, şi pentru asta ne oferă un excelent „portret” în detaliu al unui exemplar, secţionat pentru a arăta cum este făcut.
Cooper, venind dintr-o epocă în care reclamele nu erau atât de violent abundente ca în Secolele târzii ale timpurilor Primitive, nu prea ştia să aprecieze toate acestea.
— Dar nu e mai degrabă dezgustător cum îşi fac singuri reclamă? Cine e atât de prost încât să creadă laudele pe care cineva le aduce propriilor sale produse? Că doar n-ar recunoaşte vreun defect. Crezi că s-ar da înapoi de la orice exagerare?
Harlan, al cărui cămin temporal era destul de bogat în domeniul publicităţii, înălţă tolerant din sprâncene şi spuse doar:
— Va trebui să o iei aşa cum este. Acesta este specificul lor şi nu avem nimic împotriva mijloacelor oricărei culturi atâta timp cât nu afectează în mod serios omenirea.