El se întoarse să o privească. Ea îi zâmbi. Era acea Noÿs pe care o ştia, şi inima lui bătea la fel ca înainte.
Nici măcar nu-şi dădu seama că se hotărâse, până când strălucirea invada brusc tot cerul şi forma navei dispăru de pe acest fundal.
Odată cu această dispariţie, ştiu, chiar în timp ce Noÿs i se strecură încet în braţe: venise sfârşitul, sfârşitul final al Eternităţii.
Şi începutul nemărginirii.