de hărţuielile lipsite de sens ale Frondei, într-un cuvînt, era Europa din schiţele lui Callot 2. Drumurile Europei erau înţesate de hoarde de lăncieri hămesiţi şi prădalnici, corbii Europei erau ocupaţi să
devoreze cadavrele care se bălăbăneau spînzurate de crăcile oricărui stejar mai robust. Pretutindeni violuri şi jafuri, împuşcări şi spînzu-rări din belşug, torturi ca să mai spargă monotonia şi trageri pe roată ca distracţie de duminică. Pentru Pascal, cînd privea la lumea din jur, pacea părea să fie bunul cel mai de preţ — pacea şi ordinea.
1 Creştin prin însăşi natura sa (lat.)
2 Jacques Callot (1592—1635), desenator şi gravor francez, autorul a două cicluri de gravuri întitulate
„Mizeriile Războiului".
267
Situaţia politică era asemănătoare cu aceea din vremurile mai recente care a făcut chipurile din Mus-solini un salvator al ţării lui, care i-a dat o justificare lui Primo de Rivera şi a recoltat atîţia aderenţi ai ziarului „L'Action Francaise". Anarhia modernă a făcut din ateul Charles Maurras 1 un entuziast susţi-nător al catolicismului. Pascal a fost un Maurras care a crezut în catolicism pînă la punctul de a-l considera adevărat şi util din punct de vedere politic, bun atît pentru el cît şi pentru clasele de jos.
Remediul lui Pascal la tulburările din vremea lui era simplu : supunere pasivă în faţa autorităţilor legal constituite — în faţa regelui Franţei, de pildă, sau a Republicii Veneţiei. A te răzvrăti împotriva stăpînilor pe care i-a ales Providenţa înseamnă a păcătui ; cel mai rău dintre toate relele este războiul civil. Aceasta este înţelepciunea politică a disperării. Dar pentru a jindui, în mijlocul anarhiei, la pace şi ordine cu orice preţ, nu trebuie să fii neapărat creştin. Poveţele lui Pascal cu privire la disperarea pasivă îşi au originea în evenimentele politice din vremea lui şi nu în convingerile sale catolice. Aceste convingeri catolice, însă, le-au servit justificarea. Pentru că omul, fiind total corupt, nu este capabil să
ducă la îndeplinire nici o acţiune bună decît cu ajutorul divinităţii. Aşadar, ar însemna o nebunie să te răzvrăteşti, o nebunie să doreşti să schimbi instituţiile existente, căci noua stare de lucruri, fiind produsul naturii umane corupte, este negreşit la fel de imperfectă ca şi cea pe care o înlocuieşte. Deci, înţelept este acela care acceptă ordinea existentă, nu pentru că ar fi dreaptă sau ar duce la fericirea oamenilor, ci pur şi simplu pentru că există şi pentru că nici o altă ordine nu ar pu-1 Charles Maurras (1868—1952), scriitor francez, teoretician al cauzei monarhiei catolice, director, împreună cu Leon Daudet, aii ziarului „L'Action Francaise".
268
tea fi mai justă sau nu ar putea izbuti să ducă la fericirea oamenilor.
Istoria ne-a arătat că există o oarecare doză de adevăr în vederile lui Pascal. Speranţele revoluţionarilor au fost adeseori dezamăgite. Dar pentru orice om care preţuieşte viaţa ca viaţă, aceasta nu poate constitui un argument împotriva încercărilor de a revoluţiona. încrederea în eficienţa revoluţiilor (oricît de prost fundamentate s-au dovedit a fi unele dintre acestea), este un stimulent al vieţii prezente, un imbold la acţiune şi la gîndire. în încercarea de a realiza ţelurile unei revoluţii, oamenii trăiesc mai intens în prezent, gîndesc, acţionează şi suferă cu o energie sporită ; rezultatul acestui fapt este crearea unei noi realităţi (diferită, fără îndoială, de cea pe care speraseră s-o creeze, dar nu asta contează ; important este faptul că au realizat noul). Noua realitate impune celor ce trăiesc în mijlocul ei noi speranţe şi noi crezuri, şi aceste noi speranţe şi crezuri stimulează oamenii la trăiri mai intense, care duc la crearea unei alte noi realităţi. Şi aşa la nesfîrşire. Dar, mai mult ca sigur, acest argument nu ar fi izbutit să facă din Pascal un revoluţionar. Pascal nu urmărea o intensificare a vieţii prezente. El detesta viaţa prezentă. Pentru că aceasta nu e decît o împletire de pofte senzuale şi, deci, total anticreştină. Lui Pascal i-ar fi plăcut să vadă viaţa din prezent nimicită ; de aceea nu suporta nici o doctrină, fie ea religioasă, filozofică sau socială, care urmărea să intensifice procesul vital. Creştinismul pe care-l practica şi în care credea el era totaknente antivital.
8. TEMEIURI PERSONALE : EXTAZUL
Repet că în schiţele lui Callot asupra Mizeriilor Războiului trebuie căutate raţiunile politice ale catolicismului lui Pascal, după cum explicaţia cato-
269
licismului domnului Maurras poate fi găsită în instantaneele apărute în ziarele vremii, care reprezentau masele proletare „demonstrînd" în oraşele industriale, în timp ce mulţimile de capitalişti se distrau la Monte Carlo, măcinaţi de spleen şi azvîr-lind cu banii. Dar Pascal avea şi alte raţiuni personale, mai convingătoare, pentru a crede. Consemnarea convertirii sale subite şi apocaliptice — acel faimos „Memento" care a fost găsit după moartea sa, cusut ca un talisman în căptuşeala hainei — e un document de cel mai înalt interes, nu numai pentru lumina pe care o aruncă asupra lui Pascal însuşi, ci şi pentru ceea ce ne spune despre experienţa mistică în general, precum şi despre felul în care această experienţă este interpretată.
Reproduc textul în întregime.
L'an de grace 1(Ş54.
JLundy 23 novembre, jour de St. Clement, pape et martir et autres au martirologe veille de St. Chrysogotte martir, et autres. Depuis environ dix heures et demy du soir jusques environ minuit et demy.
Feu
Dieu d'Abraham, Dieu d'Isaac, Dieu de Jacob Non des philosophes et des sgavants Certitude, certitude sentiment Joye Paix.
Dieu de Jesus Christ Deum meum et Deum vestrum
Ton Dieu sera mon Dieu Oubly du monde et de tout, hormis Dieu. II ne se trouve que par Ies voyes enseignees dans l'Evangile. Grandeur de l'ame humaine Pere juste, le monde ne fa point connu, mais je t'ay connu Joye, joye, joye, pleurs de joye
Je m'en suiş separe Derelinquerunt me fontem aquae vivae 270
Mon Dieu, me quitterez-vous ? Que je n'en sois pas separe eternellement Je m'en suiş separe, je l'ay fui renonce crucifie
Que je n'en sois jamais separe
II ne se conserve que par le voyes enseignees dans l'Evangile
Renonciation totale et douce
Soumission totale ă Jesus Christ et mon directeur Eternellement en joye pour un jour d'exercice sur la terre. Amen.l
lui Isaac, al lui Iacob
Pace.
1 Anul de graţie 1654
Luni 23 noembrie, ziua Sf. Clement, papă şi martir şi a
altor mucenici
ajunul zilei Şf. martir Chrysogon şi a altora De la ceasurile zece şi jumătate seara pînă spre douăsprezece şi jumătate noaptea.
FOC
Dumnezeu al lui Abraham, Dumnezeu al
Dumnezeu
Nu al filozofilor şi al savanţilor Certitudine, certitudine simţămînt Bucurie Dumnezeu al lui Isus Hristos Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu Uită de lume şi de tot, afară de Dumnezeu. El nu e de găsit decît pe căile predicate de Evanghelie.
Măreţia sufletului omenesc
Părinte drept, lumea nu te-a cunoscut, dar eu te-am
cunoscut