— Te obişnuieşti după un timp, spuse Baley sec.
— Da, dar dacă mă obişnuiesc s-ar putea să-l pronunţ şi în faţa vreunui solarian şi aş intra în pământ de ruşine… Oricum, dacă perechea are deja copii (vezi, l-am pronunţat iarăşi), aceştia trebuie găsiţi şi examinaţi — asta era una din atribuţiile lui Rikaine, de fapt — şi, ce mai, e bucluc mare.
Deci aşa stau lucrurile cu Thool, se gândi Baley. Incompetenţa doctorului era un rezultat firesc al organizării sociale şi nu conţinea nimic sinistru. Nimic neapărat sinistru. Să-l scoatem deci din cauză, cel puţin parţial.
O privi apoi pe Gladia mâncând. Era graţioasă, precisă şi delicată în mişcări, şi părea să aibă un apetit normal. (Dar şi pasărea din faţa lui era delicioasă. Într-o privinţă cel puţin, a hranei, puteai uşor deveni mofturos în aceste Lumi exterioare).
— Ce crezi despre otrăvire, Gladia? întrebă el.
Gladia îşi ridică privirile.
— Încerc să nu mă gândesc la ea. S-au petrecut atâtea grozăvii în ultima vreme. Poate nici n-a fost otrăvire.
— A fost.
— Dar nu era nimeni prin preajmă.
— De unde ştii?
— Nu putea fi. Gruer nu mai avea soţie, de când şi-a eompletat cota de co… ştii ce vreau să spun. Şi cum n-avea cine să-i pună otrava, cum putea fi otrăvii?
— Dar a fost otrăvit. E un fapt şi trebuie să-l acceptăm.
Ochii Gladiei se umbriră.
— Bănuieşli c-a făcut-o singur?
— Mă îndoiesc. De ce ar fi făcut-o? Şi de ce în public?
— Atunci n-a făcut-o nimeni, Elijah. N-o putea face nimeni.
— Dimpotrivă, Gladia. Era foarte uşor de făcui. Şi sunt sigur că ştiu exact cum.
8. SE DESFIDE UN SPAŢIAN
Gladia păru să-şi ţină o clipă răsuflarea, dându-i apoi drumul cu un fel de şuierat printre buzele strânse. Apoi spuse:
— Eu însă nu înţeleg cum. Ştii cine a făcul-o?
Baley confirmă dând din cap.
— Cel care l-a omorât şi pe soţul tău.
— Eşti sigur?
— Tu nu? Uciderea lui Rikaine a fost prima din istoria Solarici. După o lună se comite altă crimă. Poale fi asta o coincidenţă? Doi ucigaşi diferiţi care asasinează independent, la interval de o lună, pe o planetă unde crima nu se cunoaşte? De asemenea nu uita că a doua victimă tocmai cerceta primul asasinat şi ca atare constituia un mare pericol pentru asasin.
— Ei da! spuse Gladia, trecând la desert şi continuând printre îmbucături: Dacă aşa vezi tu lucrurile, eu sunt nevinovată.
— Cum asta?
— Păi, Elijah, cu n-am fost în viaţa mea pe domeniul Gruer. Aşa că nu l-aş fi putut otrăvi pe agent. Şi dacă n-am făcut-o, atunci nu l-am ucis nici pe soţul meu.
Dar cum Baley păstra o tăcere severă, Gladiei îi scăzu curajul şi colţurile gurii i se lăsară în jos.
— Nu gândeşti şi tu la fel, Elijah?
— Nu pot fi sigur. Ţi-am spus că ştiu ce metodă s-a folosit pentru otrăvirea lui Gruer. Este foarte ingenioasă şi oricine de pe Solaria o putea întrebuinţa fără să fi fost vreodată pe domeniul agentului. Fără să fi fost vreodată pe domeniul agentului.
Gladia îşi încleştă pumnii.
— Deci afirmi că am făcut-o eu?
— Nu afirm asta.
— Dar laşi să se înţeleagă. (Buzele i se strânseseră de furie, iar pomeţii i se înroşiseră.) De asta ai vrut să mă vizionezi? Ca să-mi pui întrebări viclene? Să mă prinzi în cursă?
— Stai puţin…
— Păreai atât de înţelegător. Eşti un… un… pământean!
La acest cuvânt contraalto-ul vocii ei se transformase într-un şuierat furios.
Daneel se înclină spre Gladia cu faţa lui impasibilă şi spuse:
— Mă iertaţi, doamnă Delmarre, dar ţineţi cuţitul cam strâns şi v-aţi putea răni. Aveţi grijă, vă rog.
Gladia se uită furioasă la cuţitul scurt, bont şi, fără îndoială, absolut inofensiv pe care îl ţinea în mână. Apoi, cu o mişcare dezordonată, îl ridică în sus.
— Nu m-ai înţeles, Gladia, spuse Baley.
— Cine naiba să te-nţeleagă? Uf! Apoi se scutură cu un dezgust exagerat şi strigă: întrerupe contactul!
Aceste din urmă cuvinte erau adresate, desigur, unui robot, care nu apărea în imagine. După care Gladia şi cadrul respectiv dispărură, fiind înlocuite de perele, ca la început.
— Am dreptate să cred că acum o consideri vinovată pe această femeie? întrebă Daneel.
— Nu, răspunse Baley categoric. Celui care a înfăptuit crima îi trebuiau anumite caracteristici într-o doză mult mai mare decât la această biată femeie.
— Se înfurie uşor.
— Şi ce-i cu asta? Mulţi se înfurie uşor. Ţine minte, în plus, că de câtva timp trăieşte în tensiune. Dacă eu m-aş fi aflat sub asemenea tensiune şi cineva m-ar fi tratat aşa cum îşi închipuie ca că am tratat-o, probabil că aş fi reacţionat mult mai violent decât să flutur prosteşte un cuţit bont.
— N-am putut deduce tehnica otrăvirii la distanţă, aşa cum zici că ai reuşit tu, spuse Daneel.
Baley simţi o anumită satisfacţie răspunzându-i:
— Ştiu că n-ai putut. Îţi lipseşte capacitatea de a descifra această enigmă.
Vorbise pe un ton categoric, iar Daneel acceptă afirmaţia detectivului cu calmul şi gravitatea sa de totdeauna.
Baley continuă:
— Am două sarcini pentru tine, Daneel.
— Care anume, colege Elijah?
— Mai întâi ia legătura cu doctorul Thool şi află în ce stare era doamna Delmarre la moartea soţului ei. Cât timp a îngrijit-o, şi aşa mai departe.
— Vrei să afli ceva în mod special?
— Nu, încerc doar să strâng date. Şi nu-i prea uşor pe această planetă. În al doilea rând află cine îl va înlocui pe Gruer ca şef al serviciului de securitate şi aranjează-mi o convorbire cu el pentru mâine dimineaţă. Eu unul, adăugă el fără pic de entuziasm, am să mă duc la culcare şi sper până la urmă să adorm. Apoi, aproape enervat: Crezi că pot găsi o filmocarte ca lumea în casa asta?
— Cred că ar trebui să-l chemi pe robotul bibliotecar, răspunse Daneel.
Baley se simţea de-a dreptul iritat că trebuie să aibă de-a face cu robotul. Ar fi preferat să caute singur.
— Nu, spuse el, nu ceva clasic. Pur şi simplu o carte despre viaţa cotidiană de pe Solaria. Adu vreo cinci-şase.
Robotul se supuse (nici nu se putea altfel), dar, în timp ce mânuia nişte dispozitive care extrăgeau filmocărţile cerute din casetele lor şi le scoteau afară printr-o deschizătură, de unde ajungeau în mâinile lui Baley, continua să sporovăiască pe un ton respectuos despre toate celelalte genuri ce se găseau în bibliotecă. Poate că stăpânului i-ar putea place un roman de aventuri despre epoca explorării, sau o excelentă prezentare a chimiei, cu modele mobile de atomi, sau o povestire fantastică, sau o galactografie. Lista era interminabilă.
Baley, care aştepta romanele cerute, spuse cu severitate:
— De ajuns. Luă cu propriile-i mâini (propriile-i mâini!) un aparat de vizionat şi plecă.
Robotul porni după el, spunând:
— Aveţi nevoie de mine pentru reglare, stăpâne?
— Nu, rămâi aici! ordona Baley tăios.
Robotul se înclină şi rămase în urmă.
Aşezat în pat, a cărui spetează se iluminase, detectivul fu cât pe ce să-şi regrete cuvintele. Aparatul era un model necunoscut şi Baley n-avea nici cea mai mică idee cum să introducă filmul. Se încăpăţână însă şi, până la urmă, desfăcându-l în bucăţi şi montându-l la loc, reuşi să se descurce.