Coloniştii de pe Solaria puteau încă reveni pe Nexon fără prea mari complicaţii, iar cât timp se aflau pe Solaria duceau un trai după plac. Puteau folosi cât de mulţi roboţi le trebuiau şi le permiteau mijloacele. Domeniile puteau fi oricât de mari, căci pe o planetă nelocuită spaţiul nu constituia o problemă, iar datorită numărului nelimitat de roboţi, nici exploatarea lui nu era o problemă.
Roboţii au ajuns să fie atât de mulţi încât au fost prevăzuţi cu dispozitive de contact prin radio; acesta a fost începutul renumitei noastre industrii robotice. Am început să elaborăm noi tipuri, cu noi aparate şi posibilităţi tehnice. Cultura implică invenţie. Iată un aforism care cred că-mi aparţine, adăugă Quemot, chicotind.
Un robot, răspunzând unei chemări pe care Baley n-o sesizase, îi aduse lui Quemol o băulură similară celei pe care o băuse detectivul mai înainte. Lui Baley nu i se servi nimic şi se decise să nici nu ceară.
Quemot continuă:
— Avantajele vieţii pe Solaria erau evidente pentru toţi cei care aveau ochi de văzut. Solaria a devenit deci o planetă la modă. Au sosit apoi şi alţi nexonieni, transformând-o în ceea ce aş numi o „planetă de vile”. Cât despre colonişti, tot mai mulţi dintre ei au început să rămână aici întregul an, conducându-şi treburile de acasă prin mandatari. S-au construit aici fabrici producătoare de roboţi, iar fermele şi minele au început să fie exploatate pentru export.
Pe scurt, domnule Baley, devenise clar că într-un secol sau chiar mai puţin, Solaria va ajunge tot atât de aglomerată ca şi Nexon. Părea un lucru ridicol şi regretabil să descoperi o asemenea lume nouă şi apoi s-o pierzi din lipsă de prevedere.
Pentru a nu vă plictisi cu o mulţime de detalii politice, vă voi spune doar că Solaria a reuşit să-şi dobândească independenţa şi să şi-o menţină fără război. Fireşte, ne-a ajutat şi faptul că deveniserăm utili celorlalte Lumi exterioare ca sursă de roboţi specializaţi.
Ajunşi independenţi, prima noastră grijă a fost să ne asigurăm că populaţia nu va depăşi anumite limite rezonabile. Am reglementat imigrarea şi naşterile, şi ne satisfacem nevoile prin mărirea numărului de roboţi şi diversificarea lor.
— Dar de ce evită solarienii să se vadă? întrebă Baley. Îl sâcâia modul în care Quemot începuse să-i dea explicaţii sociologice.
Solarianul îi aruncă o privire furişă de după speteaza scaunului şi răspunse:
— Aceasta este o consecinţă inevitabilă. Avem domenii uriaşe. Un domeniu de zece mii de mile pătrate nu e un lucru prea rar, deşi cele mai mari cuprind multe suprafeţe neproductive. Al meu arc nouă sute cincizeci de mile pătrate, dar fiecare petecuţ este teren fertil.
În orice caz, mărimea domeniului constituie factorul esenţial care determină poziţia cuiva în societate. Iar una din calităţile domeniilor mari este aceasta: poţi să-l cutreieri în lung şi în lat cu foarte mici riscuri de a pătrunde pe terenul unui vecin şi, deci, de a-ţi întâlni vecinul. Înţelegeţi?
— Cred că da, răspunse Baley ridicând din umeri.
— Pe scurt, solarianul se mândreşte cu faptul că nu-şi întâlneşte vecinii. Totodată, domeniul îi este atât de bine exploatat de roboţi şi atât de autonom încât n-arc nici un motiv să-şi întâlnească vecinii. Dorinţa de a evita asemenea întâlniri a dus la perfecţionarea instalaţiilor de vizionare, iar pe măsură ce acestea se perfecţionau, era tot mai puţin necesar să-ţi vezi vecinii. Un fel de relaţie permanentă de la cauză la efect. Înţelegeţi?
— Iată ce e, domnule Quemot. Nu trebuie să simplificaţi prea mult lucrurile pentru mine. Nu sunt sociolog, dar am căpătat şi cu unele noţiuni la facultate. La o facultate pământeană, desigur, adăugă Baley cu o modestie şovăitoare, menită să prevină un comentariu similar, dar în termeni mai muşcători, din partea lui Quemot, dar mă pricep puţin la matematici.
— Matematici? făcu sociologul, pronunţând ultima silabă aproape ca un strigăt.
— Ei, nu chiar cele necesare pentru robotică, pe care nu le cunosc, dar înţeleg relaţiile de ordin sociologic. De pildă, cunosc bine relaţia Teramin.
— Ce relaţie aţi spus?
— Poate că dumnavoastră o numiţi altfel. Diferenţiala dezavantajelor suferite cu avantajele acordate: d ori i indice j la puterea n…
— Ce tot vorbiţi acolo?
Baley sesiză tonul tăios şi poruncitor, de adevărat spaţian, şi tăcu, intimidat.
Desigur că relaţia dintre dezavantajele suferite şi avantajele acordate făcea parte din cunoştinţele elementare necesare pentru a trata populaţia fără pericol de explozii sociale. O cabină separată pentru o persoană, la baia de cartier, acordată cuiva în mod justificat, va ţine x persoane aşteptând să le vină rândul la aceeaşi favoare, valoarea lui x variind în funcţie de diferitele modificări cunoscute ale mediului şi temperamentului uman, aşa cum rezultă cantitativ din relaţia Teramin.
Dar, evident, într-o lume unde toate erau numai avantaje şi nu se cunoştea dezavantajul, relaţia Teramin putea să nu însemne nimic. Poate că alesese un exemplu greşit.
Detectivul încercă din nou:
— Domnule doctor, este bine că-mi daţi informaţii calitative despre evoluţia acestei prejudecăţi împotriva văzutului, dar nu cred că îmi vor fi de ajutor în cercetările mele. Vreau să-i pot convinge pe oameni să mă vadă, aşa cum faceţi dumneavoastră acum.
— Domnule Baley, răspunse sociologul, nu putem trata emoţiile umane ca pe nişte reacţii ale unui creier pozitronic.
— Dar nici nu spun asta. Robotica este o ştiinţă deductivă, iar sociologia este inductivă. Dar ambele pot recurge la matematici.
Urmă o clipă de tăcere, apoi Quemot spuse cu glas tremurător:
— Aţi admis doar că nu sunteţi sociolog.
— Exact. Dar am fost informat că dumneavoastră sunteţi. Şi încă cel mai bun de pe planetă.
— Sunt singurul. Aş putea spune chiar că am inventat aproape această ştiinţă.
— Al Baley şovăi înainte de a-i pune întrebarea următoare. Aţi vizionat ceva cărţi pe această temă?
— Am răsfoit nişte lucrări aurorane.
— Dar cărţi de pe Pământ?
— De pe Pământ? Quemot râse stingherit. Nu mi-a trecut prin cap să citesc vreo lucrare ştiinţifică de pe Pământ. Nu vă supăraţi că spun asta.
— Nu mă supăr, dar îmi pare rău. Credeam că am să pot căpăta unele elemente care să-mi permită să stau de vorbă faţă în faţă cu alţi solarieni fără să…
Quemot scoase un sunet straniu, strident şi nedesluşit. Scaunul mare pe care şedea se deplasă înapoi, apoi se răsturnă cu zgomot.
Baley reuşi să audă un „Scuzaţi-mă!” înăbuşit, după care îl zări pe Quemot năpustindu-se afară din cameră cu paşi mari şi greoi.
Detectivul se încruntă. Ce mai spusese de dala asta? La naiba! Ce gafă mai făcuse?
Dădu să se ridice şi el, dar se opri văzând că intră un robot.
— Stăpâne, spuse acesta, am fost trimis să vă anunţ că stăpânul meu vă va viziona imediat.
— Mă va viziona, băiete?
— Da, stăpâne. Între timp, poate doriţi să gustaţi ceva. Şi puse la îndemâna lui Baley o altă cupă cu licoare roză, adăugând şi o farfurioară cu prăjituri calde şi parfumate.