— Nu face copilării, Gladia…
— Nu mi-e frică.
Şi-i întinse lui Baley mâna ei, dezmănuşată şi tremurândă. Detectivul i-o luă într-a sa, tremurândă şi ea. Rămaseră o clipă aşa, el ţinând mânuţa ei timidă. Apoi Baley îi dădu drumul, iar mâna Gladici zbură pe neaşteptate spre faţa lui şi îl atinse delicat, o clipă numai, cu degetele pe obraz.
— Mulţumesc, Elijah. Adio.
— Adio, Gladia, spuse detectivul, privind-o cum se îndepărta. Şi nici chiar gândul că o navă îl aşteaptă ca să-l ducă înapoi pe Pământ nu putu să-i şteargă simţământul de pierdere ce-l încerca în acele clipe.
Subsecretarul Albert Minnim îl primi cu ochi ce voiau să exprime un bun-venit foarte oficial.
— Sunt bucuros să te văd din nou pe Pământ. Raportul dumitale a sosit deja, se-nţelege, şi este studiat acum. Ai făcut o treabă bună şi îţi va prinde bine la dosarul personal.
— Vă mulţumesc, răspunse Baley. Era greu să-l mai poată entuziasma aşa ceva. Întoarcerea pe Pământ, securitatea regăsită a Oraşelor, vocea Jessiei (vorbise deja cu ea), toate acestea îi epuizaseră în mod ciudat resursele de satisfacţie.
— Totuşi, continuă Minnim, raportul se ocupă numai de anchetă. Pe noi însă ne interesa şi altceva. Poţi să-mi prezinţi un raport verbal în acest sens?
Baley şovăi şi îşi duse automat mâna spre buzunarul în care simţea din nou forma mângâietoare, caldă, a pipei sale.
— Poţi fuma, Baley, se grăbi Minnim să adauge.
Detectivul făcu din aprinderea pipei un ritual prelungit. Apoi spuse:
— Nu sunt sociolog, domnule subsecretar.
— Nu eşti? Minnim avu un zâmbet ce se stinse imediat. Mi se pare că am mai discutat asta. Un bun detectiv trebuie să fie şi un sociolog empiric, chiar dacă n-a auzit niciodată de ecuaţia Hackett. Cred, judecând după stânjeneala dumitale, că ai anumite păreri despre Lumile exterioare, dar nu ştii cum îmi vor suna mie.
— Dacă o luaţi aşa, domnule subsecretar… Când mi-aţi ordonat să plec pe Solaria mi-aţi pus o întrebare. M-aţi întrebat care sunt punctele slabe ale Lumilor exterioare. Forţa lor rezidă în roboţi, în populaţia lor redusă, în longevitate, dar ce puncte slabe au?
— Ei bine?
— Cred că ştiu punctele slabe ale solarienilor, domnule subsecretar.
— Poţi răspunde la întrebarea mea? Bun! Dă-i drumul!
— Punctele lor slabe, domnule subsecretar, sunt tocmai roboţii, populaţia redusă şi longevitatea.
Minnim îl fixă pe Baley fără să-şi schimbe expresia. Degelele lui trasau, cu mişcări nervoase, diferite linii în jurul hârtiilor de pe birou.
— Ce te determină să spui asta?
Baley stătuse ceasuri întregi să-şi ordoneze gândurile în timpul călătoriei de înapoiere şi înfruntase oficialităţile, în imaginaţia sa, cu argumente temeiniee, bine gândite. Acum însă se simţea dezorientat.
— Nu cred că pot face o expunere clară, domnule subsecretar.
— Nu-i nimic. Să le aud. E vorba doar de o apreciere generală.
— Solarienii au renunţai la un lucru pe care omenirea îl are de un milion de ani. Un lucru mai valoros decât energia alomică, decât Oraşele, decât agricultura, locul, uneltele, decât orice; căci e un lucru care le-a făcut posibile pe toate celelalte.
— Fii precis, Baley. La ce te referi?
— La spiritul de colectivitate, domnule subsecretar. La cooperarea dintre indivizi. Solaria a abandonat-o cu totul. A devenit o lume de indivizi izolaţi, iar singurul sociolog de pe planetă e încântat că îşi inventează propria lui ştiinţă. N-are pe nimeni care să-l înveţe, să-l ajute, să-i arate eventualele erori. Singura ştiinţă cu adevărat înfloritoare de pe Solaria este robotica, dar şi de ea se ocupă numai câţiva oameni, iar atunci când a fost nevoie de o analiză a interacţiunii om-robot a trebuit să se facă apel la un pământean. Arta solariană este abstractă. Avem şi noi, pe Pământ, artă abstractă, dar numai ca o formă de artă. Pe Solaria ea este unica formă. Nota omenească s-a pierdut cu totul. Viitorul dorit de ei este un viitor al ectogenezei şi al izolării imediat după naştere.
— Sună îngrozitor, îl întrerupse Minnim, dar vezi aici ceva primejdios?
— Cred că da. Fără condiţionarea reciprocă a oamenilor dispare orice interes pentru viaţă, dispar cele mai multe din valorile intelectuale, se pierde în mare parte însăşi raţiunea de a trăi. Vizionarea nu poate înlocui contactul prin vedere. Înşişi solarienii îşi dau seama că vizionarea e doar un surogat de simţ. Şi ca şi cum izolarea n-ar fi de ajuns ca să provoace stagnare, mai intervine şi longevitatea lor. Pe Pământ avem un aflux permanent de tineri care acceptă schimbarea deoarece n-au avut timp să se anchilozeze. Personal, presupun că există o vârstă maximă optimă, o viaţă destul de lungă pentru a permite realizarea individului şi destul de scurtă pentru a face loc tineretului într-un ritm nu prea lent. Pe Solaria, acest ritm este prea lent.
Minnim continua să deseneze cu degetul pe birou.
— Interesant! Interesant! Privi apoi la Baley şi parcă îi căzuse o mască de pe faţă. Privirea i se înveselise. Detectiv Baley, eşti un om perspicace.
— Vă mulţumesc, răspunse Baley cu gravitate.
— Ştii de ce te-am îndemnat să-mi prezinţi părerile dumitale? Minnim arăta aproape ca un băieţel care-şi savurează o bucurie. Continuă fără să aştepte răspunsul lui Baley: Sociologii noştri au făcut deja o analizăpreliminară a raportului dumitale şi mă întrebam dacă-ţi dai seama ce excelente veşti pentru Pământ ai adus. Văd că da.
— Staţi puţin, spuse Baley. Mai este ceva.
— Da, mai este, conveni Minnim, jubilând. Solarienii nu pot scăpa de această stagnare. Au depăşit punctul critic şi depind prea mult de roboţi. Iar robotul nu poate disciplina un copil neascultător, chiar dacă acest lucru este spre binele copilului. Robotul nu poate vedea dincolo de suferinţa fizică imediată. Iar roboţii, în totalitatea lor, nu pot disciplina o planetă lăsând instituţiile ei să se prăbuşească atunci când aceste instituţii au devenit un balast. Nu pot vedea dincolo de haosul imediat. Aşadar, soarta Lumilor exterioare este stagnarea perpetuă, iar Pământul se va elibera de dominaţia lor. Aceste date noi schimbă radical situaţia. Nu mai este necesară revolta directă. Libertatea va veni de la sine.
— Staţi, repetă Baley, mai insistent. Discutăm numai despre Solaria, nu şi despre alte Lumi exterioare.
— E acelaşi lucru. Sociologul dumitale de pe Solaria, Kimot sau cum îi zice…
— Quemot, domnule subsecretar.
— Ei da, Quemot, n-a spus el că şi celelalte Lumi merg în sensul Solariei?
— A spus, dar nu ştie nimic despre celelalte Lumi direct de la sursă, şi nici nu este sociolog. Vreau să zic, nu e sociolog adevărat. Credeam că am fost clar în privinţa aceasta.
— Au să verifice ai noştri.
— Dar nici ei nu vor avea date. Nu ştim nimic despre Lumile într-adevăr mari. Despre Aurora, de pildă — lumea lui Daneel. Mie nu mi se pare raţional să le asemuim cu Solaria. De fapt, există doar o singură Lume în întreaga Galaxie care seamănă cu Solaria…
Minnim abandonă subiectul cu o uşoară fluturare a mâinii sale bine îngrijite.
— Au să verifice ai noştri. Şi sunt sigur că vor fi de acord cu Quemot.
Privirea lui Baley se posomorî. Dacă sociologii pământeni sunt dornici de ştiri îmbucurătoare, se vor găsi în acord cu Quemot, desigur. Din statistici poţi scoate orice vrei dacă ştii să cauţi cât trebuie şi cum trebuie, şi dacă treci cu vederea anumite date relevante.
Detectivul ezită o clipă. Era oare mai bine să vorbească acum, când se afla în faţa unui înalt funcţionar guvernamental, sau …